"Batalia" dintre Ego si Sine

"Reexamineaza tot ce ti s-a spus. Elimina ceea ce iti insulta sufletul."

Intelept!

Problema este ca uneori egoul meu pretinde a fi sufletul meu. Si egoul este destul de meschin in legatura cu ce alege sa fie insultat.

Cu certitudine ar trebui sa reexaminez tot ce mi s-a spus (sa nu cred tot ce mi se spune si chiar sa nu cred tot ce gandesc!)... si sa fac asta conntinuu.

Dar trebuie sa-mi aduc aminte mereu ca uneori ceea ce egoul vrea sa respinga / elimine, sufletul (sinele) meu are nevoie sa imbratiseze.

Si de multe ori am nevoie de ajutor pentru a face diferenta.

Stefan

Cand viata "te acreste"

Ideea de acceptare poate fi folosita pentru a fugi de confruntare sau pentru a evita sa spui ce ai de spus.
Incerc sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba ceea ce nu inseamna neaparat ca trebuie sa accept de prima data tot ce-mi pune viata in brate.
O sugestie inteleapta ar fi sa incetez sa ma mai razboiesc cu toti si toate.
Dar daca a lucra pentru a atinge un scop sau a obtine ceea ce imi doresc inseamna sa ma lupt, ei bine, atunci poate ar fi bine sa fac ceva pentru asta!

Stefan

IN MIJLOCUL PROGRAMULUI

Partea I: DECALOGUL

       Functionez pe baza unui "sistem de succes" care poarta denumirea de Programul in 12 pasi. Spus altfel in mijlocul programului este un DECALOG cuprins intre 2 pasi esentiali: Pasul 1 - admiterea neputintei si Pasul 12 - transmiterea mesajului (intrajutorarea) si practicarea principiilor in toate domeniile vietii. Primul permite intrarea in program. Al doisprezecelea permite continuarea programului mergand pe spirala (reluarea lui iar si iar). (doar pasii 1 si 12 fac referire la alcool!)

Partea a II-a: DISCUL DE PICK-UP

Cand sunt in mijlocul programului am stabilitate, echilibru, ma simt in siguranta. Este ca si cum m-as afla in mijlocul unui disc care se roteste in jurul axei sale. Daca as sta la marginea programului, cu un picior afara si cu unul inauntru, as fi in mare pericol sa cad (discul se invarte si ma arunca afara!). Din cand in cand, problemele vietii ma fac sa deviez. Daca sunt in mijloc, deviez catre margine. Pana ajung acolo insa, ceva ma intoarce din drumul gresit. Este nevoie de o "vointa" puternica. Iar eu nu o am. In schimb o are Puterea mea Superioara. Ea este cea care de fiecare data ma aduce in mijloc.

Este motivul pentru care imi intaresc permanent relatia cu Puterea Superioara pentru ca ea ma readuce in program cand deviez, cand ies in decor, cand parasesc mijlocul, punctul meu de stabilitate, echilibru si siguranta.

WHAT CAN BE

Abilitatea mea de a vedea "ce poate fi" se bazeaza pe participarea mea la momentul prezent (sa traiesc in intervalul zilei prezente).
Ego-ul meu hranit de asteptarile mele, de fricile mele ("nu voi primi ce vreau / ce merit!", "voi pierde ceea ce am!"), ma scoate din echilibru.
In lipsa echilibrului tot ce pot vedea sunt aceste "ar fi putut fi" sau "daca as fi avut ... , as fi facut ... ".
Iar acest lucru este un mod trist pentru mine de a-mi petrece ziua.


                                                         Stefan

ALGEBRA RECUPERARII

FURIE x ORGOLIU = RESENTIMENT

RESENTIMENT + AUTOINDREPTATIRE = JUSTIFICARE

JUSTIFICARE - ( COMUNITATE + IMPARTASIRE) = RECIDIVA

sau 

JUSTIFICARE - (SPONSORIZARE + MARTURISIRE COMPLETA) = RECIDIVA

                                                        Stefan 

OSCAR:

"... viaţa e un dar buclucaş. La început ai tendinţa să-l supraestimezi crezând că viaţa pe care ai primit-o este veşnică. Apoi, dimpotrivă, îl subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nţelegi nimic din ea şi pe care uneori ţi-ar veni s-o arunci de să nu se vadă. Abia către sfârşit pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l meriţi"

                                  Stefan

UN SUT IN FUND

"Attitudes are like flat tires.
                 You won't get far if you don't change them."

Cand citesc un citat de genul acesta, uneori ma inspira, alteori insa ma poate irita. Este pe de o parte un adevar, pe de alta parte este o simplificare exagerata ('cliseu').
Indiferent de spectrul in care se gasesc sentimentele mele, schimbarea de atitudine este importanta.
De ajutor este sa-mi aduc aminte ca a gandi in "negru sau alb" este un lucru subtil.
Cheia pentru a avea o minte deschisa este de a incepe cu cuvantul "poate".
Poate cheia pentru schimbarea de atitudine este oarecum la fel.
O metoda ar fi sa actionez "ca si cum" as avea o atitudine diferita. Insa nu este asa de usor. Uneori, desi stiu ca am nevoie de o schimbare de atitudine, nu vreau cu adevarat s-o fac. Cand ma aflu in asemenea situatii ma intorc la "poate": (ar fi cam asa: poate daca ma rog sa schimb atitudinea mea nesanatoasa/neadecvata, chiar daca nu vreau, se va intampla macar un pic).
Adevarul este ca solutia la o problema de atitudine (ca de altfel solutia pentru toate problemele mele in general) este una de natura spirituala: a cere Universului un pic de schimbare interioara si apoi incercarea de a actiona un pic diferit.
Ies din gandirea "negru sau alb": daca eu nu ma simt IMEDIAT COMPLET diferit, atunci inseamna ca acest lucru nu se va intampla de loc!!!
In schimb sunt dispus sa cred ca lucrurile nu sunt 100% de rahat. Aceasta perspectiva ma face sa ma misc usor inainte (sa o iau din loc, ca un sut in fund).
Si uneori sunt zile in care orice sut in fund (miscare inainte) este o victorie.

                                                          Stefan

BADAY

Uneori, dupa ce trec prin zile proaste, imi dau seama ca n-au fost chiar asa de rele.
Alteori, nicio schimbare de perspectiva sau trecere a timpului ("trece si asta") nu pot schimba prea mult zilele respective. Totusi de multe ori se dovedeste ca au fost exact lucrul potrivit, la momentul potrivit. Numai ca eu nu am putut vedea asta atunci.
Cu mintea deschisa, daca este o zi proasta pot trece prin ea. Si poate ca dupa aceea voi descoperi ca ceva bun a fost in joc tot timpul.

Stefan

O SUGESTIE

Uneori nu ti se dau sfaturi, doar ti se “sugereaza”. Am invatat insa ca se intampla ca unele lucruri sa fie „sugerate” în aceeaşi măsură în care, dacă ar fi să sar cu paraşuta dintr-un avion, mi s-ar „sugera” să trag de sfoară pentru a scăpa cu viaţă.

Dar nu e doar atat! Trebuie sa raman cu mintea deschisa si sa fiu atent la intreaga calatorie pentru ca locul unde vreau sa ajung sa nu-mi puna din nou viata in pericol.

Stefan

UN GAND

        

         Stai ce stai si la un moment dat iti vine un gand. Din trecut. Si incepi sa-l macini. Erai intr-o stare buna si acum nu mai esti. Il macini in continuare. Il asociezi cu ce simteai atunci. Gata! Deja iti este rau. Incepi sa faci scenarite. Daca ar fi fost altfel, alta era situatia! Iti plangi de mila. Suferi. Incerci sa dai vina pe ceilalti, dar tot suferi.

         La un moment dat spui "Stop!". Te reconectezi. Te umpli de energie. Te uiti in jur si observi ca aceea nu mai este realitatea ta. E soare, e frumos, e verde. Iti recapeti STAREA DE IUBIRE (= modul sanatos de a vedea lucrurile). Gata! A trecut si asta! Si iti vezi mai departe de drum.

                                                       Stefan

 

CUM MA IERT EU PE MINE

     Este foarte OK cand se spune ca daca cineva te-a ranit, tu i-ai permis sa faca asta. Ca totul, rana, durerea, suferinta vine nu de la persoana sau situatia respectiva in sine, ci de la ce gandesti tu in legatura cu asta. Si ca suferinta ti-o faci singur.

     Dar ... INCA ma mai gandesc ca daca persoana respectiva nu s-ar fi comportat in felul in care a facut-o, poate nu as fi ajuns sa sufar (nu s-ar fi declansat/activat boala) doar pentru ca lucrurile au fost de natura sa ma raneasca.

      Problema mea a fost ca nu am stiut sa fac fata situatiilor. Ca am ales o cale distructiva pentru mine de a trece peste. Si am folosit-o pentru ca NU AM STIUT ca nu stiu sa fac fata. Asa cum stiu acum.

      Si OK, sa spunem ca as fi constientizat ATUNCI ca sunt sensibil si nu fac fata situatiilor si persoanelor. Ce as fi putut face? Sa stau linistit intr-un colt si sa privesc cum isi traiesc altii viata fara sa fac nimic (asa cum poate fac acum de multe ori) pentru ca stiu ca nu fac fata? Sa nu simt? Sa nu gandesc, pentru ca daca gandesc ca ceilalti ma ranesc, sufar? Sa nu mai am emotii, ganduri, sentimente pentru ca ele ma pot rani?

      Am avut un handicap in hipersensibilitatea mea. Am baut pentru ca nu am facut fata la ce simt si ce gandesc in legatura cu ce simt. N-am stiut alta cale. M-am invinovatit. A fost din ce in ce mai rau si mi-am luat-o de nu m-am vazut.

      Ma simt si acum ranit. Ma gandesc si acum "negativ" la ce mi se intampla, imi plang de mila si acum si sufar. Ca sa nu se mai intample asta ar trebui sa nu mai am emotii-ganduri-sentimente DELOC! Dar le am! Imi pasa! Nu sunt vindecat!

       Doar ca acum a) nu beau; b) schimb perspectiva, nu mai las ca boala celuilalt sa imi afecteze boala mea.

Astfel incat asemenea lucruri se intampla din ce in ce mai rar, la o mai mica intensitate si intotdeauna ajung la concluzia ca trebuie sa-mi vad de viata mea, sa nu mai traiesc vietile altora, sa raman in treaba mea, sa-mi pastrez STAREA DE IUBIRE. Situatiile si persoanele sunt trecatoare.
       Nu-mi mai spune nimeni ce AR TREBUI sa simt,  sa gandesc si sa fac sa nu fiu ranit, fac ceva pe celebra "zicere" sa ai numai ganduri pozitive pentru ca ele se transforma in convingeri si convingerile in actiuni pozitive bla, bla, bla, de parca numai de actiuni pozitive suntem in stare, suntem atat de buni incat nu facem nimic rau/negativ!

Doar sunt atent. Observ. Imi constientizez emotiile, gandurile si actiunile (ce simt, ce gandesc, ce fac), analizez si las sa treaca.

Si n-am de gand sa beau intre timp!

                                                         Stefan

 

TRAIESTE SI LASA SI PE ALTII SA TRAIASCA!

... pentru ca atunci cand ies din treaba mea, ma doare.

Un, doi, trei, un, doi, trei ... In pasi de vals!

Parcurgerea primilor trei pasi inseamna trezirea unei noi constiinte. Constiinta spirituala. 
1-2-3 deschide calea evolutiei individuale. 
Reface abilitatea de a evolua constient, atat de necesara pentru intelegerea si parcurgerea programului.

 Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA!

DEZVOLTARE PERSONALA APLICATA!

Ca sa inveti sa folosesti instrumentele si sa primesti cunostintele, ai nevoie de training (programul). Daca vrei sa atingi un obiectiv (abstinenta senina), ai nevoie de coaching (sponsorul). Daca spui ca vrei training si coaching ca sa te lasi de baut in timp ce bei „un paharel”, ai nevoie de psihoterapie (intalnirile).

Pentru ca sunt  probleme interioare ascunse pe care nu le cunoastem.

Iar cunoasterea de sine ofera raspunsul la intrebarea de ce constient vrem una, inconstient alta.

Onestitatea cu noi insine presupune sa ne punem tot timpul intrebarile portivite (de ex.: este onest ceea ce fac acum? îmi sunt fidel mie însumi?). Aceasta conduce la constientizare. Iar constientizarea inseamna sa ne dam seama ca nu este nicio diferenta intre a nu sti ce sa faci si a nu face, desi stii.

TRECUTUL: REFERINTA, NU RESEDINTA

Un gând provocator.

Trecutul este un punct de referinta si nu un loc in care sa raman blocat prea mult.

Am primit instrumente puternice pentru a rămâne în prezent si a-i face fata.

În acest sens, am aflat că în timp ce s-ar putea să nu fiu capabil de a alege ceea ce se întâmplă CU mine, pot lua decizii cu privire la ceea ce se întâmplă IN mine.

Am sansa de a guverna reactiile mele, fără a pierde sentimentele mele autentice (spre deosebire de a ramane împotmolit în ceea ce cred că ar trebui să simt). Asa că am castigat ceva claritate, care ma ajuta sa evadez mai putin si sa fiu aici, acum mai mult.

Raspunsul la 3 intrebari de tipul "Cum?"

Trei pasi simpli ca sa fiu OK:

1. Cum fac?

Traiesc in intervalul zilei prezente: sunt atent, observ. Constientizez ce simt, ce gandesc, ce fac.

Aflu astfel ce imi face rau si elimin si aflu ce ma face sa ma simt bine si REPET.

2. Cum imi dau seama?

Accept realitatea asa cum este. Nu ma mai opun, nu ma mai incrancenez, nu ma mai lupt sa fie cum vreau eu si cand vreau eu (acceptare si predare).

3. Cum verific?

Sunt relaxat indiferent de ce se intampla. Opusul incrancenarii (cand ma opun) este Relaxarea (cand ma predau).

Daca nu sunt relaxat, ma intorc la pasul 1: Cum fac?

Despre bautul controlat

Se zice ca un alcoolic cu multi ani de abstinenta moare si ajunge in Rai. Sf. Petre il intampina: - Pentru credinta ta din timpul vietii iti pot indeplini o dorinta! Ce iti doresti cel mai mult? 
- Am crezut intr-o Putere Superioara asa cum mi-am inchipuit-o eu. Acum as vrea sa vad si eu cum arata Dumnezeu!
- Nu l-a vazut nimeni pe Dumnezeu pana acum. Este o dorinta pe care n-o pot indeplini. Orice altceva!
- Pai ... daca tot am fost abstinent atata timp ... as vrea sa pot sa beau si eu controlat!
Sf. Petre raspunde: - Bine, hai sa-l vezi pe Dumnezeu!

De ce am nevoie de intalniri #1

Pentru ca am inteles ca intalnirile ma ajuta sa nu uit nu numai ca nu pot sa ma recuperez de unul singur, dar nici macar nu trebuie sa incerc asta.

Alcoolismul este o boala a izolarii, a insingurarii; intalnirile sunt o cale prin care incetez sa ma mai izolez.

ECHILIBRU

Dacă stau în mijlocul acestui program, e greu sa cad de pe margine


Sunt oameni care vin la întâlniri târziu, stau lângă usă, fumeaza afara în timpul ședinței, tasnesc pe ușa imediat după întâlnire. Par a fi pe jumătate în program și jumătate afară. Este un fel periculos de a fi.

Când se reintorc dupa un timp (daca o fac!) spun o poveste familiara: "Am venit la intalniri din ce in ce mai rar, apoi de loc, nu am mai tinut legatura cu cei din AA, m-am oprit din lucrul cu un sponsor ... Înainte de a-mi da seama, m-am trezit cu o bere rece (sau un pahar de vin/sau de altceva) în mâna mea." Și poveștile lor suna toate la fel.

Am fost învățat de la inceput in recuperarea mea ca am nevoie sa raman in mijlocul Programului.

Cand asez o pietricica pe un platan (ca cel de la pickup) aflat in miscare (de rotatie) unde ar avea cea mai mare stabilitate (echilibru)? In centru. La mijloc.
La fel este si cu Programul in 12 pasi. Daca stau in mijlocul lui am cea mai mare stabilitate. Sunt in echilibru. Daca sunt la marginea Programului sunt in pericol sa cad.

Din cand in cand ma indrept spre margine (daca n-as fi fost in mijloc probabil as fi fost cazut deja!), dar acum este o forta care ma trage inapoi la locul meu. Cand sunt una cu Puterea mea superioara, cand sunt una cu Sinele meu, sunt in ECHILIBRU.