Cum facem pasii, cand ii facem, cu cine ii facem, in ce ritm ii facem, este treaba fiecaruia. Dar ni se sugereaza ce sa facem.
Nu este un program intr-un pas, Pasul 1. Este riscant pentru ca incrancenarea ne poate aduce in cele din urma la baut.
Nu este un program in 2 pasi, Pasul 1 si 12. (Pasul 12 face referire la 'acest' mesaj si 'aceste' principii, ceea ce inseamna ca stim despre ce e vorba, am aflat facand programul, adica cei 11 pasi anteriori).
Nu este un program cu douasprezece puncte. Sunt 12 pasi, numerotati, de la 1 la 12, ordinea avand un sens, o noima. Sa ii fi facut 'pe sarite', dupa bunul meu plac, ar fi fost un risc pe care eu, unul, nu mi l-am asumat.
Este un program de recuperare, pas cu pas.
Eu am invatat (si am facut cum am invatat) ca in primii trei pasi imi imbunatatesc relatia cu Puterea Superioara (ma impac cu Dumnezeu), in pasii urmatori (de la 4 la 7) ma impac cu mine insumi, iar apoi ma impac cu ceilalti.
Nu ii pot ierta pe ceilalti, daca nu ma iert pe mine. Si nu ma pot ierta pe mine daca nu sunt impacat cu Puterea mea Superioara.
Sa fac Pasul 9 si sa imi cer iertare, dar eu nu m-am iertat pe mine?
Sa fac Pasul 7 si sa-I cer cu umilinta sa-mi indeparteze defectele (care umilinta? daca eu nu m-am impacat cu El) ?
Imi place Pasul 6 si il fac, consimt sa ma scape de defectele de caracter, dar nu stiu ce defecte, pentru ca nu am facut Pasul 4.
Vreau sa fac Pasul 4, dar ma poctinesc la resentimente si la partea mea de vina, la 'partea mea de trotuar', pentru ca nu am facut Pasul 3.
Am cunoscut oameni care spuneau ca au facut ce li s-a spus, au citit literatura, au venit la intalniri, dar pentru ei nu a functionat programul.
Sunt pline carciumile de cei care convinsi ca programul nu functioneaza!!!
Probabil ca daca as fi facut programul cum as fi vrut eu, m-as fi trezit la un moment dat cu paharul in mina, nestiind ce m-a pocnit! As fi ajuns un bun exemplu pentru ceilalti ... de asa nu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu