Dr. BOB

Știm cu toții povestea lui Bill plecând la Akron. El și alți tipi au încheiat o afacere. Urma să preia una dintre companiile de acolo în Akron doar printr-o luptă cu procurori. Și în timp ce acolo totul a mers rău, prietenii lui l-au părăsit și l-au lăsat acolo, în Akron, stând în holul hotelului Mayflower. Trist și deprimat, numărând banii din buzunar și-a dat seama că nici măcar nu avea suficienți bani pentru a-și plăti factura la hotel. S-a întâmplat să se uite printr-o uşă din hol, în bar. Probabil că luminile erau scăzute în bar, probabil că era muzica în bar, râsetele erau grozave, iar fumul era dens, iar mintea lui Bill spunea că cred că voi intra acolo și voi fi cu oameni de genul meu și mă voi simți mai bine. Și când a pornit pe ușă, mintea lui a început să se gândească să ia un pahar.

Și Bill și-a dat deodată seama că dacă va intra în acel bar avea să se îmbete. Dar și-a amintit cum în New York City, de fiecare dată când încercase să ajute un alt alcoolic, deși nu reușise cu ei, de fiecare dată când încercase, el însuși se simțise mai bine. Așa că și-a spus, ceea ce ar fi mai bine să fac este să găsesc un bețiv aici, în Akron, cu care să vorbesc. 

A dat câteva telefoane și a intrat contact cu o doamnă pe nume Henrietta Seiberling. Și Henrietta a spus, da, cunosc un tip cu care poți vorbi. Ea a spus, lasă-mă să-l sun și să văd dacă nu pot stabili o întâlnire pentru tine. Așa că sună la casa doctorului Bob și i-a răspuns Anne Smith, soția lui Bob. Și a spus că este aici cineva din New York care spune că ar putea avea un posibil mijloc ca Dr. Bob să se recupereze din alcoolism. Poti sa-l aduci pe Dr. Bob pentru o întînire? Și Anne a răspuns aș vrea, dar dr. Bob e varză, mort de beat. Rămîne pe mîine. A doua zi Bill și Dr. Bob s-au întâlnit, deși doctorului Bob îi era rău.

Au stat de vorbă cîteva ore și dr. Bob a spus că acesta este primul bărbat pe care l-am întâlnit vreodată care știe despre ce vorbește când vorbește despre alcoolism. 

Bill a fost surprins să afle că Dr. Bob era deja în grupurile Oxford. Știa mai multe despre soluție: experiența spirituală și programul de acțiune decât știa Bill, dar nu reușise niciodată să le aplice la profunzimea necesară pentru a se recupera, pentru că nu știa ce era în neregulă cu el. A crezut că este puterea voinței. A crezut că este un caracter moral. A crezut că este păcat. Ceea ce l-a interesat cu adevărat a fost mesajul că Bill a abordat problema, nu soluția, nu programul de acțiune, ci în ce constă cu adevărat alcoolismul.

Bill a vorbit de data aceasta, pentru prima dată despre alergia la alcoolism. I-a spus că de fiecare dată când cobora lângă bar și avea toată intenția să bea un pahar sau două, bea mai mult decât își dorea. Și că Dr. Silkworth îi spusese că asta era o alergie fizică care l-a făcut să-și dorească mai multe băuturi după ce a luat o băutură și dr. Bob a spus da, beau la fel ca tine, chiar știi despre ce vorbești, așa beau și eu. Aș vrea să beau unul sau două pahare și ajung la zece sau cincisprezece sau douăzeci și nu știam cum am început. A spus, tu numești asta o alergie fizică? El a spus că este corect. Și că atunci când sunt treaz, am aceste gânduri că vreau să beau tot timpul, este mereu în mintea mea, iar Dr. Silkworth a spus, aceasta este obsesia minții. Iar dr. Bob a spus, ei bine, am aceleași tipuri de gânduri; chiar știi despre ce vorbești. Dr. Bob a spus că ăsta sunt eu. S-a identificat cu Bill.

Acum este prima dată când Bill încerca asta. Tuturor în New York, le vorbise mereu despre soluție: marea experiență spirituală, marele fulger alb pe care îl avusese în Spitalul Towns. Când s-a așezat cu Dr. Bob, nu a vorbit despre cum bea Dr. Bob. Bill a spus, lasă-mă să-ți spun despre băutul meu. Și prin împărtășirea poveștii sale, vorbind despre propria sa alergie, dr. Bob se putea vedea imediat în ea. Prin împărtășirea propriei sale povești, vorbind despre obsesia minții sale, Dr. Bob a putut să se vadă imediat în ea. Și putea vedea unde devenise absolut neputincios față de alcool. (pasul 1) Și pentru prima dată a fost complet învins când vine vorba de alcool. Apoi a început să aplice micul program de acțiune la o profunzime în care nu fusese niciodată capabil să o facă înainte. Apoi a avut o experiență spirituală (o modificare profundă a reacției sale la viată - anexa II, Experiența spirituală) și s-a recuperat (și-a recâștigat sănătatea minții și a trupului) din alcoolism.

Prin împărtășirea poveștii noastre cu o persoană nouă, o putem influența așa cum nici un non-alcoolic nu ar putea, pentru că avem o identificare imediată

(1) despre alergia fizică,

(2) despre obsesia minții,

(3) despre felul în care gândim și lucrurile pe care le facem.