BLOGUL LUI

Stefan -

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


miercuri, 1 iunie 2016

In viziunea lui Bill #268.

Ceilalți 

La fel ca voi, am crezut de multe ori că sunt victima a ceea ce spun şi fac ceilalți. În afară de asta, de câte ori îmi mărturiseam păcatele unor asemenea oameni, mai ales celor care nu aveau păcate asemănătoare cu ale mele, reușeam doar să fac mai rău. Propriile mele resentimente, mă făceau deseori inutil tuturor.
Acum, dacă cineva îmi spune ceva ce mă rănește, mă întreb în primul rând dacă este adevărat în ceea ce spune. Dacă nu există, încerc să-mi amintesc că şi eu am avut o perioadă când vorbeam dur cu ceilalți, că bârfa răutăcioasă este un simptom al bolii noastre emoționale şi să fiu consecvent în a nu mă înfuria pe lipsa de rațiune a celor răi.
În condiții foarte grele, a trebuit mereu să îi iert pe ceilalți - şi pe mine. Voi ați încercat asta de curând?


Scrisoare, 1946

Preluare de pe Prietenii lui Bill


Niciun comentariu: