În „Capitolul 3 – Mai multe despre alcoolism”, Bill ne va arăta nebunia alcoolică printr-o serie de exemple. Ne va da „omul de 30 de ani”, se va uita la „Jim”, se va uita la „jaywalker” și se va uita la „Fred”. Cu fiecare exemplu, ne vom uita în mintea lor pentru a vedea dacă putem sau nu vedem adevărul despre alcool.
Parcă îl vedem pe Bill gândindu-se la asta. Și probabil că își spune: „Nu le va plăcea ideea de experiență spirituală așa cum nici mie nu mi-a plăcut la început.” Ne amintim că avea o aversiune față de aceste lucruri. El și Ebby s-au certat despre asta pentru o perioadă lungă de timp. „Trebuie să le spun exact ce se va întâmpla cu ei dacă nu au această experiență spirituală." Și mai scrie un capitol pe care l-a numit Mai multe despre alcoolism. Și în acest capitol vorbește despre un singur si doar un singur lucru. Vorbește despre nebunia alcoolismului.
Doar cei care au avut experiența spirituală pot ajuta pe altul să aibă o experiență spirituală. Pur și simplu nu poți da ceva ce nu ai. Ni-l putem imagina pe Bill gândindu-se la asta. Și probabil că își spune: „„Nu le va plăcea ideea de experiență spirituală așa cum nici mie nu mi-a plăcut la început.” Ne amintim că avea o aversiune față de aceste lucruri. El și Ebby s-au certat despre asta mult timp. Și Bill și-a spus „Trebuie să le spun exact ce se va întâmpla cu ei dacă nu au această experiență spirituală .” Și mai scrie un capitol pe care l-a numit Mai multe despre alcoolism. Și în acest capitol vorbește despre un singur si doar un singur lucru. Vorbește despre nebunia alcoolismului.
Adevărata problemă este centrată în mintea noastră care ne spune că putem bea, mai degrabă decât în corpul nostru, ceea ce ne asigură că nu putem bea.
„Ce fel de gândire domină un alcoolic care repetă din când în când experimentul disperat al primei băuturi? ...De ce el? La ce se gândește?
„Un bărbat cam la treizeci de ani ... S-a hotărât să nu mai bea nici un strop de alcool, până după ce va fi reuşit în afaceri, când putea ieşi la pensie. ... omul acesta a rămas complet abstinent timp de douăzeci şi cinci de ani şi s-a retras din afaceri la vârsta de cincizeci şi cinci de ani, după o carieră fericită şi reuşită. Atunci a căzut victimă concepţiei pe care o au cam toţi alcoolicii şi anume, că lunga perioadă de abstinenţă şi de auto-disciplină i-ar fi redat capacitatea de a bea ca alţi bărbaţi. Şi-a pus papucii de casă şi a scos sticla. Două luni mai târziu, era internat la spital, dezorientat şi umilit. O vreme, a încercat să-şi regleze modul de a bea, cu ajutorul unor internări repetate. Apoi, adunându-şi toate forţele, a încercat să înceteze complet băutul, dar a descoperit că nu putea. Datorită poziţiei sale, avea la dispoziţie toate mijloacele financiare pentru rezolvarea problemei. Şi totuşi, fiecare încercare a eşuat. Deşi fusese un om robust la momentul atragerii din afaceri, s-a prăbuşit rapid şi a murit după patru ani.
Acest bărbat a căzut victimă, a crezut o minciună. El credea că poate bea. Aceasta este starea minții care precede prima băutură. Aceasta este nebunia alcoolismului. Nebunia este să crezi o minciună. Întotdeauna, spunem mereu, dacă crezi o minciună, adevărul te va elibera. Adevărul este că nu poți bea. Dar credem că putem bea.
Deci omul acesta a crezut o minciună. A căzut victima acestei convingeri. Chiar dacă putem vedea progresul în el. Chiar dacă s-a putut opri la un moment dat, de data aceasta când a încercat să se oprească nu a putut. Pentru că putem vedea evoluția bolii lui în acest moment și l-a ucis.
Acest tip credea că, după 25 de ani de sobrietate, poate acum să bea ca oamenii normali. Acum, pe baza acestei convingeri, a luat o băutură, a declanșat alergia, nu s-a putut opri... patru ani mai târziu, a murit. Acum este adevărata lui problemă faptul că are o alergie fizică la alcool sau o formă de nebunie care îi spune că este în regulă să bea alcool după 25 de ani de sobrietate?
„Pentru cei care nu pot să bea moderat, întrebarea este cum să se oprească cu totul. Presupunem, desigur, că cititorul dorește să se oprească. Dacă o astfel de persoană poate renunța pe o bază non-spirituală, depinde de măsura în care și-a pierdut deja puterea de a alege dacă va bea sau nu. Mulți dintre noi am simțit că avem destul caracter. Era o dorință extraordinară de a înceta pentru totdeauna. Cu toate acestea, ni s-a părut imposibil. Aceasta este trăsătura derutantă a alcoolismului așa cum îl știm noi - această totala incapacitate de a sta departe de băutură, indiferent de cât de mari ar fi nevoia sau dorinţa omului în cauză.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu