CAPITOLUL “POVESTEA LUI BILL”

 CAPITOLUL “POVESTEA LUI BILL”

 Suntem încă la pasul 1. Deci, pe măsură ce trecem prin povestea lui Bill, vom căuta:

1.    Identificarea,

2.    Progresia alcoolismului (Bill ajunge să bea în cele din urmă din cel mai rău motiv dintre toate, uitarea completă)

3.    Recuperarea lui Bill.

 IDENTIFICAREA

Ne amintim că Bill era pe cale să se îmbete și nu s-a dus la Dr. Bob pentru a-l trezi pe Dr. Bob. S-a dus să-l vadă pe doctorul Bob pentru ca el, Bill Wilson, să nu bea. Așa că s-a dovedit în acea noapte că lucrul cu un alt alcoolic era vital și pentru propria recuperare.

Bill a fost surprins să afle că Dr. Bob era deja în Grupurile Oxford. Știa mai multe despre soluție (experiența spirituală și programul de acțiune) decât știa Bill, dar nu reușise niciodată să le aplice la profunzimea necesară pentru a se recupera, pentru că el nu știa ce era în neregulă cu el (problema!). A crezut că este puterea voinței. A crezut că este caracterul moral. A crezut că este un păcat. De ce nu ar fi, asta i-au spus toată lumea până atunci? Și ceea ce l-a interesat cu adevărat a fost mesajul că Bill a trebuit să abordeze problema, nu soluția, nu programul de acțiune, ci în ce constă cu adevărat alcoolismul.

Bill a vorbit pentru prima data cu Dr. Bob despre o alergie fizică care l-a făcut să-și dorească mai multe băuturi după ce a luat o băutură și dr. Bob a spus că aşa i se întâmplă și lui. A vorbit despre obsesia minții - idea de a bea. Și dr. Bob a spus, ei bine, am aceleași genuri de gânduri; chiar știi despre ce vorbești. Astfel ei au ajuns la un acord privind boala alcoolismului. Bill a explicat-o în detaliu, iar Dr. Bob a spus că ăsta sunt eu, exact aşa am baut, chiar știi despre ce vorbești. Astfel a început să se realizeze identificarea.

Este prima dată când Bill încerca asta. Tuturor le vorbise mereu despre soluție: marea experiență spirituală. Cu Dr. Bob, nu a vorbit deloc despre cum bea Dr. Bob. Bill a vorbit despre băutul lui. Și prin împărtășirea poveștii sale, vorbind despre propria sa alergie, dr. Bob se putea vedea imediat în ea. Prin împărtășirea propriei povești, vorbind despre obsesia minții sale, Dr. Bob a putut să se vadă imediat în ea. Și a putut vedea unde devenise absolut neputincios față de alcool (pasul 1). Apoi a început să aplice micul program de acțiune la o profunzime în care nu fusese niciodată capabil să o facă înainte. Apoi a avut o experiență spirituală (o profundă modificare a reacţiei lui la viaţă, anexa II, Experienţa spirituală, Big Book, pag. 569) și s-a recuperat din alcoolism (a recâştigat sănătatea fizică şi mentală).

Mai departe, Bill și Bob merg și vorbesc cu Bill Dobson (omul de pe pat). Nu au vorbit cu Bill Dobson despre cum bea Bill Dobson. Au vorbit cu el despre propria lor băutură. Și prin împărtășirea poveștilor lor, Bill Dobson a putut vedea imediat care era problema lui. Şi-a dat seama că n-a știut niciodată despre alergia fizică și obsesia minții.

Astfel au devenit trei. În vara lui 1935, în Akron, toți trei cunosc problema, toți trei cunosc soluția, toți trei au aplicat programul de acțiune (cei 12 paşi), au avut o experiență spirituală* (o profundă modificare a reactiei la viata) și s-au recuperat (au redobândit sănătatea fizică şi mentală) din alcoolism.

Vedem că Bill a învățat foarte devreme cât de important este să-ți împărtășești povestea cu un alt alcoolic când a mers să-l vadă pe Dr. Bob și imediat Dr. Bob a putut vedea și problema lui . Au mers să-l vadă pe Bill Dobson și i-au împărtășit poveștile cu Bill Dobson. Bill Dobson a putut să-și vadă problema prin poveștile lor și au învățat foarte devreme că era necesar ca un alcoolic să se identifice cu altul pentru a le putea atrage interesul și a le atrage atenția .

Dacă putem să ne identificăm cu Bill și să-i vedem alcoolismul, să-l vedem recuperându-se din acea afecțiune, putem începe să credem și putem începe că am putea si noi. 

 În concluzie, prin împărtășirea poveștii noastre cu un nou venit, îl putem influenţa așa cum nu ar putea să o facă niciun non-alcoolic, deoarece avem identificare imediată:

(1) despre alergia fizică,

(2) despre obsesia minții,

(3) despre felul în care gândim și lucrurile pe care le facem.

PROGRESIA BOLII

„Lichiorul a încetat să mai fie un lux; a devenit o necesitate.”

Acum bem din cu totul alt motiv.  Bem acum pentru că trebuie neapărat să bem pentru a trăi .  Nu mai rămâne distracție, nici emoție, e băutură pentru a putea trăi.

Bill a făcut la fel ca noi toți ceilalți, a pus pe tapet puterea de voință Am terminat cu acea băutură... nu vom mai bea niciodată atâta timp cât trăim.” Ori de câte ori are loc o luptă între puterea voinței și obsesia minții, obsesia minții este mai puternică decât puterea voinței și întotdeauna câștigă, atât de puternică este. Vedem ce s-a întâmplat cu el pe voință.

„La scurt timp după aceea am venit acasă beat. Nu fusese nicio luptă. Unde fusese hotărârea mea mare? Pur și simplu nu știam. Nici măcar nu-i venise în minte. Cineva îmi împinsese o băutură, iar eu o luasem. Am fost nebun?”

Dacă voința lui nu funcționează, atunci începe să-și pună la îndoială mintea. Sunt nebun?

Și-a folosit puterea de voință și asta nu a funcționat, a început să-și pună la îndoială mintea și asta nu a funcționat, apoi a început să se gândească la sinucidere și apoi a băut pentru cel mai rău efect dintre toate, uitarea totală.

Pentru prima dată Bill și-a înțeles problema.

·         Știa că nu era voință.

·         El știa că nu era caracter moral și păcat.

·         Știa că este o alergie fizică cuplată cu obsesia minții și asta l- a făcut absolut neputincios.

Probabil și-a spus: „Acum că știu ce este în neregulă cu mine, nu va mai trebui să beau.”

Să vedem unde se duce de aici.

Informațiile pe care le-am aflat boala alcoolismului sunt informații foarte, foarte importante, dar sunt doar informații. Nu se va rezolva alcoolismul, doar pentru că știm care este problema ... așa cum a aflat Bill.

 Identificarea lui Bill

Bill știa despre Ebby și știa cum bea Ebby. Și Ebby „era treaz” . Acest lucru l-a uimit cu adevărat pe Bill... Ebby este treaz .

Oare această putere își avea originea în el? Evident că nu. Nu existase mai multă putere în el decât era în mine în acel moment; și în mine nu era deloc.”

Acesta este motivul pentru care procesul de identificare este atât de important  Bill știa despre Ebby. Știa cum bea Ebby. Și știa că, dacă Ebby era treaz de două luni, o putere mai mare decât Ebby trebuia să lucreze în viața lui Ebby.

Indiferent dacă lui Bill îi place sau nu, Ebby este dovada vie a acestui lucru .

Asta e ceea ce oferim noului venit. Când stăm acolo, vorbind cu noul venit, suntem dovada vie că o putere mai mare decât puterea umană lucrează în viețile noastre. Indiferent dacă noului venit îi place sau nu, noi suntem dovada că așa este.
Ebby a fost dovada pentru Bill.

 „ De ce nu nu îți alegi propria concepție despre Dumnezeu?”

De fapt, Ebby a povestit cum doi bărbați s-au prezentat în instanță, L-au convins pe judecător să-și suspendsentința. Povestiseră despre o idee religioasă simplă și despre un program practic de acțiune. Asta a fost acum două luni și rezultatul a fost de la sine înțeles. A mers!
      (Rețineți că aici este expresia: program practic de acțiune.)

Acum putem vedea că aceasta este o parte foarte integrantă, unde putem vedea ideile reunite care au produs Cartea Mare, cele trei lucruri despre care vorbim. (problemă, soluție, program practic de acțiune) 

RECUPERAREA LUI BILL

Bill a fost prima ființă umană care a știut toate cele trei lucruri. El știa care era problema. El știa care este soluția. El cunoștea programul practic de acțiune. Când a aplicat în viața lui, s-a recuperat din boala alcoolismului. Oamenii de astăzi mai cred încă (virgulă) că Bill tocmai a avut acel fulger alb grozav, fără nimic care să-l pregătească să aibă asta. Putem vedea în Povestea lui Bill unde a făcut de fapt Pașii. Cu mult, mult, înainte de a fi scriși vreodată, Bill i-a luat și i-a aplicat în propria viață. 

Bill a fost deja la dr. Silkworth în 1933 și a înțeles problema. În vara anului 1933, dr. Silkworth i-a explicat natura exactă a problemei. În 1934, în acea vară la Spitalul Towns, el a acceptat cu adevărat Pasul Unu. Dar nu avea niciun alt program. Nu avea altceva decât Pasul Unu.

   Bill a avut problema. Făcuse Pasul Unu. Și atât a avut. Dar Ebby i-a adus o idee religioasă simplă, care este Pasul doi, și un program practic de acțiune, care au devenit Pașii Trei la Doisprezece, pașii de recuperare. Ebby i-a adus celelalte două piese ale puzzle-ului. Atunci când Ebby a intrat în bucătăria lui Bill, problema a găsit soluția și programul planificat de recuperare.

El a spus, de ce nu îți alegi pur și simplu propria concepție despre Dumnezeu. În momentul în care a spus asta, a schimbat-o de la o idee religioasă la o idee spirituală.
      Religia spune: acesta este modul în care trebuie să crezi. Spiritualitatea spune că poți crede oricum vrei. Principalul lucru este că crezi într-o putere mai mare decât tine. Imediat ideea este schimbată de la religie la spiritualitate. Acest lucru a început să aibă sens în viața lui Bill.

Cu siguranță acesta este momentul în care Bill a făcut pasul doi. Pasul doi nu fusese niciodată scris. Dar cu siguranță Bill a început să creadă într-o Putere mai mare decât el însuși, care ar putea să-i rezolve problema, care i-ar putea reda sănătatea mentală, care ar putea face orice trebuia făcut. El a spus că este doar o chestiune de a fi dispus să crezi

 „La spital am fost separat de alcool pentru ultima dată. 
      Atenție! Aceasta este o pagină foarte importantă a Cărții Mari. 

 „Acolo m-am oferit cu smerenie lui Dumnezeu, așa cum L-am înțeles atunci, să facă ce vrea El cu mine. M-am pus fără rezerve sub grija și îndrumarea Lui Am admis pentru prima oară că, de capul meu, eram un nimeni; că fără El eram pierdut.' Cu siguranță, acesta este momentul în care Bill a făcut pasul trei. 

 „ Mi-am privit păcatele în faţă fără menajamente” Cu siguranță, acesta este momentul în care a făcut Pasul Patru, un inventar moral cercetător și neînfricat al lui însuși.

„și am fost dispus să-l pun pe noul meu Prieten să mă scape de ele, cu rădăcini şi ramuri cu tot”. Trebuie să fi făcut pașii șase și șapte. El a devenit pe deplin pregătit ca Dumnezeu să îndepărteze aceste defecte de caracter și i-a cerut cu umilință să facă acest lucru. Desigur, aceștia sunt Pașii Șase și Șapte.

„Colegul meu de școală m-a vizitat și l-am familiarizat pe deplin cu problemele și deficiențele mele”.
Acesta trebuie să fie Pasul Cinci. Am recunoscut lui Dumnezeu, noi înșine și o altă ființă umană natura exactă a greșelilor noastre.

  „Am făcut o listă cu persoanele pe care le-am rănit sau față de care am simțit resentimente”.
Acesta trebuie să fie Pasul Opt. Am făcut o listă cu cei pe care i-am rănit și am fost dispuși să facem tuturor reparații.

 „Mi-am exprimat toată disponibilitatea de a aborda acești indivizi, recunoscând greșeala mea. N-am fost critic cu ei. Trebuia să îndrept toate aceste chestiuni cât puteam mai bine. Acesta trebuie să fie Pasul Nouă.

„Trebuia să-mi testez gândirea prin noua conștiință divină din interior. Bunul simț ar deveni astfel un simț deosebit.' Acesta trebuie să fie Pasul Zece.

  „Urma să stau liniștit atunci când am îndoieli, cerând doar direcție și putere pentru a-mi rezolva problemele așa cum ar vrea El. Nu-mi mai puteam permite să mă rog pentru mine, decât dacă împlinirea nevoilor mele avea să fie de folos altora. Numai atunci puteam aştepta ca rugăciunile să mi se împlinească. Şi îmi vor fi împlinite din belşug. Acesta trebuie să fie Pasul Unsprezece.

„Prietenul meu a promis că, atunci când vor fi făcute aceste lucruri, voi intra într-o nouă relație cu Creatorul meu: că voi avea elementele unui mod de a trăi care să răspundă tuturor problemelor mele”. Acesta trebuie să fie Pasul Doisprezece. Având o trezire spirituală ca rezultat al acestor pași.

 Așa că putem vedea chiar înainte ca Pașii să fie scrisi, Bill s-a recuperat ca rezultat al luării Pașilor. Putem vedea că Bill s-a recuperat ca urmare a Pașilor. Mai târziu, când a scris în acea noapte, și-a putut aminti ceea ce a făcut și a lăsat acești pași pentru noi. Dar s-a recuperat. 

Nu i-a venit în minte chestia asta, și bang, a scris Pașii pentru noi. S-a recuperat ca rezultat al pașilor, în Spitalul Towns, cu Ebby și cu Dr. Silkworth. Acesta este motivul pentru care a putut spune în capitolul Cum funcționează, că aceștia sunt pașii pe care i-am făcut, care sunt sugerați ca un program de recuperare. 

      Bill a mai spus:  „Simplu, dar nu ușor...”

 Pe scurt:

 1) În OPINIA MEDICULUI, am putut vedea care este problema noastră

2) În POVESTEA LUI BILL, ne-am putut identifica cu un alt alcoolic

3) L-am văzut pe Bill trecând de la băutură de distracție la băutură din necesitate absolută și mergând în cele din urmă, la cel mai bolnav dintre toate motivele, să bea pentru a obține uitarea completă.

4) L-am văzut recuperându-se din acea stare

Cu siguranță, ne putem spune...Suntem destui ca acest tip, daca el s-a putut recupera, poate am putea si noi!

Începutul credinței / Începutul speranței.

 ANEXĂ

 Am văzut că în urma punerii în aplicare a programului practic de acțiune, Bill, Bob și ceilalți au avut o experiență spirituală (o profundă modificare a reacţiei la viaţă, anexa II, Experienţa spirituală, Big Book, pag. 569) și s-au recuperat din alcoolism (au recâştigat sănătatea fizică şi mentală).

 Există discuții în Comunitate în legătură cu termenii alcoolic recuperat sau alcoolic în recuperare. Fiecare are dreptul să fie așa cum se simte. Dar Alcoolicii Anonimi, avînd în vedere că Big Book a fost și este încă textul de bază, consideră că dacă au lucrat programul și au avut o trezire spiritală ca urmare a acestor Pași, s-au recuperat.

Când un alcoolic ia o băutură, declanșează fenomenul de poftă, ceea ce înseamnă că va bea mult mai mult decât și-a propus și va avea puțin control asupra cantității pe care o ia.

Odată ce acest fenomen fizic a avut loc, alcoolicul nu se va mai putea opri din băut. Va merge pe acest drum până când o consecință îl va zgudui înapoi la realitate. Dar indiferent de consecință, alcoolicul se va întoarce în curând la băutură, deoarece mintea îl face să creadă că va fi diferit data viitoare.

Acest lucru se datorează faptului că alcoolicul are o obsesie mentală care îl încurajează să bea din nou, în ciuda consecințelor care s-au adunat.

Odată ce prima băutură este luată, apare fenomenul de poftă, iar ciclul continuă. Acest ciclu de alcoolism se va întâmpla aproape întotdeauna odată ce un alcoolic începe să bea.

Drept urmare, alcoolismul a fost considerat o boală în 1956 de către Asociația Medicală Americană. Deși consecințele ar putea fi diferite, alcoolismul îi va afecta pe fiecare alcoolic la fel.

Odată ce încep să bea, nu se pot opri. Și când se opresc, în cele din urmă vor bea din nou din cauza obsesiei mentale.

Nu există leac pentru organism. Corpul va fi mereu alergic* la alcool. Când un alcoolic pune o băutură în corpul lor, fizic va dori mai mult. Nu există nicio pastilă magică care să permită unui alcoolic să fie ca o persoană normală.

Acesta este motivul pentru care unii din AA folosesc termenul „ alcoolic în recuperare”, deoarece corpul nu va fi niciodată vindecat.

* Alergiile nu se vindeca, pot fi doar ameliorate si prevenite. Simptomele acestora se ameliorează prin administrarea de medicamente, numai la recomandarea medicului specialist. De asemenea, tratamentul medicamentos nu vindeca alergia, doar diminueaza reactiile provocate de aceasta.

Povestea lui Bill - 9 (Recuperarea lui Bill)

 „Așa am fost convins că Dumnezeu este preocupat de noi, oamenii, atunci când Îl dorim suficient. În cele din urmă am văzut, am simțit, am crezut. Din ochi mi-au căzut cântare de mândrie și prejudecăți. A apărut o lume nouă.

      Prin vorbire și uitându-se la Ebby, văzându-l pe Ebby, Bill a putut ajunge să creadă. Amintiți-vă, totuși, el a început să bea în ziua armistițiului. Amintiți-vă succesiunea evenimentelor. A ieșit din spital în acea vară a lui '34, a început să bea de ziua armistițiului, la începutul lunii noiembrie. Acum este... sfârșitul lunii noiembrie, când Ebby vine să-l vadă. Este sfârșitul lunii și probabil că a băut de trei săptămâni. Era într-o formă destul de proastă. Încearcă să - deși a făcut al doilea pas - încearcă să înceapă să lucreze la programul de acțiune. Încearcă să înceapă să meargă la niște întâlniri cu Ebby, să înceapă să lucreze la program. Dar este în strânsoarea alcoolismului activ. Ține minte, este cronic în acest moment. Nu se poate opri cu adevărat să bea. 

Au trecut vreo trei zile... înainte să cadă atât de rău încât a trebuit să se întoarcă la Spitalul din Towns pentru a fi scos din alcool pentru ultima oară.

 „La spital am fost separat de alcool pentru ultima dată. Tratamentul mi s-a părut înțelept, pentru că am dat semne de delirium tremens.

      Atenție! Aceasta este o pagină foarte importantă a Cărții Mari. Să mergem cu mare grijă.

 „Acolo m-am oferit cu smerenie lui Dumnezeu, așa cum L-am înțeles atunci, să fac cu mine așa cum ar fi vrut El. M-am pus fără rezerve sub grija și îndrumarea Lui. Am recunoscut pentru prima dată că din mine însumi nu eram nimic; că fără El am fost pierdut.'

Cu siguranță, acesta este momentul în care Bill a făcut pasul trei. 

 „Mi-am înfruntat fără milă păcatele”

Cu siguranță, acesta este momentul în care a făcut Pasul Patru, un inventar moral cercetător și neînfricat al lui însuși.

„și am fost dispus să-l pun pe noul meu Prieten să-i ia p rădăcină și ramură”.

Trebuie să fi făcut pașii șase și șapte. El a devenit pe deplin pregătit ca Dumnezeu să îndepărteze aceste defecte de caracter și i-a cerut cu umilință să facă acest lucru. Desigur, acesta este Pasul Șase și Șapte.

„Colegul meu de școală m-a vizitat și l-am familiarizat pe deplin cu problemele și deficiențele mele”.

Acesta trebuie să fie Pasul Cinci. Am recunoscut lui Dumnezeu, noi înșine și o altă ființă umană natura exactă a greșelilor noastre.

  „Am făcut o listă cu persoanele pe care le-am rănit sau față de care am simțit resentimente”.

Acesta trebuie să fie Pasul Opt. Am făcut o listă cu cei pe care i-am făcut rău și am fost dispuși să-i reparăm pe toți.

 „Mi-am exprimat toată disponibilitatea de a aborda acești indivizi, recunoscând greșeala mea. N-am fost critic cu ei. Trebuia să îndrept toate aceste chestiuni cu tot ce puteam.

Acesta trebuie să fie Pasul Nouă.

„Trebuia să-mi testez gândirea prin noua conștiință divină din interior. Bunul simț ar deveni astfel simț deosebit.'

Acesta trebuie să fie Pasul Zece.

  „Urma să stau liniștit atunci când am îndoieli, cerând doar direcție și putere pentru a-mi rezolva problemele așa cum ar vrea El. Nu-mi mai puteam permite să mă rog pentru mine, decât dacă împlinirea nevoilor mele avea să fie de folos altora. Numai atunci puteam aştepta ca rugăciunile să mi se împlinească. Şi îmi vor fi împlinite din belşug.

Acesta trebuie să fie Pasul unsprezece.

„Prietenul meu a promis că, când vor fi făcute aceste lucruri, voi intra într-o nouă relație cu Creatorul meu: că voi avea elementele unui mod de a trăi care să răspundă tuturor problemelor mele”.

Acesta trebuie să fie Pasul Doisprezece. Având o trezire spirituală ca rezultat al acestor pași.

Așa că putem vedea chiar înainte ca Pașii să fie scrisi, Bill s-a recuperat ca rezultat al luării Pașilor. Trebuie să vă amintiți acum, când a fost scris acest capitol. Povestea lui Bill a fost scrisă cu exact douăsprezece luni înainte ca cei Doisprezece Pași să fie scrisi. Dar, de fapt, putem vedea că Bill s-a recuperat ca urmare a Pașilor. Mai târziu, când a scris în acea noapte, și-a putut aminti ceea ce a făcut și a lăsat acești pași pentru noi. Dar s-a recuperat. 

 Nu i-a venit în minte chestia asta, și bang, apoi scrie Pașii pentru noi. S-a recuperat ca rezultat al pașilor, în Spitalul Towns, cu Ebby și cu Dr. Silkworth.

Acesta este motivul pentru care a putut spune în Cum funcționează, că aceștia sunt pașii pe care i-am făcut, care sunt sugerați ca un program de recuperare. 

      Bill a mai spus:  „Simplu, dar nu ușor...”

 

Povestea lui Bill - 8

 „În ciuda exemplului viu al prietenului meu, au rămas în mine vestigiile vechii mele prejudecăți. Cuvântul Dumnezeu a stârnit încă o anumită antipatie. Când a fost exprimat gândul că ar putea exista un Dumnezeu personal pentru mine, acest sentiment a fost intensificat. Nu mi-a plăcut ideea. Aș putea alege astfel de concepții precum Inteligența Creativă, Mintea Universală sau Spiritul Naturii, dar am rezistat gândului de un Țar al Cerurilor, oricât de iubitoare ar fi dominația Lui. Am vorbit de atunci cu zeci de bărbați care s-au simțit la fel.

      Se pare că Ebby s-a săturat de această mizerie. Ei stau acolo și chiar se ceartă despre această idee de Dumnezeu și despre religie, etc. Se pare că Ebby s-a săturat să facă asta. În cele din urmă, i-a spus Ebby lui Bill - și observă că următoarea declarație este scrisă cu caractere italice. Când vezi scrisul italic în Cartea Mare, oprește-te și citește-o din nou. De obicei, este foarte, foarte, important.
      Ebby i-a spus lui Bill: „De ce nu îți alegi propria concepție despre Dumnezeu?”

      De fapt, a spus el cu adevărat, despre ce ne certăm, Bill. Ce diferență are dacă Îl numim Dumnezeu, Minte Universală, Țar al Cerurilor, Spirit al Naturii, Iahve, Mahomed, Buddha. El a spus, de ce nu îți alegi pur și simplu propria concepție despre Dumnezeu. Acum, în momentul în care a spus asta, a schimbat-o de la o idee religioasă la o idee spirituală.

      Religia spune: acesta este modul în care trebuie să crezi. Spiritualitatea spune că poți crede oricum vrei. Principalul lucru este că crezi într-o putere mai mare decât ești. Imediat ideea este schimbată de la religie la spiritualitate. Acest lucru a început să aibă sens în viața lui Bill.

      Bill a spus:  „Acea afirmație m-a lovit puternic. A topit muntele intelectual înghețat în a cărui umbră trăisem și tremurasem mulți ani. Am rămas în sfârșit în lumina soarelui.

      „A fost doar o chestiune de a fi dispus să cred într-o Putere mai mare decât mine. Nu mi s-a cerut nimic mai mult pentru a-mi începe. Am văzut că creșterea ar putea începe din acel punct. Pe o bază de bunăvoință, aș putea construi ceea ce am văzut la prietenul meu. Aș putea? Bineînțeles că aș putea!

      Cu siguranță acesta este momentul în care Bill a făcut pasul doi. Pasul doi nu fusese niciodată scris. Dar cu siguranță Bill a început să creadă într-o Putere mai mare decât el însuși, care ar putea să-și rezolve problema, care i-ar putea reda sănătatea mentală, care ar putea face orice trebuia făcut. El a spus că este doar o chestiune de a fi dispus să crezi. Chiar nu trebuie să crezi. Chiar și ateul poate deveni dispus să creadă. Oamenii care erau înclinați agnostic ca mine, i-am crezut întotdeauna. Pur și simplu ne-am comportat ca și cum nu am fi făcut-o.

Povestea lui Bill - 7

 Amintiți-vă că Bill a fost deja la dr. Silkworth în 1933 și a înțeles problema. În vara anului 1933, dr. Silkworth i-a explicat natura exactă a problemei. În 1934, în acea vară la Towns (spital), el a acceptat cu adevărat Pasul Unu. Dar nu avea niciun alt program. Nu avea altceva decât Pasul Unu.

      Cam în aceeași perioadă, în acea vară, Ebby, care provenea dintr-o familie bună, era oarecum dezamăgit de norocul lui. Băutura îl stăpânea pe Ebby. Și Ebby întâmpinase puține dificultăți în vara aceea. Se pare că Ebby conducea mașina tatălui său pe drum. Tatăl lui trecuse... iar familia lui îi dăduse una dintre mașini. Conducea mașina asta pe drum. Se pare că a fugit de pe drum și a intrat în casa unei doamne. Și mai important, chiar a intrat în bucătăria casei doamnei. Doamna era în bucătărie. Ebby a coborât din mașină chiar în bucătăria doamnei și a spus: Doamnă, ce zici de o ceașcă de cafea.
    Părea că un judecător cu mintea îngustă nu a scos umorul din asta și a vrut să-l bage pe Ebby la casa de nebuni. (Vezi „Dă mai departe”, pp. 114-115)
      Rowland, despre care vom vorbi puțin mai târziu, fusese la Dr. Carl Jung. Dr. Carl Jung îi povestise despre experiența spirituală, îi spusese despre soluție, la Zurich, Elveția. A auzit de Ebby. Se întorsese și intrase în Grupurile Oxford și și-a folosit programul, programul lor de acțiune planificat, pentru a găsi soluția despre care i-a spus dr. Carl Jung. Deci aveau aceste informații.
     Rowland l-a dus pe Ebby acasă și l-a ținut câteva săptămâni. Apoi l-a dus la New York, la misiunea lui Sam Shoemaker, care era la acea vreme cu adevărat sediul mișcării Oxford Groups. Erau niște grupări Oxford care stăteau în jurul misiunii și aveau grijă de oamenii care intrau acolo noaptea, zece sau doisprezece dintre ei. Ebby avea aproximativ trei luni de sobrietate. El a fost unul dintre discipolii din grupul Oxford de acolo la misiune care lucra cu oamenii noaptea. Mai fusese și pe Wall Street în timpul zilei. A decis să coboare pe Wall Street. Când a ajuns acolo, unii dintre oameni i-au spus despre Bill și în ce fel de formă se afla. Ebby a spus: „Cred că îl voi suna să văd dacă este interesat de chestia asta nouă”
      Bill a avut problema. Făcuse Pasul Unu. Și atât a avut. Dar Ebby i-a adus o idee religioasă simplă, care este Pasul doi, și un program practic de acțiune, care au devenit Pașii Trei la Doisprezece, Pașii de recuperare. Ebby i-a adus celelalte două piese ale puzzle-ului. Întotdeauna am spus că atunci când Ebby a intrat în bucătărie, problema a găsit soluția și programul planificat de recuperare.

„El venise să-mi transmită experiența – dacă îmi păsa să o am. Am fost șocat, dar interesat. Sigur că m-a interesat. Trebuia să fiu, pentru că eram fără speranță.

      Vezi că Bill făcuse Pasul Unu!

Povestea lui Bill - 6

 

 „Aproape de sfârșitul acelui noiembrie sumbru, am stat să beau în bucătărie. Cu o anumită satisfacție, am reflectat că era destul gin ascuns în casă pentru a mă duce în noaptea aceea și a doua zi. Soția mea era la serviciu. M-am întrebat dacă am îndrăznit să ascund o sticlă plină de gin lângă capul patului nostru. Aș avea nevoie de el înainte de lumina zilei.

— Gândirea mea a fost întreruptă de telefon. Vocea veselă a unui vechi prieten de școală a întrebat dacă ar putea să vină. Era treaz. Au trecut ani de când mi-am amintit venirea lui la New York în această stare. Am fost uimit.'

     Acest vechi prieten era un tip pe nume Ebby Thatcher. Bill îl cunoștea pe Ebby de când erau cu adevărat copii. Au mers la școală împreună, în diferite locuri și ore diferite, în Vermont. Ebby a băut la fel ca Bill. De fiecare dată când Bill îl vedea pe Ebby, mai ales în New York City, Ebby fusese întotdeauna beat. Iată-l pe Ebby în New York. Îl sună pe Bill și e treaz. Bill este absolut uimit de asta. Ultimul lucru pe care îl auzise despre Ebby a fost că Ebby era pe cale să fie internat la azilul de nebuni de stat din Vermont pentru nebunie alcoolică. Asta făceau ei cu oameni ca noi. Nu aveau centrele de tratament așa cum sunt astăzi. Dacă ai cunoaște pe cineva, sau ai avea destui bani, ai putea intra într-un loc precum Spitalul Towns. Dar bătrânul bețiv normal, ca majoritatea dintre noi, despre singurul lucru pe care l-au putut face pentru noi era să ne târască în fața Judecătorului. Judecătorul ne-ar trimite la azilul de nebuni de stat, oriunde ar fi, pentru nebunie alcoolică. Bill auzise că asta i se întâmplase lui Ebby în Vermont. Dar iată-l în New York. Nu numai că nu este în azilul de nebuni, dar este treaz.

 

     Bill a spus:  „Se zvoneau că ar fi fost comis pentru nebunie alcoolică. M-am întrebat cum a scăpat. Bineînțeles că vom lua cina și apoi aș putea bea deschis cu el. Fără să țină seama de bunăstarea lui, m-am gândit doar să recuperez spiritul altor zile. A fost acel moment în care am închiriat un avion pentru a finaliza un Jag. Venirea lui a fost o oază în acest deșert trist al inutilității. Așa sunt băutorii de o

vază.
     Ușa s-a deschis și el a rămas acolo, cu pielea proaspătă și strălucitor. Era ceva în ochii lui. Era inexplicabil de diferit. Ce s-a intamplat?
     — Am împins o băutură peste masă. A refuzat-o. Dezamăgit, dar curios, m-am întrebat ce a pătruns în tip. Nu era el însuși.

     '"Hai, despre ce este vorba?" am intrebat eu. — S-a uitat drept la mine. Pur și simplu, dar zâmbind, a spus: „Am religie.”

     Sunt al naibii de bucuros că nu s-a întâmplat în bucătăria mea. Habar n-am ce aș fi făcut. Dar iată ce a făcut Bill.

     Bill a spus: „Am fost îngrozit. Așa a fost - vara trecută, un alcoolic smintit acum, bănuiam, puțin răvășit despre religie. Avea privirea aceea cu ochi înstelați. Da, bătrânul a luat foc. Dar binecuvântați-i inima, lăsați-l să dezvăluie! În plus, ginul meu ar dura mai mult decât predicarea lui.
     — Dar el nu a dezvăluit. De fapt, el a povestit cum doi bărbați s-au prezentat în instanță, l-a convins pe judecător să-și suspende angajamentul. Povestiseră despre o idee religioasă simplă și despre un program practic de acțiune. Asta a fost acum două luni și rezultatul a fost de la sine înțeles. A mers!

      (Rețineți că aici este expresia: program practic de acțiune.)

Acum putem vedea că aceasta este o parte foarte integrantă, unde putem vedea ideile reunite care au produs Cartea Mare, cele trei lucruri despre care vorbim. (problemă, soluție, program practic de acțiune) 

Povestea lui Bill - 5

  „Nici un cuvânt nu poate spune despre singurătatea și disperarea pe care le-am găsit în acea mlaștină amară a autocompătimii. Nisipurile mișcătoare se întindeau în jurul meu în toate direcțiile. Îmi întâlnisem meciul. Fusesem copleșit. Alcoolul era stăpânul meu.

Cu siguranță, acesta este momentul în care Bill a făcut pasul unu. Nu a existat Pasul Unu scris în acele vremuri Dar cu siguranță că acesta este momentul în care Bill a recunoscut înfrângerea. Recunoscuse că devenise neputincios față de alcool - că viața lui devenise de necontrolat.
     Alcoolul devenise stăpânul lui. Îl învinsese într-o luptă corectă. Dacă mie și ție s-ar întâmpla asta astăzi, sunt șanse să părăsim acel spital și să spunem, ei bine, cred că ar fi mai bine să merg la AA. Dar nu era niciun AA în acele vremuri. Bill nu avea unde să se ducă. Chiar dacă a recunoscut înfrângerea completă și a recunoscut că alcoolul devenise stăpânul lui. A părăsit acel spital fără să știe unde să meargă.

„Tremurând, am ieşit din spital un om sfârșit. Frica m-a trezit un pic. Apoi a venit nebunia insidioasă a primei băuturi, iar în ziua armistițiului din 1934, am băut din nou.

      (Aceasta a fost 11 noiembrie 1934) Din nou, aceasta este o poveste în sine. Este în „AA ajunge la maturitate”. (paginile 56-57) Dacă nu ați citit-o, chiar ar trebui să o citiți. Este o poveste foarte interesantă. Mintea lui, obsesia lui au devenit operative și i-au spus că ar fi în regulă să bea ceva. Bill a băut și a declanșat alergia și, desigur, nu s-a putut opri.

 „Toată lumea s-a resemnat cu certitudinea că va trebui să fiu închis undeva, sau că o să mă poticnesc până la un final mizerabil. Ce întuneric este înainte de zori. În realitate, acesta a fost începutul ultimei mele desfrânări. În curând aveam să fiu catapultat în ceea ce îmi place să numesc a patra dimensiune a existenței. Urma să cunosc fericirea, pacea și utilitatea, într

Povestea lui Bill - 4

 Apoi a venit noaptea în care tortura fizică și mentală a fost atât de infernală încât mi-a fost teamă că nu voi izbucni prin fereastră, cercevea și toate celelalte. Cumva am reușit să-mi trag salteaua la un etaj inferior. A venit un medic cu un sedativ greu. A doua zi m-a găsit că beau gin și sedativ. Această combinație m-a aruncat curând pe stânci.

     Vorbim astăzi ca și cum dubla dependență ar fi ceva nou-nouț. Bill a avut o problemă cu acest drum în anii '30. La fel a făcut și Dr. Bob, la fel și mulți dintre primii o sută de oameni.

„Oamenii se temeau pentru sănătatea mea. La fel am făcut și eu. Puteam să mănânc puțin sau nimic când beam și aveam patruzeci de kilograme sub greutate.

     Acum vedem progresia bolii până la punctul în care începem să murim din cauza alcoolismului. Nu mai putem mânca. Malnutriția ne-a prins. Dacă nu se întâmplă ceva destul de repede, vom muri din cauza bolii noastre. Bill a fost foarte norocos.

     El a spus: „Cumnatul meu este medic...” Acesta este un tip pe nume Dr. Leonard Strong.  „...și prin bunăvoința lui și a mamei mele am fost internat într-un spital de renume național pentru reabilitarea psihică și fizică a alcoolicilor. Sub așa-numitul tratament cu belladona, creierul mi s-a limpezit. Hidroterapia și exercițiile ușoare au ajutat mult. Cel mai bine, am întâlnit un doctor amabil care mi-a explicat că, deși cu siguranță egoist și prost, fusesem grav bolnav, fizic și psihic.

     Este vara lui 1933. Acum suntem la Spitalul Towns, iar Bill a vorbit cu Dr. Silkworth.
Dr. Leonard Strong l-a plasat pe Bill în Towns (spital) sub Dr. Silkworth. El a fost o mare parte din asta în viața lui Bill. El  l-a pus de fapt în Towns (Spitalul), și a plătit pentru asta de fiecare dată când a fost acolo. Acolo l-a cunoscut pe doctorul Silkworth. Dr. Silkworth i-a explicat lui Bill despre ce este scris in The Doctor's Opinion. I-a explicat, Bill, cred că ai această alergie. Eu cred că nu are nimic de-a face cu puterea voinței. Cred că ai o boală.

Povestea lui Bill - 3

 „Ne-am mutat la părinţii soţiei. Am găsit un serviciu, pe care apoi l-am pierdut ca urmare a unei încăierări cu un taximetrist. Prin mila Cerului, nimeni nu-şi putea închipui la vremea aceea că, în următorii cinci ani, eu voi fi fără serviciu şi nu voi mai fi treaz nici un minut. Soţia si-a găsit un post la un magazin universal; când se întorcea acasă, ruptă de oboseală, mă găsea beat. Am devenit un scai nedorit pe la oficiile de Bursă. '

     Iată un tip care cu doar câteva luni înainte de asta, oamenii îi urmau sfaturile în valoare de milioane de dolari. Acum, el este un nedorit agățat la locurile de brokeraj. Nimeni nu vrea să aibă de-a face cu el acum. Băutul lui a devenit atât de rîu încât nimeni nu vrea să-i urmeze judecata.

 

 „Băutura a încetat să mai fie un lux; a devenit o necesitate.

     Acum nu mai bem pentru distracție și emoție. Acum bem ca să trăim, pentru că trebuie neapărat.

 „Ginul de contrabandă, două sticle pe zi, și adesea trei, a ajuns să fie o rutină. Uneori, o mică afacere aducea câteva sute de dolari, iar eu îmi plăteam facturile la baruri și delicatese. Acest lucru a continuat la nesfârșit și am început să mă trezesc foarte devreme dimineața tremurând violent. Un pahar plin cu gin urmat de o jumătate de duzină de sticle de bere ar fi necesar dacă ar fi să mănânc orice mic dejun. Cu toate acestea, încă credeam că pot controla situația și au fost perioade de sobrietate care au reînnoit speranța soției mele.

     Amintiți-vă că dr. Silkworth ne spune că nu putem diferenția adevărul de fals. Pentru noi ceea ce facem este normal. Putem vedea viața lui Bill mergând în iad deja. Bill nu poate vedea asta. Bill simte că poate controla situația. Au fost perioade de timp în care s-a trezit, a pus câteva oferte, a câștigat puțini bani și a crezut că totul merge bine.

Povestea lui Bill - 2

     „Munca mea m-a dus pe Wall Street și încetul cu încetul am devenit interesat de piață. Mulți oameni au pierdut bani, dar unii au devenit foarte bogați. De ce nu eu? Am studiat economia și afacerile, precum și dreptul. Potențial alcoolic ce eram, aproape că am picat cursul meu de drept. La examenul final eram prea beat ca să mă gândesc sau să scriu. Deși băutul meu nu era încă continuu, a deranjat-o pe soția mea. Am avut discuții lungi , dar i-am liniștit presimțirile spunându-i că bărbații de geniu și-au conceput proiectele băuți...”

     Cred ca si aici ne putem identifica cu Bill Wilson (eu, cel puțin la ce e bolduit).

Am început să beau din ce în ce mai mult, pe tot parcursul zilei şi aproape în fiecare seară. Dojenile din partea prietenilor duceau la certuri, aşa că am devenit un lup singuratic.

Au început tremurăturile de dimineaţă.

La sfârşitul uneia din acele zile de iad, mă îndreptam pe patru cărări, dinspre barul unui hotel, către un birou de bursă.

„A doua zi dimineața am sunat la un prieten din Montreal. Mai aveau mulți bani și a crezut că ar fi mai bine să plec în Canada. În primăvara următoare, trăiam în stilul nostru obișnuit. M-am simțit ca și cum Napoleon se întoarce din Elba. Fără Sfânta Elena pentru mine' Dar băutul m-a prins din nou din urmă și prietenul meu generos a fost nevoit să se debaraseze de mâine. De data asta eram ruinați cu adevărat.

      Putem vedea progresia bolii lui Bill. Treptat din ce în ce mai rău.

Povestea lui Bill - Introducere

Toată lumea vorbește cu alcoolicul practicant despre alcoolismul său. Soția, soțul,  doctorul, poliția și toți ceilalți au vorbit cu alcoolicul despre alcoolismul lui. Membrul AA se așează și vorbește despre propriul alcoolism.

     Aceasta este o mare ușurare pentru alcoolicul practicant. Discutând despre propriul lor alcoolism, ei îi pot ajuta pe noii alcoolici să vadă unde sunt. Discutând despre propria lor boală, ei îl pot ajuta pe noul alcoolic să vadă care este boala alcoolismului. Făcând asta, dacă o fac în mod corect, facem un proces de identificare, un alcoolic vorbind cu altul. Ei știau, totuși, când a fost scrisă Cartea Mare, că va ajunge în locuri precum Arizona, California, Oklahoma, Arkansas, Nebraska. Nu aveau de gând să-i vadă pe acei oameni unu la unu, față în față.
     Deci Cartea Mare ar trebui să facă procesul de identificare. Punând Povestea lui Bill exact acolo unde se află, persoana care a citit și studiat Opinia doctorului, acum se va putea identifica cu un alt alcoolic din Povestea lui Bill. Va putea, de asemenea, să aibă începutul credinței, crezând că ceea ce i s-a întâmplat lui Bill s-ar putea întâmpla și lor.
     Acesta este începutul speranței, sperând că ceea ce i s-a întâmplat lui Bill ni se poate întâmpla și nouă. Îi vom vedea recuperarea. Dacă suntem ca Bill și ne-am identificat, atunci ne putem dezvolta speranța că poate asta ni se poate întâmpla și nouă. Deci Povestea lui Bill se potrivește aici si este exact in locul in care trebuie.
   
Dacă citim și studiem Povestea lui Bill, cred că vom putea găsi toată identificarea de care avem nevoie, să ne identificăm cu Bill și să începem să credem și să sperăm că poate asta s-ar putea întâmpla și nouă. Vom putea vedea evoluția bolii în Povestea lui Bill. 

Recuperat sau in recuperare ?!

 Prea des, în cadrul Comunității noastre se poartă o discuție destul de lipsită de sens cu privire la faptul dacă o persoană este alcoolic recuperat sau alcoolic în curs de recuperare. În mod ironic, această discuție este de obicei inițiată de o persoană care nu este de niciun fel.

Dacă vă uitați cu atenție pe coperta cărții „Alcoolicii Anonimi”, veți observa în colțul din dreapta jos următoarele cuvinte, „Aceasta este a treia ediție a Cărții Mari, Textul de bază pentru Alcoolicii Anonimi. ”. Dacă copia dvs. a Cărții Mari nu are scris asta pe copertă, mergeți la pagina xi, al doilea paragraf și citiți: „Deoarece această carte a devenit textul de bază pentru societatea noastră,.....” Deci, dacă este „Text de bază” pentru Fellowship of Alcoholics Anonymous, răspunsul la întrebarea de recuperat/în recuperare trebuie să se afle între paginile xi și 164.

În primul rând, să mergem la pagina xiii și să citim cum Bill W. a introdus în lume cartea „Alcoolicii Anonimi”. El a scris:

„Noi, cei de la Alcoolicii Anonimi, suntem mai mult de o sută de bărbați și femei care s-au recuperat dintr-o stare a minții și a corpului aparent fără speranță. Scopul principal al acestei cărți este acela de a arăta cu precizie altor alcoolici cum ne-am recuperat.”

Hmmm, alcoolicii recuperați au fost autorii Textului de bază pentru Frația Alcoolicilor Anonimi.

Ce înțeleg ei prin recuperat? Ei bine, dr. Silkworth a spus că crede că avem o alergie a organismului care a produs o poftă odată ce am luat primele băuturi, rezultatul căreia este că întotdeauna bem mai mult decât ne-am dori, trecând prin stadiile binecunoscute ale unei beții până a apărut starea plină de remuşcări cu hotărârea fermă de a nu mai bea niciodată. (AA, pg xxvii). Nu există o soluție cunoscută pentru această problemă. Nu suntem vindecați de alcoolism. (AA, pg 85) Deci problema se rezolvă numai prin abstinență totală. (AA, pg xxviii). Dacă nu bem, nu ne putem îmbăta. Ce adevăr insultător de simplu.

Deci care este problema? „Prin urmare, principala problemă a alcoolicului se centrează mai degrabă în mintea lui decât în corpul său.” (AA, pag. 23) Și problema este:

„Adevărul este că majoritatea alcoolicilor, din motive încă obscure, și-au pierdut puterea de a alege în legătură cu băutura. Așa-numita noastră putere de voință devine practic inexistentă. Suntem incapabili, în anumite momente, să aducem în conștiința noastră cu suficientă forță amintirea suferinței și umilințelor de acum o săptămână sau o lună. Suntem fără apărare împotriva primei băuturi.” (AA, pag. 24)

Cum se manifestă acea problemă a minții la alcoolicul cronic?

„Ideea că într-un fel, într-o zi, el își va controla și se va bucura de băutură este marea obsesie a oricărui băutor anormal.” (AA, pag. 30)

„El avea multe cunoștințe despre sine ca alcoolic. Totuși, toate motivele pentru a nu bea au fost ușor lăsate deoparte în favoarea ideii proaste că ar putea lua whisky doar dacă l-ar amesteca cu lapte!”. (AA, pag. 37)

„Orice ar fi definiția precisă a cuvântului, noi numim această nebunie curată.” (AA, pag. 37)

Cum ar trebui definită „nebunia” pentru situația noastră?

Nebunie - Stare de a fi nebun; mintea nesănătoasă sau fără recunoașterea bolii - (Webster)

După un timp, nu putem diferenția adevăratul de fals - (Dr. Silkworth, AA, pg xxvi)

Adevărata problemă a alcoolicului cronic atunci este gândirea nebunească când vine vorba de alcool și după ce am pierdut multe lucruri și am creat numeroase probleme din cauza băuturii noastre, intrăm într-un magazin de băuturi și cumpărăm o sticlă care ne-a jefuit de tot ce este decent în viață și să începem să bem din nou, pentru că ne place sentimentul de ușurință și confort care vine deodată când luăm câteva pahare. Dar apoi apare pofta pentru următoarea băutură și fiecare băutură ne convinge că avem nevoie de altă băutură. Apoi sila. Apoi vinovăție și remușcări. Apoi angajamentul, jurământul, promisiunea etc. Apoi neliniștit, iritabil și nemulțumit. Apoi băutura. Apoi beţivul. Apoi sila. Apoi umilirea. Apoi angajamentul, jurământul, promisiunea. Apoi neliniștit, iritabil și nemulțumit. Apoi băutura. Apoi beţivul. Apoi năvala....... Totul se repetă iar și iar și iar.

Nebunia bolii noastre este sursa incontrolabilului vieții noastre. Dacă am putea reuși acea decizie, angajament, jurământ, promisiune etc. de a nu mai bea niciodată, nu am avea nevoie de Puterea Programului A.A. S-ar putea să existe și alte domenii ale vieții noastre cu grade lipsite de negestionare, dar ucigașul este acela legat de incapacitatea noastră de a rămâne treji. Nu băutul este problema. Alcoolicii nu au nicio problemă să bea. Oprirea nu este problema. Alcoolicii au o varietate de moduri de a nu mai bea. A rămâne oprit este problema. Dacă am avea voința să nu mai pornim, nu am avea nicio problemă cu alcoolul. Lipsa voinței, asta a fost dilema noastră. Trebuie să găsim o Putere Superioară!!!

Acum am identificat adevărata problemă a alcoolicului fără speranță.

„Oricât de inteligenți am fi fost în alte privințe, acolo unde a fost implicat alcoolul, am fost ciudat de nebuni. Limbaj puternic, dar nu este adevărat? (AA, pag. 38)

Ne lipsește puterea de a gestiona decizia de a nu lua prima băutură. Prin urmare, trebuie să găsim o Putere Superioară dacă puterea noastră este insuficientă pentru a acționa sănătos în ceea ce privește alcoolul.

Deci, dacă urmăm cu atenție instrucțiunile clare (AA, pag. 29) până la paginile 84 și 85 inclusiv, vom primi una dintre numeroasele promisiuni ale Programului nostru (Cei doisprezece pași ai alcoolicilor anonimi), „La acest moment sănătatea mentală va fi revenit. (AA, pag. 84) Acum, ne-am revenit. Ne-am recuperat. Citiți promisiunile celui de-al zecelea pas de la sfârșitul paginii 84 până la sfârșitul paginii 85. Dacă asta vă lasă îndoieli în minte, citiți cu atenție paginile xiii (2X), xv, xvii, xxiii, 17, 20, 29, 91, 97. , 113, 132 & 133. Veți găsi recuperat pe fiecare pagină.

Mi se pare că cea mai puternică afirmație dintre cele la care se face referire este ​cea de la pagina 132. „Ne-am recuperat și ni s-a dat Puterea de a-i ajuta pe alții”. Ce afacere miraculoasă!!! Nu ratati!!!!

Am identificat clar cine sunt alcoolicii recuperați. Dar alcoolicul în recuperare? Alcoolicul care se recuperează este cel care se află undeva între pașii trei și unsprezece. Ei sunt în proces de a ajunge să creadă, dar nu au încă o trezire/o experiență spirituală. Bill W. a fost un alcoolic în recuperare timp de 2 - 3 zile în Spitalul Townes. Majoritatea alcoolicilor care au participat la scrierea Cărții Mari au făcut Pașii în primele 7 - 10 zile după ultima băutură. Mulți s-au recuperat înainte de a participa vreodată la o întâlnire.

Dacă o persoană vine la Alcoolicii Anonimi pentru ajutor pentru că nu a reușit să găsească o modalitate de a nu începe să bea și nu face sau nu a făcut Pașii, nu este recuperat și nici nu este în recuperare. Au un caz de alcoolism netratat și dacă au dezvoltat o minte alcoolică, vor bea din nou. Ei sunt cei care aleg să declare că nu există un alcoolic recuperat. Cum ar ști ei?

Nicăieri în literatura de specialitate Alcoolicii Anonimi nu sugerează că, dacă un alcoolic merge la suficiente întâlniri, se va recupera. Nu, alcoolicii recuperați care au scris cărțile noastre de bază au spus că s-au recuperat ca urmare a parcurgerii Pașilor, nu mergând la întâlniri.

Am plătit un preț al naibii pentru a ajunge aici. Hai să plătim prețul pentru a rămâne aici, având o trezire spirituală ca rezultat al parcurgerii celor Doisprezece Pași ai Alcoolicilor Anonimi.

Cliff B.

​

ELIBERAREA DIN ROBIE

 

ELIBERAREA DIN ROBIE

Am participat la prima mea întâlnire a AA pe 25 iulie 1947 și, cu profundă recunoștință, pot spune că nu am mai băut de atunci ...

Membrii AA care m-au sponsorizat mi-au spus la început că nu voi găsi doar o modalitate de a trăi fără să beau, dar că voi găsi o modalitate de a trăi fără  să vreau să beau, dacă aș face aceste lucruri simple. Au spus dacă vrei să știi  cum (HOW în engleză) acest program funcționează, ia primul cuvânt al întrebării - H este pentru honesty-onestitate, O este pentru open-mindedness- minte deschisă și W este pentru willingness-bunăvoință; acestea Cartea noastră le numește elementele esențiale ale recuperării. Ei mi-au sugerat să studiez cartea AA și să încerc să parcurg cei Doisprezece Pași conform explicației din Carte, deoarece părerea lor era că aplicarea acestor principii în viața noastră de zi cu zi ne va face abstinenţi și ne va menține abstinenţi. Eu cred asta și cred, de asemenea, că este la fel de imposibil să practicăm aceste principii cât de bine putem, o zi la rând, și să bem totuși, pentru că nu cred că cele două lucruri sunt compatibile.

Nu am avut nicio problemă în a recunoaște că sunt neputincioasă față de alcool și, cu siguranță, am fost de acord că viața mea devenise de necontrolat. Nu a trebuit decât să reflectez asupra contrastului dintre planurile pe care mi le-am făcut cu atâția ani în urmă pentru viața mea și ceea ce s-a întâmplat cu adevărat, să știu că nu-mi pot gestiona viața nici beat, nici treaz. AA m-a învățat că  bunăvoinţa de a crede  este suficientă pentru un început. A fost adevărat în cazul meu și nici nu m-am putut război cu „redarea sănătăţii mintale”, pentru că acțiunile mele şi beat şi treaz, înainte de AA, nu erau cele ale unei persoane sănătoase. Dorința mea de a fi sincer cu mine a fost necesară ca să-mi dau seama că gândirea mea era irațională. Trebuia să fie, altfel nu aș fi putut să-mi justific comportamentul neregulat așa cum am făcut-o ...

AA mi-a oferit seninătatea scopului, oportunitatea de a fi de slujire lui Dumnezeu și oamenilor din jurul meu și sunt senin în infailibilitatea acestor principii care asigură împlinirea scopului meu.

AA m-a învățat că voi avea liniște sufletească în proporție exactă cu liniștea sufletească pe care o aduc în viețile celorlalți oameni și m-a învățat adevăratul sens al îndemnului „Fericiți cei care știu aceste lucruri și le pun în aplicare. ” Pentru că singurele probleme pe care le am acum sunt cele pe care le creez atunci când izbucnesc într-o erupție de voință proprie.

 Am avut multe experiențe spirituale de când sunt în program, multe pe care nu le-am recunoscut imediat, pentru că învăț lent și se înfățișează multe. Dar una a fost atât de remarcabilă încât îmi place săo transmit ori de câte ori pot, în speranța că va ajuta pe altcineva, așa cum a făcut-o cu mine. ... autocompătimirea și resentimentele erau tovarășii mei constanti, iar inventarul meu a început să arate ca un jurnal de treizeci și trei de ani, pentru că părea să am un resentiment împotriva tuturor celor pe care îi cunoscusem vreodată. Toți, cu excepția unuia, „au răspuns la tratamentul” sugerat în Pași imediat, dar acesta a reprezentat o problemă.

Era împotriva mamei mele și era vechi de douăzeci și cinci de ani. L-am hrănit ca pe un copil delicat și devenise la fel de mult o parte din mine ca respirația mea. Îmi oferise scuze pentru lipsa mea de educație, eșecurile mele conjugale, eșecurile personale, inadecvarea și, bineînțeles, alcoolismul meu și, deși chiar credeam că eram dispus să mă despart de el, acum știam că eram reticent să-l  las să treacă.

Totuși, într-o dimineață, mi-am dat seama că trebuie să scap de el, căci mi se termina amânarea, iar dacă nu scap de el aveam să mă îmbăt – și nu mai voiam să mă îmbăt. În rugăciunile mele din acea dimineață, i-am cerut lui Dumnezeu să-mi arate cum să mă eliberez de aceste resentimente. În timpul zilei, un prieten de-al meu mi-a adus niște reviste pe care să le duc unui grup de la spital de care eram interesat și m-am uitat prin ele, iar un „banner” pe fața uneia prezenta un articol al unui duhovnic proeminent în care am prins cuvântul "resentiment."

El a spus, de fapt: „Dacă ai un resentiment de care vrei să te eliberezi, dacă te vei ruga pentru persoana sau lucrul pe care eşti supărat, vei fi liber. Dacă vei cere în rugăciune ca tot ceea ce vrei pentru tine să le fie dat, vei fi liber. Cere-le sănătatea, prosperitatea, fericirea lor și vei fi liber. Chiar și atunci când nu îți dorești cu adevărat acest lucru pentru ei, iar rugăciunile tale sunt doar cuvinte și nu spui serios, mergi înainte și fă-o oricum. Fă-o în fiecare zi timp de două săptămâni și vei descoperi că ai ajuns să spui asta și să vrei asta pentru ei și vei realiza că acolo unde înainte simțeai amărăciune, resentimente și ură, acum simți înțelegere și iubire plină de compasiune.”

A funcționat pentru mine atunci și mi-a funcționat de multe ori de atunci și va funcționa pentru mine de fiecare dată când voi fi dispus să îl lucrez. Uneori trebuie să cer mai întâi bunăvoința, dar și aceasta vine întotdeauna. Și pentru că funcționează pentru mine, va funcționa pentru noi toți. După cum spune un alt om mare, „Singura libertate reală pe care o ființă umană o poate cunoaște vreodată este să faci ceea ce ar trebui să faci pentru că vrei să faci asta.”

Această experiență grozavă care m-a eliberat din sclavia urii și a înlocuit-o cu iubire este de fapt doar o altă afirmație a adevărului pe care îl cunosc: primesc tot ce îmi trebuie în Alcoolicii Anonimi — tot ce am nevoie, primesc — și când primesc ceea ce am nevoie, constat invariabil că era exact  ceea ce mi-am dorit tot timpul.