IMPARTASIRE

DUPA CINCI ANI

<< Am primit de la Vodafone sms : “grupul tau a fost dezactivat”. Grupul insemnand doua persoane de la care primeam bonus prieteni cand incarcau cartela. Nu mai stiu nimic despre ei. In cinci ani am indepartat mai mult sau mai putin politicos o multime de persoanecare ma acompaniau in dezastru. Politetea este o masca a unor defecte stiute de-ale  mele,  lasitatea  si  comoditatea.  Eram  capabila  sa  las  pe  cineva  sa  ma vampirizeze la nesfarsit pana ajungeam intr-o zona in care nu mai suportam si fugeam prin a nu mai raspunde la telefon, a sterge adresa sau a ma da atat de ocupata  incat  cred  ca  trezeam  si  compasiune  sau  deveneam  la  randul  meu insuportabila. Exista insa un proverb, fuga-I rusinoasa, dar e sanatoasa. Am ales sa ii indepartez pe aceia pentru care nu gaseam raspunsul la intrebarea “la ce imi foloseste  relatia  cu  aceasta  persoana?”   Imi  dau  seama  ca  unii  erau  simple “toarte” nu sprijin, oameni cu care ma puteam vaicari impreuna fara sa avem nici macar dorinta de a ne rezolva cumva problemele, altii profitau cu nesimtire de starea si de boala mea, altii incercau sa-si manifeste dorinta de a ma ajuta prin impunere, obligare sau santajul ca nu mai putem fi prieteni daca eu nu am vointa de a-mi rezolva problemele. Acum stiu ca mi-a folosit relatia cu toate persoanele care au intrat in viata mea, cei care am considerat ca mi-au facut rau m-au invatat cum sa ma feresc de urmatorii care ar fi putut sa apara, cei care m-au coplesit cu problemele  lor  m-au  invatat cum sa ma pun in locul ascultatorului si sa nu coplesesc la randul meu, iar cei care m-au silit sa ma las ajutata m-au invatat cum sa nu trancan sfaturi si sa fiu intai eu schimbarea pe care o doresc in lume (Gandhi a spus-o, dar eu am inteles-o).

Sunt departe de a fi ce vreau, dar sunt si mai departe de ce am fost. Am ramas cu cativa prieteni, cu familia, cu D. si cu grupul care e mereu in schimbare, dar il consider ca pe o entitate favorabila mie. Acum, cand scriu, am numarat pe degete si fara sa stau pe ganduri cel putin cinspe persoane din jurul meu pe care le-as putea suna oricand, la  care as putea apela oricand spunand exact ce ma framanta atunci si ma consider extrem de norocoasa si de recunoscatoare. Nu le sun niciodata sau foarte rar, spre norocul lor si al meu am invatat ca intotdeauna cand  apare  o problema  trebuie  sa  stau  intai  sa  ma gandesc daca chiar e o problema, daca nu e rodul imaginatiei sau al scenaritei mele, daca nu exagerez, daca are rezolvare, daca pot sa o rezolv singura si daca aia pe care vreau sa o sun e cea mai potrivita persoana care m-ar putea ajuta, daca are copil mic care doarme, daca trebuie sa se trezeasca la sase ca sa mearga la serviciu, daca nu e impovarata de alte griji pe care eu le stiu, daca nu ii fac vreun rau spunandu-i ce am de spus, daca nu ii trezesc niste aminiri dureroase sau nu ii incalc interesele. Cate persoane corespund acestor criterii? Foarte putine, deci nu sun si culmea, problemele se rezolva sau nu le mai vad ca pe probleme, sunt oportunitati de a rezolva situatii aparute.

Nu uit nici de HALT! mi-e foame, ma opresc si imi iau un covrig, sunt obosita, ma opresc si dorm cinspe minute oriunde (adica nu oriunde, in masina sau in parc) sunt suparata, ma gandesc de ce sunt, ma simt singura? nu! am cele cel putin cinspe persoane, toata planeta si o Putere Superioara care sunt cu mine mereu. Acum mai multi ani, intr-o dimineata in care eram extrem de disperata, fara o cauza concreta (pentru ca nu recunosteam alcoolul ca fiind sursa principal a starii mele) am intrat in parcul Izvor, cat mai in mijloc si m-am pus pe o banca sa plang zdravan. Si cum plangeam eu asa cu zgomot a venit o doamna, m-a intrebat daca poate sa ma ajute cu ceva, i-am zis ca nu si ca nu stiu exact de ce plang, doar ca mi se pare foarte greu totul, iar ea mi-a zis doar ca orice ar fi o sa treaca. Bineinteles ca e un truism si daca o spui asa, pe lumina si treaz fiind, poti sa crezi chiar ca e un pozitivism desantat sau prostesc, dar atunci a fost pentru mine ca si cum m-a tras cineva din apa cand eram pe punctul sa ma inec. Si mereu cand imi amintesc de asta stiu ca nu sunt singura. Nu vreau sa fiu o toarta pentru altii, vreau ca oamenilor sa le faca placere sa ma intalneasca, sa imi ceara sfatul doar daca vor sa il asculte si sa profite doar daca se gandesc inainte ca avem de profitat impreuna. Nu am cum sa gresesc daca tot ce fac, fac  cu buna credinta, daca imi asum consecintele si daca nu uit ce s-a intamplat in viata mea cand am facut altfel decat imi dicteaza constiinta si bunul simt.

Am vorbit despre program, acum o sa vorbesc despre abstinenta foarte scurt. SunTzu a spus “nu incepe o batalie pe care o consideri pierduta dinainte”, prin urmare imi este foarte usor sa fiu abstinenta folosind abandonul, o forma de fuga sau lasitate folositoare.

Va multumesc.

D. >>

Postare cu acceptul autorului.