„Una dintre primele întrebări pe care le-am adresat sponsorului meu a fost pentru cât timp va trebui să merg la întâlniri. Trebuia să merg la întâlniri ȋn fiecare zi – 90 in 90- să iau hotărâri, să vin devreme ca să socializez, etc. neglijam unele lucruri acasă şi mă întrebam când as putea „absolvi”, ca să nu mai am nevoie de întruniri. El mi-a spus că atunci când ajung la momentul ȋn care îmi doresc să merg la întâlniri, atunci aş putea decide dacă să particip la ele sau nu.
Cu toate că nu avea nici un sens pentru mine- in secret nu credeam să ajung vreodată să îmi doresc să particip la întâlniri- am urmat indicația şi am continuat să vin. Pe măsură ce am aflat mai mult despre boala alcoolismului am învățat că nu voi putea vreodată să o vindec. Ceea ce pot avea este o grațiere zilnică de la nebunia unui prim pahar atâta vreme cât îmi mentin şi ȋmi fortific condiția spirituală. În fiecare noapte, atunci când dormeam, alcoolismul meu era ȋn debara făcând exerciții şi întărindu-se. Asta m-a speriat, asa că mi-am ținut angajamentele şi întrunirile.
Urmând sugestiile sponsorului meu, am reușit să obțin o abstinenţă de durată precum si multă pace şi seninătate in viața mea. Atunci când oameni „normali” mă întreabă de ce încă mă mai duc la întruniri, le explic că este ca şi cum o persoană ar fi supraponderală şi ieșită din formă. Când o astfel de persoana merge la sală, face exerciții şi mănâncă mai sănătos, are tendința să se faca bine. Ca să a rămână așa, treebuie să meargă ȋn continuare la sală si să mănânce sănătos. La fel şi pentru mine: daca vreau sa continui să mă recuperez, trebuie sa merg la întruniri şi să nu beau.
Astăzi, vreau să merg la întruniri pentru că vreau să păstrez ceea ce am.”
Traducere: Radu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu