Ghid grup AA

ACOLO UNDE INCEPE TOTUL...

Scopul unic al A.A.Tradiţia cinci: Nici un grup nu are alt scop primordial, decât cel de a purta mesajul altor alcoolici aflaţi în suferinţă.
“Sunt voci care spun că AA ar putea fi începutul unei treziri spirituale în întreaga lume. Sunt voci sincere şi generoase, dar noi, membrii AA, ar trebui să ne gândim la faptul că această profeţie ar putea însemna pentru unii dintre noi primul pahar, în cazul în care am face din asta un scop de căpătâi pentru AA şi am începe să ne comportăm în consecinţă.
Asociaţia noastră va fi, astfel, prudentă şi va avea un singur scop: purtarea mesajului către alcoolicii aflaţi în suferinţă. Fie să avem puterea de a rezista în faţa tentaţiei gândului că, dacă Dumnezeu ne-a dat nouă puterea de a face bine într-un anumit domeniu, avem misiunea de a-i salva pe toţi oamenii de la suferinţă”.
Fondatorul AA, Bill W., 1955

Importanţa anonimatuluiTradiţia 12: Anonimatul este baza spirituală a tuturor tradiţiilor noastre şi ne reaminteşte neîncetat să plasăm principiile deasupra personalităţilor noastre.
Anonimatul este cel care asigură egalitatea tuturor membrilor AA la nivel de media (radio, televiziune, ziare) şi, în plus, este cel care “frânează” egoul nostru atât de uşor de flatat, convingerile noastre eronate că renunţarea la anonimatul nostru ar putea să ajute pe cineva, dorinţelor noastre de control sau de recunoaştere a persoanei noastre .
La nivel personal, anonimatul le asigură membrilor respectarea intimităţii, lucru valoros, mai ales pentru cei nou-veniţi în grup şi care pot ezita dacă să primească sau nu ajutorul oferit de grup din teamă ca problema lor să nu fie aflată şi de alte persoane externe comunităţii AA.
Teoretic, anonimatul pare să fie destul de uşor, dar, în practică, aplicarea lui poate fi dificilă; urmând, însă, îndrumările şi experienţa AA, vă veţi simţi sprijinit în acest efort.
Menţinerea anonimatului la nivel public. În apariţiile la radio, TV, documentarii, etc., ne vom abţine de la a ne arăta chipul sau de la a ne furniza numele integral, rezumându-ne la a publica fie doar prenumele, fie doar iniţialele. Facem acest lucru doar atunci când ne adresăm - ca membri AA- unor non-membri AA. Nu vom folosi iniţialele “AA” pe plicuri sau ca semnătură, pentru e-mailuri, nici măcar atunci când e vorba de corespondenţa către alte grupuri AA. În ceea ce priveşte materialele publice ale AA, ele trebuie să evite folosirea numelor de familie sau a titlurilor care ar putea conduce la identificarea persoanei de către altcineva.
Înţelegerea anonimatului la nivelul grupului AA. În cadrul grupului se poate folosi numele de familie al membrilor. În acelaşi timp, respectăm dreptul membrilor de a-şi menţine anonimatul în orice mod o doresc şi atunci când o doresc. Anumite grupuri au câte o listă de nume şi numere de telefon ale membrilor, oferite voluntar de către aceştia; astfel de liste pot fi furnizate membrilor, dar numai şi numai acestora.
Nici una dintre poveştile auzite în cadrul grupului nu vor fi repetate în afara acestuia. Cuvântul “anonim” din numele grupului este o promisiune de respectare a intimităţii personale. Mai mult decât atât, singura poveste reală despre recuperare este cea a propriei persoane.
În relaţiile noastre personale cu non-alcoolici – dar şi cu cei despre care credem că au o problemă legată de alcool - putem să ne luăm libertatea de a ne intitula “alcoolici în recuperare” (fără a divulga nume ale membrilor AA), deşi discreţia este recomandată. În aceste cazuri, deschiderea noastră poate ajuta la transmiterea mesajului către ceilalţi.
În înregistrarea discuţiilor sau întâlnirilor AA care ar putea deveni publice, se consideră că este mai înţelept să fie făcute individual, pentru a evita riscul apariţiei unui sistem de “vedete” în AA.

INTRODUCEREConceptul unu: responsabilitatea finală şi autoritatea de ultimă instanţă pentru serviciul mondial AA ar trebui să fie întotdeauna conştiinţa colectivă a întregii comunităţi AA.
Grupul AA- vocea ultimă a Comunităţii
Alcoolicii Anonimi a fost numită o organizaţie “cu susul în jos” pentru că ultimul cuvânt în faţa Serviciului Mondial îl au grupurile, “mai degrabă decât Comitetul General al Serviciului sau Biroul General din New York” (12 Concepte pentru Serviciul Mondial).
Întreaga structură a AA depinde de participarea şi conştiinţa grupurilor individuale şi modul în care fiecare dintre acestea îşi organizează activităţile, poate interfera cu activitatea grupurilor din oricare altă parte. De aceea, trebuie să fim conştienţi de responsabilitatea faţă de propria abstinenţă (responsabilitate individuală) şi faţă de transmiterea mesajului către alcoolicii suferinzi care pot întinde mâna pentru a primi ajutorul nostru (responsabilitatea ca grup).
AA nu are o autoritate centrală, are o organizare minimală şi o grămadă de tradiţii în locul unor reguli. Ca şi co-fondator, Bill W. scria în 1960 că “urmăm cele 12 Tradiţii de bună voie pentru că trebuie şi pentru că vrem să o facem. Poate că secretul puterii lor vine din faptul că aceste învăţăminte dătătoare de viaţă vin din experienţa de viaţă şi sunt înrădăcinate în dragoste”.
AA este formată din vocile colective ale grupurilor locale şi a reprezentanţilor lor în Conferinţa Serviciului General care lucrează pe baza unanimităţii în cazurile unor subiecte vitale ce privesc AA-ul. Fiecare grup funcţionează independent, exceptând acele activităţi care pot afecta alte grupuri, sau AA-ul ca întreg.
Munca de grup în AA este făcută de alcoolici aflaţi ei înşişi în recuperare în cadrul Comunităţii şi fiecare dintre noi are dreptul să îşi facă munca aşa cum crede că e mai bine, dar în spiritul celor 12 Tradiţii. Asta înseamnă că funcţionăm în mod democratic, că aprobăm toate planurile noastre în cadrul grupului, pe baza majorităţii. Nici un individ nu are dreptul de a acţiona în numele grupului sau pentru AA ca întreg.
Fiecare grup este la fel de unic precum o amprentă digitală, iar modalităţile de transmitere a mesajului diferă nu doar de la grup la grup, ci şi de la regiune la regiune. Acţionând în mod autonom, fiecare grup are propriul drum.Cu cât membrii sunt mai bine informaţi, cu atât grupul va fi mai puternic şi mai unit şi mai mare va fi garanţia că, atunci când un nou-venit va întinde mâna, căutând ajutor, grupul i-l va oferi de îndată.
Cei mai mulţi dintre noi nu se pot recupera decât în cadrul unui grup. Aşa cum spunea Bill, “succesul unui grup depinde de fiecare membru în parte, deşi acesta nu e decât o mică parte din întregul grupului…astfel, trebuie să învăţăm să reducem la tăcere orice dorinţă şi ambiţie personală, atunci când aceasta ar putea să facă rău grupului. Totul se reduce la ideea că grupul trebuie să supravieţuiască, chiar dacă individul nu va putea trăi o veşnicie ”.

Cum să folosiţi broşura aceasta?Această broşură doreşte a fi un mijloc de informare şi un ghid sugerat pentru grupul A.A. – nu doreşte să spună nimănui ce trebuie să facă.
Din dorinţa de a fi uşor de utilizat, broşura acoperă patru mari teme: (1) ce este un grup A.A.; (2) cum funcţionează un grup A.A.; (3) relaţiile grupului cu comunitatea; (4) locul grupului de A.A. în cadrul structurii de ansamblu a A.A.

Grupul…acolo unde începe structura AA
Ce e un grup AA?Aşa cum afirma Tradiţia Trei, “Comunitatea ar trebui să îi includă pe toţi cei care suferă din cauza alcoolismului. Astfel, nu putem refuza pe nimeni dintre cei care ar dori să se recupereze. Apartenenţa nu trebuie să depindă de bani sau alte reguli. Oricare doi sau trei alcoolici care se întâlnesc pentru a-şi menţine abstinenţa împreună, se pot intitula ca fiind un grup AA, cu condiţia să nu fie afiliaţi ca şi grup nici unei alte organizaţii.”
Lămuriri suplimentare sunt oferite în acest sens în cele 12 Concepte:
· “ nu este prevăzută nici o pedeapsă pentru nerespectarea principiilor AA;
· nu există taxe sau contribuţii obligatorii, ci acestea se fac doar pe bază voluntară;
· nici un membru nu poate fi exclus din AA- apartenenţa la AA este un act de decizie individuală;
· fiecare grup AA are libertatea de a-şi rezolva problemele interne aşa cum doreşte, solicitându-se totuşi evitarea acelor acţiuni care ar putea dăuna AA-ului;
· orice grup de alcoolici care se reunesc cu scopul menţinerii propriei abstinenţe se poate intitula AA atât timp cât nu are un alt scop sau o altă afiliere.”

Unele grupuri pot să aibă un caracter “special”, adică să fie adresat bărbaţilor, femeilor, tinerilor, medicilor, homosexualilor, etc., dacă membrii sunt cu toţii alcoolici şi dacă menţin deschise uşile grupului pentru toţi alcoolicii care caută ajutor, indiferent de profesie, sex, sau oricare alt criteriu, şi dacă întrunesc toate celelalte caracteristici care definesc un grup AA, atunci ei pot să îşi ia numele de grup AA.
Grupurile AA sunt încurajate sa se înscrie la Biroul General al Serviciilor AA, precum si la Birourile zonale, judeţene, centrale, etc.

Cum poţi să devii membru într-un grup AA?“Singura cerinţă pentru afilierea la un grup AA este dorinţa de a înceta consumul de alcool” (Tradiţia Trei). Astfel, apartenenţa la grup nu necesită nici un fel de înregistrare formală. Aşa cum noi suntem membri AA doar pentru că o declarăm, aşa suntem şi membri într-un grup dacă spunem că suntem – şi dacă participăm la întâlnirile acelui grup.

Diferenţele între întâlnirile deschise şi închise în grupul AAScopul întâlnirilor AA este, aşa cum reiese din Preambulul AA, cel de a le oferi membrilor AA ocazia de “a-şi împărtăşi unii cu ceilalţi experienţa, puterea şi speranţa pentru a-şi rezolva problemele comune şi să îi ajute şi pe alţii să se recupereze din alcoolism.” Pentru aceasta, întâlnirile AA sunt de două tipuri: închise şi deschise.
Întâlnirile închise sunt acele întâlniri adresate exclusiv membrilor AA sau acelor persoane care au o problemă legată de consumul de alcool şi care “au dorinţa de a înceta băutul”.
Întâlnirile deschise sunt acele întâlniri la care poate să participe orice persoană interesată de problema alcoolismului şi de programul de recuperare al Alcoolicilor Anonimi.
La ambele tipuri de grupuri, membrul A.A. care conduce întâlnirea poate cere ca membrii grupului să îşi restrângă intervenţia la subiecte legate de recuperarea din alcoolism. Fie că sunt închise sau deschise, întâlnirile AA sunt conduse de membrii AA care decid formatul întâlnirii.

Tipuri de întâlniri în grupurile A.A.A Patra Tradiţie spune că “Fiecare grup A.A. este autonom în toate privinţele, cu excepţia chestiunilor care afectează alte grupuri sau AA-ul ca întreg”. Aşa cum este, deci, previzibil, întâlnirile din miile de grupuri AA existente, au fiecare câte ceva specific. Cele mai comune tipuri de întâlniri AA sunt:
1. Discuţii. Indiferent dacă este o întâlnire “închisă” sau “deschisă”, un membru AA care coordonează întâlnirea, după deschiderea întâlnirii în modul uzual, prezintă subiectul de discuţie. Problemele de fond ce se aleg pentru discuţie derivă din “Cartea cea mare”, “12 paşi şi 12 tradiţii”, revista Grapevine (înseamnă atât “Viţa de vie”, cât şi “Radio şanţ”). Câteva sugestii de subiecte pot fi: acceptare versus recunoaştere, libertate prin sobrietate, principii versus personalitate, teamă, capitulare, recunoştinţă, mânia, onestitate, atitudine, resentimente, umilinţă, toleranţă, bunăvoinţă, îndreptarea greşelilor, etc.
2. Vorbitori. Unul sau mai mulţi membri sunt selectaţi dinainte pentru a împărtăşi celorlalţi cum erau înainte, ce s-a întâmplat şi cum sunt acum. Depinde de conştiinţa fiecărui grup cum se ţin acest gen de întâlniri, însă unele grupuri preferă ca membrii care vorbesc să aibă o anumită perioadă de abstinenţă. De obicei, aceste tipuri de întâlniri cu vorbitori sunt întâlniri “deschise”.
3. Începători. În general, sunt conduse de un membru al grupului care este abstinent de mai mult timp, fiind întâlniri axate pe întrebări şi răspunsuri care să îi ajute pe noii veniţi.
4. Paşi, Tradiţii sau Cartea Mare. Deoarece cei 12 paşi sunt baza recuperării noastre în AA, multe grupuri alocă una sau mai multe întâlniri pe săptămână studiului fiecărui pas, prin rotaţie; unele grupuri discută doi sau trei paşi într-o singură întrunire. Acelaşi format se poate aplica în întrunirile grupului pentru discutarea celor “12 tradiţii” sau a “Cărţii Mari”. Foarte multe grupuri şi-au făcut un obicei din a citi cu voce tare, segmente semnificative din “Cartea Mare” sau “12 paşi şi 12 tradiţii” la începutul fiecărei întâlniri.

La aceste tipuri de întâlniri se adăugă:
· “Afaceri”. Unele grupuri îşi programează, de-a lungul anului, întâlniri speciale, diferite de cele obişnuite, întâlniri în care are loc prezentarea unui raport din partea secretarilor grupului sau alegerea acestora.
· Inventarul de grup. Astfel de întâlniri sunt organizate pentru ca membrii grupului să poată analiza cât de bine a fost atins scopul primar al grupului.
· Grapevine. Sunt întâlniri la care sunt discutate subiecte din revista informativă Grapevine.
· Întâlniri de serviciu. Sunt întâlniri de informare cu privire la serviciile AA, de scriere a raporturilor sau a altor comunicate.

Grupul AA “de acas㔓Tradiţional, cei mai mulţi dintre membrii AA au ajuns la concluzia că e important să aparţină unui grup pe care ei îl numesc <> (Home Group). Acest grup este cel în care aceşti membri îşi asumă responsabilităţi şi îşi fac prieteni. Deşi toţi membrii AA pot să participe la întâlnirile tuturor grupurilor, să se simtă bine în oricare dintre acestea, acest concept de grup a rămas cea mai puternică legătură între membrii AA şi Comunitate.” (din Manualul Serviciului AA)
Odată cu afilierea la grup, membrii primesc dreptul de a vota asupra unor probleme ce pot afecta grupul individual sau AA-ul ca întreg şi acest lucru este o adevărată piatră de temelie îin structura AA. In ceea ce priveşte problemele legate de conştiinţa grupului, fiecare membru are un singur vot exprimat - şi asta la modul ideal-în cadrul grupului de acasă.
De-a lungul anilor, acest grup de acasă – care reprezintă şi esenţa puterii AA- a devenit pentru cei mai mulţi dintre membrii AA un fel de familie extinsă. Pentru că cei mai mulţi dintre alcoolici sunt izolaţi de către familia lor din cauza consumului, ei găsesc în grupul de acasă o reţea de suport continuu şi solidă, prieteni şi, cel mai adesea, un naş. Tot aici ei învaţă cum să plaseze “principiile înaintea personalităţii” în interesul transmiterii mesajului AA.
Vorbind despre grupul ei, o membră spunea: “O parte din angajamentul meu este să particip la întâlnirile grupului meu de acasă, să îi salut pe noii veniţi la uşă şi să le stau la dispoziţie - şi asta nu e numai pentru ei, cât şi pentru mine însămi. Ceilalţi membri din grupul meu sunt oameni care mă cunosc, care mă ascultă, care îmi dau putere ori de câte ori trec printr-o perioadă mai grea. Îmi oferă din experienţa lor, din puterea şi iubirea AA, îmi dau putere să “o dau mai departe” altor alcoolici aflaţi în suferinţă.”

Sugestii privind întâlnirile AANu există o “reţetă” reuşită în ceea ce priveşte întâlnirile AA, dar unele dintre ele s-au dovedit a fi mai eficiente decât celelalte.
De obicei, voluntarul zilei deschide întâlnirea prin citirea Preambulului AA şi prin rostirea anumitor expresii; unii propun un moment de linişte şi/sau recită Rugăciunea Seninătăţii; alţii citesc o parte din capitolul V (“Cum funcţionează metoda noastră?”) sau III (“Mai multe date despre alcoolism”) din Cartea Mare. La multe dintre întâlniri este citit cu voce tare un capitol sau doar un fragment din Cei 12 Paşi si 12 Tradiţii. Este important mai ales pentru noii veniţi să se facă acest lucru, aceştia având astfel impresia că sunt rostite evenimente din propriile vieţi.
Voluntarul poate accentua importanţa anonimatului membrilor AA în afara încăperii de întâlnire şi îi avertizează pe participanţi că cel mai bine este “să lase orice au auzit între pereţii acelei camere.”
Multe întâlniri se termină cu recitarea de către membrii a Rugăciunii ‚Tatăl Nostru’ sau a Rugăciunii pentru Seninătate.

Auto-susţinerea: Tradiţia ŞapteDeşi regulamentul AA prevede absenţa oricărei taxe de participare, trebuie să recunoaştem că grupurile noastre au totuşi nevoie de bani pentru a acoperi cheltuielile de funcţionare. Pentru a respecta Tradiţia Şapte, în grup se pune un coşuleţ pe masă, pentru a se strânge, astfel, din donaţii voluntare ale membrilor, banii necesari acoperirii chiriei, răcoritoarele, materialele, cărţile, tipărirea broşurilor şi a listelor de întâlnire, precum şi contribuţiile către Biroul General al Serviciului, birouri regionale, etc. Membrii AA sunt liberi să contribuie cu cât doresc, pâna la o sumă maximă de 1.000 $/an.

Cafea, ceai şi prietenieMulţi dintre membri AA au declarat că cercul lor de prieteni s-a extins foarte mult în urma discuţiilor la o cafea sau ceai, înainte sau după întâlniri. Cele mai multe grupuri se bazează pe membrii lor pentru a pregăti aceste răcoritoare şi a le servi, precum şi pentru curăţenia de “după”. Unii membri au spus că s-au simţit pentru prima dată cu adevărat membri în AA atunci când au început să facă ceai, să ajute la aranjarea scaunelor, să practice “terapia spălatului de vase”. Cei nou veniţi spun că acest gen de activitate îi ajută să treacă mai uşor peste timiditatea începutului şi să discute cu ceilalţi membri.

CUM FUNCŢIONEAZĂ UN GRUP AA?Tradiţia Patru: “Fiecare grup trebuie să fie autonom, exceptând în acele probleme care afectează alte grupuri sau AA-ul ca întreg.”
Cum să începi un grup AA?Indiferent de motivul care stă la baza dorinţei tale de a iniţia un grup AA, căile de a o face sunt cam aceleaşi.
Esenţial pentru începutul unui grup AA este faptul că cel puţin doi alcoolici să îşi exprime nevoia de un astfel de grup; apoi, e nevoie de cooperarea cu alţi membri AA, găsirea unui loc de întâlnire, un ibric de cafea sau un ceainic, literatura AA, liste de întâlnire.Odată ce grupul a început să funcţioneze ar trebui anunţată existenta lui către alte grupuri din apropiere, la biroul regional (dacă există unul), precum şi la Biroul General al Serviciului (BGS). Acestea pot constitui fiecare în felul ei importante surse de suport pentru noul grup.
Solicitaţi de la BGS un formular de înscriere pe care să îl returnaţi după ce l-aţi completat, astfel încât noul grup va fi înregistrat. Fiecare nou grup primeşte un număr redus de materiale în mod gratuit, ca urmare a acestei înregistrări.

“Botezarea” unui nou grup AAExperienţa i-a învăţat pe membrii AA că cea mai bună metodă este evitarea oricărei afilieri cu instituţii externe AA, indiferent de activitatea şi renumele acesteia.

Tradiţia Şase: “Este foarte necesar ca nici un grup AA să nu sprijine, să nu finanţeze şi să nu intituleze ca AA nici un alt organism, înrudit sau nu cu Alcoolicii Anonimi, ca nu cumva problemele legate de bani, proprietate sau prestigiu să ne distragă de la obiectivul nostru primordial.”
Chiar şi doar impresia de a avea legătură cu orice organizaţie, club, instituţie politică sau religioasă trebuie evitată. De aceea, un grup AA care se întâlneşte în clădirea unei instituţii de tratament, corecţionale, bisericeşti, trebuie să aibă grija să nu folosească numele instituţiei, ci să îsi aleagă un nume complet distinct. Acest lucru clarifică faptul că grupul AA nu este afiliat spitalului, bisericii, închisorii, programului de tratament, ci doar închiriază / foloseşte spaţiul pentru întâlnirile sale.
Conştiinţa grupului AA, aşa cum a fost exprimată de BGS, a recomandat ca întâlnirile familiale, “bucluc dublu” şi “alcool şi pastile” să nu fie înregistrate la nivel central în AA. Folosirea cuvântului “familial” poate să creeze confuzii în legătură cu grupul familial Al-Anon, o comunitate complet separată de Alcoolicii Anonimi.
Scopul primar al AA este cel de a purta mesajul către alţi alcoolici, experienţa în ceea ce priveşte alcoolul fiind unul dintre lucrurile pe care membrii AA le au în comun. Este înşelător şi nedrept ca AA-ul să lase impresia că poate să rezolve alte probleme sau că ştie ce să facă în privinţa dependenţei de droguri, de exemplu. O altă recomandare este ca nici un grup AA să nu fie intitulat după numele unei persoane, în viaţă sau decedată, fie ea membră în AA sau nu. Acesta este, de exemplu, un mod de a pune “principiile în faţa personalităţilor”.

Ce fac membrii AA?“Sunt responsabil…atunci când cineva, undeva caută ajutor, vreau ca mana AA să fie mereu acolo. Şi pentru asta sunt responsabil.” Pe scurt, atunci când noi-veniţi vin la întâlnirile noastre, vrem ca AA-ul să fie acolo pentru ei aşa cum a fost şi pentru noi - e ceva ce noi putem face în mod continuu, doar dacă funcţionăm ca grup.
Dar, pentru ca un grup să funcţioneze, trebuie făcute tot felul de treburi. Doar prin eforturile combinate şi angajamentele membrilor de grup e posibil ca:
· Locul de întâlnire să fie asigurat şi întreţinut.
· Programele să fie pregătite pentru întâlniri.
· Să fie colectate contribuţiile şi, în mod corect, repartizate şi cheltuite;
· Literatura AA, alte materiale, reviste informative să fie la dispoziţie;
· Răcoritoarele şi gustările să fie cumpărate sau pregătite.
· Alcoolicii din zonă să afle de existenţa grupului şi să îl găsească.
· Să se răspundă chemărilor în ajutor.
· Problemele grupului să fie identificate şi rezolvate.
· Sa fie menţinut contactul cu alte grupuri AA din zonă, regiune, ţară, etc.

De ce fel de voluntari avem nevoie?Pentru a face toate aceste servicii, e nevoie de oameni. Cei mai mulţi dintre noi sunt de acord că AA-ul nu ar trebui să fie “organizat”. Oricum, fără a pune în pericol angajamentul nostru de a proteja Comunitatea noastră spirituală şi democratică, putem “constitui consilii sau comitete de servicii care sunt direct responsabile faţă de cei în slujba cărora se află.” (Tradiţia Nouă). În AA, aceşti “servitori” sunt numiţi “ofiţeri” şi sunt aleşi de grup, de obicei, pe perioade limitate de timp. Aşa cum ne aminteşte Tradiţia 2, “Conducătorii noştri nu sunt decât „servitori de încredere”; ei nu ne conduc.”
Fiecare grup poate să fixeze perioada de minimă abstinenţă pe care o solicită membrilor care doresc să ocupe orice fel de funcţii în AA. În general, perioada pentru care optează grupurile AA este de la şase luni la un an şi chiar mai mult.
Aceste funcţii pot să aibă titulaturi diverse, dar, în AA, titlurile nu aduc onoare şi autoritate, ci au doar rolul de a descrie servicii şi responsabilităţii. Mai mult, s-a descoperit că dându-le oamenilor de lucru doar pentru a-i ajuta să se menţină abstinenţi, nu are efectul scontat; în schimb, alegerea ofiţerilor are drept scop bunăstarea comună a grupului. În momentul alegerii este binevenită o revizuire a Tradiţiilor 1 si 2.
Grupurile individuale au multe căi de a se asigura că serviciile necesare vor fi îndeplinite cu un minimum de organizare.

Structura serviciilor în interiorul AAIată care sunt, în general, funcţiile stabilite de cele mai multe dintre grupuri pentru ca grupul să fie “servit”:
· Responsabilul: serveşte grupul pentru o perioadă limitată de timp-de la şase luni la un an; experienţa ne sugerează că acesta ar trebui să fie abstinent de cel puţin un an de zile şi, ideal, acesta să fi ocupat anterior o anumită funcţie într-un alt grup; acesta coordonează activitatea alături de ceilalţi “funcţionari” şi de acei membri care îşi asuma responsabilităţi, precum literatura AA, primirea oaspeţilor / noilor veniţi, pregătirea răcoritoarelor, programarea întâlnirilor individuale în cadrul grupului, etc.
Cu cât acesta este mai informat despre ceea ce este AA-ul ca întreg, cu atât va putea să îşi îndeplinească mai bine funcţiile. Prin amintirea permanentă a Tradiţiei 1 şi încurajarea membrilor să se familiarizeze cu tradiţiile, vor fi de folos în asigurarea unui grup AA “sănătos”.
· Secretarul: trebuie să îşi asume diferite responsabilităţii ca şi servitor al grupului, uneori chiar să le suplinească şi pe celelalte responsabilului de grup, atunci când acesta nu există. Fiecare grup îşi are propriile sarcini pentru acest secretar, care, atunci când nu există şi alţi funcţionari, trebuie să:
· Anunţe / trimită prin e-mail informaţii privind activităţi importante ale AA;
· să facă şi să înnoiască în permanenţă un dosar STRICT CONFIDENTIAL cu numele, adresele, şi numerele de telefon ale membrilor grupului - doar cu acordul direct al fiecărui membru în parte - şi să ştie care dintre membri este disponibil pentru apelurile de 12 Paşi;
· să menţină o evidenţă a zilelor de naştere ale membrilor, atunci când aceasta este o tradiţie în grup;
· să întreţină un afişier pe care să fie expuse anunţurile AA, informaţii, scrisori, etc.;
· să se asigure de faptul că BGS şi grupurile din zonă au fost înştiinţate de orice schimbare de adresă, de loc de întâlnire sau a funcţionarilor;
· să accepte şi să distribuie apeluri de 12 Paşi (exceptând cazul în care nu există o persoană responsabilă de acest lucru);
· să împărtăşească faţă de membrii grupului scrisorile de la alte grupuri.

Tradiţia Şapte: “Este bine ca orice grup AA să se autofinanţeze după nevoi şi să refuze contribuţiile din afara grupului”.
· Casier: Grupurile AA se auto-întreţin prin contribuţiile voluntare ale membrilor ei; prin “trecerea coşului” de la un membru la celalalt la întâlniri, se strâng, de obicei, destul de mulţi bani pentru a acoperi cheltuielile grupului şi pentru a sprijini birourile centrale şi regionale. Nimeni nu este obligat să contribuie, dar cei mai mulţi dintre membri o fac. Cei care îşi permit, sunt dispuşi, de multe ori, să contribuie cu o sumă mai mare care să îi suplinească pe cei care nu îşi permit acest lucru. Fondurile grupului sunt folosite pentru servicii precum:
· chiria
· literatura AA;
· pregătirea listelor cu întâlnirile AA din zonă;
· cafea şi răcoritoare;
· suport pentru serviciile AA, suport acordat lunar sau semestrial.
Casierul păstrează o evidenţă clară şi riguroasă şi îi informează pe membrii grupului despre gestionarea banilor prin prezentarea unor rapoarte periodice şi a unor chitanţe de decont. O bună soluţie este ca banii grupului să fie păstraţi într-un cont bancar separat, astfel încât scoaterea banilor din cont să necesite două semnături.
Experienţa AA arată în mod evident faptul că nu e indicat ca un grup să strângă sume de bani cu mult mai mari faţă de cele necesare - exceptând un fond de rezervă; ideal ar fi ca în conştiinţa de grup să se fixeze o sumă de bani care este necesară grupului. Cauza unor conflicte din cadrul grupului se pot datora de multe ori şi din cauza unor donaţii din afara grupului - fie ele în bani, bunuri sau servicii - care sunt donate de către unul dintre membrii. Contribuţiile membrilor trebuie să se înscrie –în cele mai multe grupuri –în suma maximă anuală de 1000$; sunt acceptate şi donaţiile “in memoriam”, dar doar de la membrii AA şi doar până la suma de 1000 $.
Unii membri AA îşi sărbătoresc aniversările în AA prin trimiterea unor “cadouri” către BGS pentru serviciile oferite - de obicei, un dolar pentru fiecare an de abstinenţă.
· Reprezentatul general al serviciului (RGS): Fiind conectaţi cu alte grupuri şi cu birouri generale şi regionale ale serviciilor, RGS are legătură cu Conferinţa Generala a Serviciului, prin care grupurile din SUA şi Canada îşi fac cunoscută experienţa şi exprimă conştiinţa de grup colectivă a AA. Numit uneori “păstrătorul tradiţiilor”, RGS se familiarizează cu A Treia Moştenire - responsabilitatea noastră de a acorda serviciile în mod gratuit. Ei sunt aleşi, de obicei, pe o perioadă de doi ani pentru a :
· reprezenta grupul la reuniunile judeţene şi regionale ale serviciului;
· informa membrii grupului despre activităţile serviciului general în zonă;
· primi şi comunica grupului orice e-mail de la BGS, inclusiv a scrisorilor informative, inclusiv a Cutiei 4-5-9 care este principalul instrument de comunicare cu Comunitatea.
RGS poate să îi asiste pe membrii grupului în rezolvarea anumitor probleme, mai ales a celor legate de Tradiţii. În realizarea sarcinilor lor, ei pot să apeleze la toate serviciile oferite de BGS.
Odată cu alegerea RGS, este ales şi un “adjunct” cu care acesta poate să îşi împartă sarcinile şi care îl poate înlocui pe acesta atunci când nu poate participa la toate reuniunile.
· Reprezentantul inter-grupuri (biroul central): în zonele în care a fost format un birou central al grupurilor, fiecare grup alege un reprezentant care participă la “întâlnirile de afaceri” de câteva ori pe an, pentru a comunica experienţa lor de grup în transmiterea mesajului AA. Reprezentantul inter-grupal încearcă să menţină grupul bine informat despre ceea ce se întâmplă la nivelul acestui birou de legătură între grupuri.
· Reprezentantul Grapevine (RG): rolul acestui reprezentant este cel de a-i menţine pe membri la curent cu revista Comunităţii AA şi de a transmite încurajarea de a rămâne abstinenţi, pe care aceasta o oferă prin articolele publicate, articole scrise de membri AA şi bazate pe poveştile lor de viaţă şi pe experienţa lor în AA. Această revistă care e numită uneori “întâlnire pe hârtie”, oferă şi un calendar lunar cu activităţile şi evenimentele AA.. RG participă la activităţile zonale ale comitetului Grapevine, dacă există unul în zonă. Ei anunţă sosirea numerelor noi ale revistei şi le comunică membrilor cum anume pot să se aboneze la aceasta. Atunci când un nou RG este ales, el ar trebui să îşi trimită numele, adresa, numele grupului şi numărul serviciului grupului către Grapevine, P.O. Box 1980, Grand Central Station, New York, NY 10163. Astfel, ei vor primi mailuri trimestriale conţinând formulare de comandă pentru cărţi, reviste, casete disponibile.
· Responsabilul cu literatura: acesta se asigură că grupul dispune de literatura aprobată de BGS şi că aceasta este în mod adecvat distribuită în cadrul grupului.

De ce să avem Comitete de Decizie?Nu toate grupurile au Comitete de Decizie. Oricum, în grupurile care au aşa ceva, acesta este nivelul la care se discută pentru prima dată o serie de lucruri legate de practicile de grup, alegerea funcţionarilor grupului, etc., acest comitet participând la întâlnirile de conştiinţă a grupului. În cele mai multe dintre cazuri, comitetele sunt formate din funcţionari actuali şi foşti funcţionari ai grupului care se întâlnesc regulat, în funcţie de un anumit program. Pentru un grup restrâns, s-a observat că e eficient şi un Comitet format din 3- 4 membri. Pentru grupuri mai mari, 12 sau mai mulţi membri, reuşesc mai bine să îşi împartă sarcinile şi să medieze experienţa grupului. În unele grupuri, există Comitete în care membrii se rotesc periodic în funcţii.

Cum pot fi ajutaţi noii-veniţi?În mod clar, nici un alcoolic nu poate fi ajutat de către AA în cazul în care acesta nu ştie de existenţa AA-ului şi cum să îl găsească. Astfel, e o idee bună pentru grupurile din oraşele mici să comunice adresa şi programul către agenţiile publice. E utilă şi împărţirea unor pliante cu titlul “AA-ul în oraşul tău”.
În oraşele mari, unde există un birou central al serviciilor AA, lista pe care acest birou o deţine pentru toate grupurile, poate fi folosită în acest sens.
E indicat ca publicul să participe la întâlniri deschise ale AA-ului pentru a afla informaţii despre program? Unele grupuri acceptă acest lucru din dorinţa de a face programul cunoscut Comunităţii şi de a-i informa pe aceştia de existenta lui. Grupul poate da anunţuri publice în ziarele locale pentru ca oamenii să poată afla modul în care pot intra în contact cu AA-ul. Un anunţ tipic ar fi următorul:

Ai probleme cu alcoolul?
Poate că Alcoolicii Anonimi te pot ajuta!
Întâlniri la ...... Str. ...... nr. ..... localitatea ......... cod....
sunaţi la ........... Miercuri 19.00 şi Vineri 18.00
Unele grupuri au o listă cu numele membrilor care sunt dispuşi să facă Pasul 12. Grupurile pot să aibă şi un comitet de întâmpinare care să se asigure că nou-veniţii sau vizitatorii sunt bine primiţi în AA.

Principiile înaintea personalităţilorTradiţia Doi: Întru atingerea scopului nostru comun, de grup, nu există decât o singură autoritate fundamentală: un Dumnezeu al iubirii aşa cum se poate El exprima în conştiinţa noastră de grup. Liderii noştri sunt doar slujitori de încredere; ei nu guvernează.

Principiul rotaţieiÎn mod tradiţional, acest principiu face ca membrii A.A. să nu ‚îngheţe’ într-o anumită funcţie. Asta face ca sarcinile de grup, ca aproape orice altceva în grup, să poată fi distribuite între toţi ceilalţi membri. Atunci când sunt necesare noi alegere în cadrul grupului, multe grupuri vor alege, de asemenea, un asistent al poziţiilor alese (de ex., vice...); de obicei, acesta îl va înlocui pe cel care ocupă o poziţie cu ocazia următoarelor alegeri.
Poate fi greu să părăseşti o poziţie care îţi place foarte mult. E cu atât mai greu dacă simţi că ai făcut o treabă bună, că la modul foarte onest nu vezi pe nimeni în jur care să fie pregătit, dornic sau care să aibă timpul necesar pentru a te înlocui şi dacă prietenii tăi sunt de acord cu modul în care vezi tu lucrurile acestea. Dar poate fi un adevărat pas în dezvoltarea ta – un pas în direcţia umilinţei, ceea ce pentru unii dintre noi reprezintă esenţa anonimatului.
Printre alte lucruri, anonimatul în cadrul Comunităţii înseamnă că renunţăm la prestigiul personal în orice activitate derulăm în A.A. pentru a-i ajuta pe alcoolici. Şi, în spiritul Tradiţiei 12, ni se aminteşte mereu să plasăm ‚principiile deasupra personalităţii’.
Rotaţia ne ajută să obţinem recompense spirituale mult mai durabile decât orice faimă. Fără să avem în joc vreun ‚statut’ în cadrul A.A.-ului, nu avem nevoie să fim în competiţie pentru titluri sau glorie – avem libertatea completă de a servi acolo unde e nevoie de noi.

Ce reprezintă conştiinţa de grup avizată?Conştiinţa de grup este conştiinţa colectivă a membrilor grupului şi reprezintă astfel unanimitatea faţă de o problemă, înainte ca o decizie să fie luată în legătură cu aceasta. Acest lucru e obţinut de membrii de grup prin împărtăşirea tuturor informaţiilor, punctelor personale de vedere şi a practicării principiilor A.A. Pentru a fi complet informat, e nevoie de bunăvoinţa de a asculta cu o minte deschisă opiniile minorităţii.
În cazul chestiunilor mai delicate, grupul acţionează mai încet – descurajând deciziile formale până când nu se ajunge la un sentiment clar al perspectivi colective. Prin plasarea principiilor înainte personalităţilor, membrii grupului se feresc de opiniile dominante. Vocea sa e auzită atunci când un grup bine-informat ajunge la o decizie. Rezultatul depinde mai mult de o numărătoare de ‚da’-uri şi ‚nu’-uri – exact pentru că aceasta este expresia spirituală a conştiinţei de grup. Termenul de ‚conştiinţă de grup avizată’ se referă la faptul că au fost studiate informaţii pertinente şi că toate părerile au fost ascultate înainte ca grupul să voteze asupra unei chestiuni.

Inventarul grupului A.A.Multe grupuri realizează periodic un ‚şedinţă de inventar al grupului’ pentru a evalua cât de bine îşi îndeplineşte grupul scopul său primar: de a-i ajuta pe alcoolici să se recupereze cu ajutorul celor 12 Paşi sugeraţi pentru recuperare. Unele grupuri fac acest inventar prin analizarea celor Douăsprezece Tradiţii, câte una pe rând, pentru a vedea cât de bine aplică aceste principii.
Următoarele întrebări, extrase din experienţa A.A.-ului, pot fi utile în obţinerea unei conştiinţe de grup avizate. E de aşteptat ca grupurile să dorească să adauge şi alte întrebări pe această listă:
1. Care e scopul de bază al grupului?
2. Ce altceva mai poate face grupul pentru a transmite mesajul?
3. Reuşeşte grupul să atragă membri din diferite medii sociale? Observăm în grup o imagine reprezentativă a comunităţii locale?
4. Membrii nou-veniţi rămân lângă grup sau ne dăm seama că aceştia pleacă în număr mare? Dacă da, de ce? Ce putem face ca grup în acest sens?
5. Accentuăm importanţa năşitului? Cât de eficient e acest proces? Ce putem face mai bine în această direcţie?
6. Avem grijă să păstrăm anonimatul membrilor actuali sau foşti ai grupului, în afara sălii de şedinţe? Reuşim să lăsăm în grup lucrurile care au fost împărtăşite de aceştia?
7. Ne facem timp să le explicăm tuturor membrilor grupului valoarea pe care activităţi precum sarcinile de pregătire a răcoritoarelor şi curăţenia o au pentru grup? Se înţelege faptul că acestea reprezintă ‚bucăţi’ din eforturile de a lucra Pasul 12?
8. Au toţi membrii grupului ocazia de a vorbi în cadrul şedinţelor şi de a participa la alte activităţi de grup?
9. Ţinând minte că ocuparea unei funcţii reprezintă o mare responsabilitate care nu rezultă dintr-un concurs de popularitate, ne alegem reprezentanţii cu suficientă grijă?
10. Facem tot ce putem pentru ca locul nostru de întâlnire să fie unul plăcut?
11. Îşi îndeplineşte grupul obligaţiile faţă de cele Trei Moşteniri ale A.A.-ului – Recuperare, Unitate şi Serviciu?
12. Ce a făcut grupul în ultima vreme pentru a aduce mesajul A.A. în atenţia profesioniştilor din comunitate – medici, preoţi, angajaţi ai sistemului de justiţie şi educaţi etc., precum şi a altora care sunt de multe ori cei care îi întâlnesc mai întâi pe alcoolici?
13. Cum îşi îndeplineşte grupul responsabilităţile faţă de Tradiţia Şapte?

Întâlnirile de afaceriÎn cele mai mult grupuri, reprezentantul grupului anunţă întâlnirea de afaceri , de obicei, o dată pe lună sau trimestrial.
În timp ce anumite grupuri le permit ocazional unor non-membri să participe, doar membrii grupului au dreptul să voteze. Afacerile grupului pot să includă: ocuparea unor noi funcţii, programarea şedinţelor de grup, primirea şi discutarea rapoartelor financiare periodice ale casierului; ascultarea unor rapoarte de progres din partea reprezentantului grupului şi a altor membri cu diferite funcţii în grup; repartizarea fondurilor în exces către inter-grup, Biroul General de Servicii sau alte servicii zonale ale A.A.-ului.
Înainte de vot, e important ca membrii să primească toate datele despre subiectul ales pentru şedinţă. În multe cazuri, câţiva membri pot fi rugaţi să analizeze argumentele pro şi contra privind respectiva chestiune şi de a prezenta aceste argumente în cadrul şedinţei de grup. Poate să fie nevoie de ceva timp pentru a putea ajunge la o conştiinţă de grup avizată, indiferent dacă sunt în discuţie subiecte majore sau de mai mică importanţă. Dar e important ca punctul de vedere al minorităţii, sau al celor care au păreri opuse, să fie ascultate deopotrivă cu cele ale majorităţii. În anumite cazuri, se poate ajunge chiar la răsturnări de situaţie.
Întâlnirile de afaceri sunt programate, de obicei, înainte sau după şedinţa obişnuită de grup. Ele tind să fie informale, însă obiceiul diferă de la grup la grup. Unele grupuri au încercat să observe ‚Regulile de Ordine ale lui Robert’, pentru a-şi da seama că mulţi membri nu au experienţa procedurilor de dezbatere şi se simt prea intimidaţi pentru a lua cuvântul. Dincolo de asta, există natura spirituală a Comunităţii, întrupată în Tradiţiile şi Conceptele noastre care ne oferă suficient de multă îndrumare.

Despre problemele de grupProblemele de grup sunt de multe ori dovada faptului că există opinii sănătoase şi diversificate între membrii grupului. Ele ne dau ocazia, cum spun cei 12 Paşi, “să aplicăm aceste principii în toate domeniile vieţii noastre”.
Problemele de grup pot să apară sub forma unor întrebări de genul: Ce poate să facă grupul în legătură cu cei care au mereu recăderi? Ce putem face să existe o participare mai serioasă la întâlniri? Cum putem face ca mai multe persoane să se implice în treburile de grup? Ce putem face atunci când se încalcă anonimatul unui membru? Ce facem cu “pasul treisprezece”? Cum putem să le facem faţă ‚diaconi însângeraţi’, acei “veterani” care insistă că ei ştiu ce e mai bine pentru grup? Cum putem să-i facem pe “veterani” să ne împărtăşească experienţa lor pentru rezolvarea dilemelor de grup?
Aproape fiecare problemă de grup are o rezolvare, la care se ajunge de obicei prin acel mecanism numit „conştiinţă de grup avizată”. Dar mai presus de toate, ceea ce s-a dovedit a fi mai eficient decât orice controversă sau acuzaţii personale, au fost: simţul umorului, pauze pentru calmarea spiritelor, răbdare, respect, bunăvoinţa de a asculta şi de a aştepta – dar şi un simţ al corectitudinii şi încrederea într-o „Putere Superioară nouă înşine”.

Ce nu face AA-ulTradiţia Zece: Comunitatea AA nu exprimă nici o opinie referitoare la vreun subiect exterior; este foarte important ca numele AA să nu fie amestecat niciodată în controverse publice.

1. Nu recrutează membri şi nu îi motivează pe alcoolici să se recupereze.
2. Nu are registre de prezenţă ale membrilor
3. Nu îi monitorizează şi nu încearcă să-i controleze pe membrii săi.
4. Nu face prognosticuri şi nu dă diagnostice medicale sau psihologice.
5. Nu oferă tratament medicamentos, psihiatric, droguri şi nu face internări.
6. Nu oferă adăpost, mâncare, haine, locuri de muncă, bani sau alte servicii.
7. Nu oferă consiliere vocaţională sau pe probleme domestice.
8. Nu se angajează şi nu face sponsorizări pentru cercetare.
9. Nu se afiliază cu agenţii sociale (deşi mulţi membri şi grupuri cooperează cu ele)
10. Nu oferă servicii religioase.
11. Nu se angajează în nici o controversă legată de alcool sau alte chestiuni.
12. Nu acceptă bani pentru serviciile sale sau contribuţii din alte resurse din afara AA-ului
13. Nu oferă scrisori de recomandare către tribunal, avocaţi, oficiali, şcoli, firme, agenţii sociale sau alte organizaţii sau instituţii.

AA-ul şi AlcoolismulTradiţia Şase: "Este foarte necesar ca nici un grup AA să nu sprijine, să nu finanţeze şi să nu intituleze ca AA nici un alt organism, înrudit sau nu cu Alcoolicii Anonimi, ca nu cumva problemele de bani, proprietate sau prestigiu să ne distragă de la obiectivul nostru primordial."

“Cooperare, dar nu afiliere”Alcoolicii Anonimi este o comunitate internaţională a alcoolicilor care se ajută între ei pentru a-şi menţine abstinenţa şi pentru a transmite experienţa lor de recuperare celor care s-ar putea să aibă o problemă cu băutul. Membrii AA acceptă diferit programul sugerat al celor 12 Paşi, program individual de recuperare din alcoolism.
Comunitatea funcţionează prin mai mult de 56.000 de grupuri locale în SUA şi Canada şi activează în aproximativ 150 de ţări. Se estimează că există cam 2.000.000 de membrii. AA-ul recunoaşte că acest program nu este întotdeauna eficient pentru toţi alcoolicii şi că unii ar avea nevoie de consiliere profesionistă sau tratament.
Singura preocupare a AA-ului este recuperarea personală şi continua abstinenţă a alcoolicilor care apelează la Comunitate pentru ajutor. AA-ul nu se implică în domeniul cercetării alcoolismului, tratamentului medical sau psihiatric, educaţiei sau propagandei de nici o formă, deşi membrii AA pot să participe la aceste activităţi ca persoane individuale.
AA-ul a adoptat o politică de „cooperare, nu de afiliere” cu alte organizaţii din domeniul tratamentului alcoolismului.
Conform tradiţiilor, Alcoolicii Anonimi nu acceptă şi nu caută sprijin financiar din resurse exterioare, iar membrii individuali îşi menţin anonimatul la nivel de presă, radio şi filme.

AA-ul şi alte organizaţiiAA-ul nu se afiliază cu altă organizaţie sau instituţie. Tradiţiile noastre încurajează cooperarea, dar nu afilierea”.

CELE 12 TRADIŢII
(versiune integrală)Experienţa noastră de AA ne-a învăţat că:
Unu - Fiecare membru al Alcoolicilor Anonimi este doar o părticică dintr-un mare întreg. AA trebuie să continue să trăiască, altfel cei mai mulţi vom muri, cu siguranţă. De aceea, bunăstarea noastră comună vine pe primul loc. Dar bunăstarea individuală o urmează de îndată.
Doi - Întru atingerea obiectivului nostru comun, de grup, nu există decît o autoritate fundamentală: un Dumnezeu iubitor, aşa cum se poate exprima El în conştiinţa noastră de grup.
Trei - Este foarte necesar ca porţile Comunităţii noastre să fie larg deschise tuturor celor care suferă de alcoolism. De aceea, nu-l putem refuza pe nici unul dintre cei ce vor să se însănătoşească. Şi este de dorit ca adeziunea la AA să nu fie vreodată condiţionată de contribuţii în bani sau de supunere la reguli. De îndată ce doi sau trei alcoolici se reunesc în scopul abstinenţei, ei se pot considera un grup AA, avînd doar grijă să nu se afilieze - ca atare - nici unui organism exterior.
Patru - În privinţa propriei funcţionări, este necesar ca fiecare grup AA să răspundă în faţa unei singure autorităţi - care să fie propria conştiinţă de grup. Dar, cînd planurile sale privesc şi bunăstarea grupurilor învecinate, este nevoie să fie consultate şi acestea. În plus, nu este de dorit ca vreun grup sau comitet zonal ori o persoană individuală să facă ceva ce ar afecta profund AA-ul, ca întreg, pînă cînd nu este consultată şi Administraţia Consiliului Serviciilor Generale. În astfel de cazuri, bunăstarea comună ocupă, fără discuţie, primul loc.
Cinci - Este necesar ca fiecare grup al Alcoolicilor Anonimi să constituie o entitate spirituală, neavînd decît un singur obiectiv de prim ordin - acela de a transmite mesajul său alcoolicului care mai suferă.
Şase - Problemele de bani, proprietate şi autoritate ne pot, cu uşurinţă, distrage de la scopul nostru spiritual primordial. De aceea, credem că este bine ca orice proprietate de mare utilitate pentru Comunitatea AA să aparţină şi să fie în administraţia unei alte organizaţii sau societăţi - ceea ce ne-ar ajuta mereu să separăm aspectul material, de cel spiritual. Este necesar ca un grup AA, ca atare, să nu intre niciodată în afaceri. Alte organisme, sprijinitoare ale AA-ului - precum cluburi sau spitale, care necesită achiziţionarea şi gestionarea de proprietăţi - ar fi bine să aibă o conducere ne-AA şi o administraţie separată, astfel încît grupul să poată avea libertatea de a se detaşa oricînd de respectivul club sau spital. În consecinţă, este nevoie ca aceste organisme să nu poarte numele de AA. Administrarea lor este bine să fie doar responsabilitatea celor care le susţin financiar. Se pare că o administraţie AA este fructuoasă, în cazul cluburilor - dar nu şi în cazul spitalelor sau al altor centre de recuperare, care este necesar să fie exterioare Comunităţii AA şi sub controlul direct al medicilor. Dacă un grup AA poate coopera cu oricine, această cooperare nu este indicat să meargă mai departe, către afiliere implicită sau explicită. Grupul AA are nevoie să rămînă complet independent.
Şapte - Este bine ca grupurile AA să se autofinanţeze integral, prin contribuţiile benevole ale membrilor săi. Credem că este înţelept să se ajungă la această autofinanţare, cît mai curînd după constituirea grupului; că orice solicitare publică de fonduri în numele Alcoolicilor Anonimi este deosebit de primejdioasă, indiferent de cine o face – fie ele grupuri, cluburi, spitale sau alte organisme exterioare; că acceptarea de donaţii mari - din orice sursă - sau de contribuţii care implică obligaţii de vreun fel, este neînţeleaptă. De asemenea, sînt neliniştitoare orice acumulări de fonduri peste nevoile reale ale grupului. Experienţa ne-a avertizat deseori că nimic nu ne poate distruge moştenirea spirituală, aşa cum o pot face inutilele dispute privind proprietatea, banii şi autoritatea.
Opt - Este foarte important ca Alcoolicii Anonimi să rămînă, pentru totdeauna, o comunitate non-profesională. Înţelegem ca profesională, acordarea de consultanţă în privinţa alcoolismului contra unei taxe sau prin vreun fel de salarizare. Dar, în anumite situaţii, putem utiliza serviciile unor alcoolici, pentru a nu fi nevoiţi să apelăm la ne-alcoolici. Asemenea servicii speciale pot fi chiar remunerate. Însă, serviciul pe care îl implică Pasul 12 urmează să se facă întotdeauna gratis.
Nouă - Fiecare grup AA necesită doar un minimum de organizare. Cea mai bună este conducerea prin rotaţie. Grupurile mici îşi pot alege secretarul; grupurile mari se supun rotaţiei Comitetul iar grupurile marilor oraşe îşi formează un comitet central sau intergrupal, care are nevoie de un secretar cu normă întreagă. Administraţia Serviciilor Generale constituie, de fapt, Comitetul Serviciilor Generale ale AA. Membrii lui sînt păzitorii Tradiţiilor noastre şi cei care depozitează contribuţiile voluntare ale membrilor AA - bani care servesc sprijinirii financiare a Biroului de Servicii Generale, de la New York. Grupurile conferă celor din Administraţia Serviciilor Generale autoritatea de a se ocupa de menţinerea relaţiilor noastre publice; ei garantează integritatea principalei noastre reviste, The AA Grapevine. Toţi aceşti reprezentanţi urmează să se lase călăuziţi de spiritul dăruirii de sine - şi aceasta, fiindcă cei care conduc AA-ul nu sînt decît slujitori de încredere şi cu experienţă ai Comunităţii în ansamblul ei. Titlul nu le conferă nici o autoritate veritabilă; ei nu guvernează. Competenţa lor este certificată de respectul general de care se bucură.
Zece - Este necesar ca nici un grup sau membru AA să nu exprime vreodată opinii în numele Comunităţii AA - în special, opinii care ar duce la controverse, în materie de politică, de luptă împotriva alcoolului sau de crez religios. Grupurile de Alcoolici Anonimi nu se opun nimănui - şi ele se pot abţine de la a exprima opinii ca cele amintite mai sus.
Unsprezece - Este bine ca relaţiile noastre cu publicul larg să aibă caracterul de anonimat personal. Credem că este necesar ca AA-ul să evite reclama senzaţională. Numele şi fotografiile noastre, în calitate de membri AA, nu este bine să fie publicate prin mass-media. Este important ca relaţiile noastre publice să fie călăuzite după principiul atracţiei, nu după cel al reclamei. Nu este niciodată nevoie să ne aducem singuri elogii. Simţim că este mai bine să-i lăsăm pe prietenii noştri să ne recomande.
Doisprezece - Şi, în fine, noi - Alcoolicii Anonimi - credem că principiul anonimatului are o semnificaţie spirituală imensă. El ne aminteşte că urmează să plasăm principiile deasupra personalităţilor; că urmează să practicăm o smerenie reală. Şi aceasta, cu scopul ca binecuvîntarea de care ne bucurăm să nu facă vreodată din noi nişte copii alintaţi; ca să trăim întotdeauna cu cea mai profunda recunoştinţă faţă de Cel Care domneşte peste noi toţi. 

pasul 10

Pasul 10. Sau, așa cum obișnuiau să spună cei vechi la primele mele întâlniri, unul dintre „pasii de menținere”. 
Vorbesc din experiența mea de la Pasul 10, bazată atât tradițional pe literatură (Cartea mare, mai ales, dar si  „12&12”), cât și pe ce am auzit la întâlniri, am folosit și mi-a fost foarte util de-a lungul anilor.
Pg. 84 până la 86 în Cartea Mare vorbesc despre Pasul 10 și pg. 86 - 87 vorbesc despre „Dimineața ne gândim la ziua ce urmează ...” și „când ne retragem noaptea ...” (Pasul 11)
Pg. 86 și 87 vorbesc în cea mai mare parte despre meditația zilnică, parte a pasului 11, dar știu o mulțime de oameni care folosesc asta ca inventar zilnic / Pasul 10. Și este în regulă - la urma urmei, nu există nicio cale greșită de a exersa autoexaminarea. Dar voiam să clarific despre ce se află în Cartea Mare.
Astfel, acestea sunt întrebările de la Pasul 10 si sunt scrise in Cartea mare, puse intr-o listă simplă:
1. Am fost resentimentar? Egoist? Necinstit? Frica?
2. Datorez cuiva scuze?
3. Am păstrat pentru mine ceva care ar trebui discutat imediat cu o altă persoană alcoolica?
4. Am fost amabil și iubitor față de toți semenii? 
5. Ce aș fi putut face mai bine?
6. M-am gândit doar la mine de cele mai multe ori? Sau m-am gandit la ce aș putea face pentru alții, la ce aș putea darui eu vieții?
Raspundem la aceste intrebari fara sa alunecam pe panta ingrijorarilor, a remuscarilor sau a gandurilor bolnavicioase.
După ce ne-am făcut revizuirea, cerem iertarea lui Dumnezeu și întrebăm ce măsuri corective trebuie luate.

Ce este sugerat este că, în orice moment, continuăm să urmărim egoismul, necinstea, resentimentele și frica. Și atunci când acestea cresc (întotdeauna ma gandesc că este amuzant că spune „când” și nu „dacă”) ceea ce facem este:
1. Cerem lui Dumnezeu să le îndepărteze imediat.
2. Discutam despre ele imediat cu cineva. (sau, din punctul meu de vedere, cât mai curând posibil)
3. Facem reparatii rapid dacă am făcut rău cuiva. (dar dacă am îndoieli, aștept sa discut mai intai cu cineva)
4. Apoi, „in mod hotărât”, ne întoarcem gândurile către cineva pe care îl putem ajuta. (adică inversam fluxul și suntem noi cei care suntem de folos cuiva, undeva, cumva - pentru a mă smulge din orice abuz de a construi resentimente sau auto-obsesie)
În 12/12 este destul de clar ca analiza comportamentului nostru zilnic se faceîn scris, în general la sfârșitul zilei. Mai exact, se vorbește despre întocmirea unui „bilanț”, iar întrebările enumerate mai sus, trase din carte, sunt o modalitate bună de a face acest lucru.
Pentru mine a fost întotdeauna atât util cât și reconfortant faptul că Pasul 10 din 12/12 spune ca „inventarul nu se face întotdeauna în cerneală roșie”. În 12/12 este sugerat să caut unde am făcut acțiuni bune și am avut intenții bune ... să văd unde și cum am fost corect și amabil de-a lungul zilei - și că ar trebui să notez când fac astfel de lucruri.

Astea fiind spuse, am folosit deseori formatul pe care l-am auzit o dată într-o întâlnire. Când sunt cu adevarat in program, o fac dimineața ca un fel de lista de lucruri de făcut și din nou noaptea, pentru a compara ce si cum am făcut. Ceea ce scriu poate fi lung sau scurt, dar formatul este rapid și ușor și (pentru mine) acoperă totul. De asemenea, ideea este că, dacă NU FAC ceva, notez și asta, astfel încât, dacă trec mai multe zile, pot vedea cu adevărat clar că, „Uau, am gandit bine cum sa fac „X” lucru, dar au trecut câteva zile și nu am făcut nimic in legatura cu „X.” "

Schema rapida si simpla pe care am folosit-o care include atât de ceea ce fac bine, cât și ceea ce trebuie să fac diferit este aceasta:
A, E, I, O, U - la fel cum am învățat vocalele în școală. Inseamna:
A - A pentru alcoolism.
Ce fac / am făcut pentru a aborda alcoolismul meu astăzi. Merg la o întâlnire? Vorbesc cu sponsorul meu? Lucrez la un inventar?
E - E pentru exercițiu.
Sloganul AA H.A.L.T., (Foame, Supărat, Singur și Obosit), doar subliniază cum mențin echilibrată chimia corpului si ma ajuta sa mentin echilibrul emoțional și spiritual. Deci E este pentru exercițiu, un fel de am facut azi ceva pentru recuperarea mea? Dacă nu, atunci notez mai jos (și mă refer la un exercițiu real), astfel încât pe parcursul unei săptămâni să pot privi înapoi și să fac ce am de facut: „Uau, îmi plănuisem să fac„ X ”în fiecare zi, dar l-am făcut doar de două ori săptămâna asta ... "- sau, pe de altă parte, poate imi notez asta "Uau, e vineri și am facut X în fiecare zi săptămâna asta. Bravo mie!"
Faptul că am făcut sau nu am făcut vreun exercițiu este un pic exagerat sa spun ca face parte din „am continuat să faci un inventar personal și când greșesc sa recunosc imediat”, știu asta - dar sincer, am observat ca atunci când, de exemplu, îmi mențin echilibrul chimic al corpului (HALT ca exercițiu), atunci sunt mai capabil să fiu „în cărti” , cum se spune, in ceea ce priveste partea cu „am recunoscut imediat” și cu „inventarul pe tot parcursul zilei”.
I (I = Eu in engleza) - Eu însumi.
Ce am făcut pentru a avea grijă de mine astăzi? Pentru mine este vorba despre îngrijirea de sine sănătoasă - stabilirea limitelor, etc. - dincolo de doar lucrul la pasi (vezi litera „A” de mai sus). De exemplu, am avut grijă de mine, asigurându-mă că am luat o pauză la prânz la serviciu sau altceva ... orice lucru care subliniază partea „nu numai cu cerneală roșie” din inventarul meu zilnic.
O - (o de la others=alții in engleza) - am fost de folos cuiva astazi?
Consider ca asta inseamna „am facut eu un Serviciu conform programului in comunitate”? si nu chestii de genul „azi nu am țipat la niciun vânzător” - sau mergand mai departe ”am luat eu legatura cu cei pe care ii sponsorizez?” sau ”am sunat eu astazi un membru AA sa vad ce mai face?” sau daca am facut de serviciu la o întâlnire, genul acesta de lucruri.
U - (de la Uncover = Descoperă) - care este lucrul la care nu vreau să mă gândesc?
Trebuie sa notez astfel de lucruri. Nu este o promisiune că voi face imediat ceva, dar este vorba de a nu aluneca în negare sau altceva. (De parcă ar trebui să continui sa pun facturile înfricoșătoare într-un sertar și sa nu le deschid). O notez doar aici, astfel încât până la urmă este în conștiința mea suficient ca să pot deveni dispus să fac ceva în acest sens.


Deci, în practică, ceea ce am făcut este să le scriu simplu în partea stângă a unei pagini, „A, E, I, O, U” și apoi am scris „răspunsul” în dreptul lor - uneori am făcut-o dimineața ca un fel de listă de ce am de făcut, am lăsat-o pe noptieră și am plecat în treaba mea de zi cu zi, apoi am scris-o din nou în aceeași seara pentru a vedea dacă am facut. Îmi place asta pentru că acoperă „întregul eu”, dar are si o atenție reală asupra vieții prin prisma celor 12 pași. Funcționează pentru mine.


În sfârșit, schema aeiou nu se află în literatura de specialitate, dar am folosit-o în mod continuu pentru că eu cred că înglobează întregul spirit al celui de-al 10-lea pas, și binele și răul, etc. Mai ales odată ce am capatat bunul obicei de „curățare în timpul mersului” (partea cu inventarul fulger al pasului 10) și nu am mai avut o mulțime de gunoi mental, emoțional sau comportamental pentru a curăța la sfârșitul fiecărei zile.


Traducere:

Step 10 

de ce am nevoie de intalniri

Mersul la întalnirile AA m-a ajutat in cele din urma sa-mi gasesc propria cale.
Alcoolismul meu, alimentat de frica și ego-ul meu, m-au menținut perpetuu auto-implicat și încercând cu disperare să fiu ceea ce credeam că ar trebui sa fiu - nu în sensul aspirațional, nu atingeam obiectivele, ci in sensul că eram profund convins că sunt o chestie greșită și trebuia să mă asigur că nimeni nu află asta.
Experiența de a auzi oamenii împărtășind la întâlniri, discuția despre literatura AA, exemplul uluitor al oamenilor care folosesc instrumentele AA și rămân abstinenti cu toate dificultățile teribile pe care le-au intampinat, aceste lucruri mi-au arătat literalmente cum să devin confortabil în propria mea piele. Să devin sinele meu autentic.
S-ar putea să existe foarte multe locuri pe pământ în care poți găsi acel fel de ajutor. Nu stiu.
Dar experiența mea este că le-am găsit în ședințele AA.
Și le găsesc și astăzi.
Acesta este motivul pentru care încă mai am nevoie de ele și încă merg la intalniri.

Traducere:

why I need meetings

creditele obtinute în cei 12 pasi NU SE TRANSFERA!

Î: - Sunt dependent de alimente si nu stiu ce să fac: să-mi folosesc experienta AA (am 5 ani de recuperare in AA) pe mâncare și să mă descurc singur sau sa particip la intalnirile OA (overeaters anonumous - tulburari alimentare)?

R: - Daca ai avut probleme cu alcoolul, crezi ca ai fi ramas abstinent daca mergeai la Jucatorii Anonimi?
Adică, sunt aceiași 12 pași, nu? Dependența este dependență și schimbi un singur cuvânt în pasul 1 și este același lucru, nu?
Dar știm amândoi că probabil nu ar fi funcționat când erai nou. O parte din modul în care întâlnirile salvează vieți și miracolul recuperării este transferat de la unul la altul, este prin procesul de identificare. Deci, mai degrabă decât să privesti o ședință OA ca pe un lucru în plus, încearca s-o privesti ca pe un loc unde poti găsi, prin identificare, unele persoane care înțeleg intim cum te simți și care au trecut prin ceea ce ți se întâmplă ție. 

Cei 12 pasi sunt aceiași, dar uneori instrumentele specifice pot fi diferite. (La fel ca în cazul în care cuiva ii lipsește un picior și altuia o mână, ambii sunt amputați, dar fiecare trebuie să se obisnuiasca sa foloseasca instrumente diferite de recuperare și să dezvolte obiceiuri și abilități diferite pentru a putea duce ziua la bun sfarsit. Un dependent de alimente și un toxicoman sunt ambii dependenți și cei 12 pași îi pot ajuta pe amândoi, dar se vor confrunta cu obstacole și provocări diferite pe parcurs.)

Trucul, când ai fost abstinent în AA de ceva vreme și te duci la un alt program de 12 pași, este să nu lucrezi doar la bunavointa ta, ci și la smerenia ta. Nu esti in inspectie pentru a vedea cum își fac recuperarea altii. Nu te ascunde în spatele timpului petrecut în AA. Dacă mergi și dacă te identifici și dacă decizi să lucrezi programul pentru a te recupera din această dependență, nu-ti da doar permisiunea de a fi un nou-venit - de fapt, FII un nou venit. Altfel spus: creditele obtinute în cei 12 pasi NU SE TRANSFERA.

Traducere:

Questions via Email

Doar pentru azi

RECORDUL MONDIAL LA ABSTINENTA ESTE DE 24 DE ORE.

Spunem „tot ce avem este ziua de azi” atât de des încât parca își pierde puterea.
Este important să-mi reamintesc în mod regulat că ceea ce am este „o grațiere zilnică daca imi mențin programului meu spiritual”.
Sau, cu alte cuvinte ...
Nu poți schia pe zăpada de anul trecut.
Ce fac astăzi este ceea ce mă ajută să rămân in abstinenta fizic, mental, emoțional și spiritual.
Sigur, sigur, ultimele treizeci de zile ale abstinentei mele sunt într-adevăr substanțial diferite de primele treizeci de zile ale abstinentei mele ... dar ceea ce am făcut în primele treizeci de zile a funcționat cu adevărat doar pentru a mă menține abstinent în primele treizeci de zile.

Astăzi este ceea ce am.

Astăzi este cu ce trebuie să lucrez.

Acțiunea de astăzi este cea care mă ține abstinent.

Am băut destul de mult în fiecare zi pentru a face față vieții.

Așadar, acum fac destul de mult AA în fiecare zi pentru a face față vieții. Intr-un mod sanatos.

Functioneaza pentru mine.

Doar pentru astazi.

Traducere:

when you think about it...

sponsorizare!

MOTTO:

Mesaj de abstinență condesat intr-o expresie:

“DON’T DRINK - NO MATTER WHAT”

Ceva din întâlnirea mea din această dimineață mi-a amintit de acest dialog cu cineva pe care îl sponsorizam de acum câțiva ani. Am împărtășit despre asta azi dimineață - așa că mi s-a părut firesc să o împărtășesc și aici ...

Sponsorizat: ... și apoi au spus acel lucru pe care îl urăsc... „Nu bea orice s-ar întâmpla”. Mi s-a părut de rahat. Uneori, zicerile AA mă fac să vomit ... 
Sponsor: Când eram nou, asta m-a ajutat cu adevărat. O spuneam cu voce tare. În oglindă. Sau la volan. Cred că am spus-o cu voce tare în mașină de nenumarate ori: „Nu beau indiferent de situație”. Și enumeram toate „indiferent de situatie” la care ma puteam gândi.
Sponsorizat: Cam care „indiferent de situație” ar putea fi?
Sponsor: Obișnuiam să-mi spun (foarte des) „Nu beau orice s-ar întâmpla”. Oricât de supărat sau înspăimântat aș fi, oricât de singur sau plictisit sau excitat sau înspăimântat sau oricât de scump este vinul, oricât de gratis este berea sau oricât de importantă este ocazia ... "
Sponsorizat: Ai spus „speriat” de două ori.
Sponsor: De multe ori am fost foarte speriat.
Sponsorizat: Dar mă face atât de ... atât de furios. Adică ... vreau sa spun ... cu toate recidivele mele, simt ca fac tocmai invers: beau, indiferent de situatie. Nu inteleg cum ar trebui sa ma ajute ... nu stiu, ce face ... cand erai nou, te-a facut sa te simti mai puternic? Mai capabil să spui „nu” sau ceva? Ți-a fost mai puțin frică?
Sponsor: O, Doamne, nu! Nu este vorba de a mă face mai puternic ... nu este vorba de a-mi ajuta voința. Este vorba de a-mi ajuta memoria. Este un memento. Ca o mică lumină călăuzitoare, care mentine flacara aprinsa când acea „infamă” si curioasa pata neagra începe să se formeze și creierul este cuprins de ceață.
Sponsorizat: Oh. Bine. Cred că nu m-am gândit niciodată la asta. Am senzația că toată lumea a înțeles-o, mai puțin eu.
Sponsor: Nimeni nu primește nimic altfel decât primești și tu - doar ca ... este greu pentru fiecare dintre noi, dar uneori este greu în moduri diferite. Dar tot ce trebuie să faci este să ...
Sponsorizat: ... vă am grijă să nu ridic paharul azi. Da, da. Te-ai săturat vreodată să-mi spui asta?
Sponsor: Nu.

Traducere:

then they said that thing I hate 

- Nu-mi place AA!

- Nu-mi place AA!
- Dacă nu-ti place AA, nu veni.

Ce, ai crezut că o să incerc sa te conving ca ar trebui să vii? N-ai sa vezi!. Știi care este lucrul meu preferat despre AA? Nu vindem nimic. (Sau, așa cum acei aroganți mai vechi in AA spuneau la primele mele întâlniri: „Dacă vrei ceea ce avem noi, fă ceea ce am făcut noi. Dacă nu vrei ceea ce avem, bucură-te de cafea, poți sa-ți iei înapoi dolarul dacă ai nevoie, și acolo este ușa. ” (Am menționat că erau arțăgoși?) Îmi imaginez că oamenii care merg pentru chimio pentru a-și trata cancerul urăsc chimio. Știu că persoanele care au diabet urasc să-și testeze glicemia și să-și faca injecții cu insulină. Se obișnuiesc cu asta, dar nu le place foarte mult și probabil ajung sa urască asta destul de des.

O altă expresie veche a AA este că „AA nu este pentru persoanele care au nevoie, ci pentru persoanele care doresc acest lucru”. Ceea ce înseamnă că există un anumit grad de dorință, iar dacă nu ești dispus ... bine ... nu se poate face prea mult pentru tine atunci. Nu vei scoate mult din AA. Este ca și cum as fi membru la o sală de fitness si arunc bani pe fereastra pentru a plăti în fiecare lună. Nu ma folosesc foarte mult din calitatea de membru, deoarece nu sunt dispus să mă duc să folosesc sala de sport. Dar, chiar daca si eu par acum usor arogant, permiteți să vă asigur că este nevoie doar de puțină bunavointa pentru a începe.

Pentru mine există două moduri de a-mi trata alcoolismul. Cu alcoolul, care, din palmares, este tratamentul meu preferat și cu AA. Din păcate alcoolul nu mai funcționează ca tratament pentru alcoolismul meu.

Traducere:

More Questions 

Timpul nu este un instrument

Timpul nu este un instrument - dar ar putea fi, dacă nu sunt atent. Deși toți suntem abstinenti doar pentru ziua de azi, iar eu personal nu pun mare pret pe „timpul sobru”, insa ca in orice măsură specială de bunăstare (la urma urmei, nu este vorba despre cât timp ai de abstinenta, pentru ca nu asta îți determină starea spirituală, ci ce fac în prezent pentru asta face toată diferența), există și un adevăr și pe cealaltă parte a monedei. Timpul nu este un instrument, dar, evident, unele dintre problemele și provocările care asalteaza un alcoolic în primele 30 de zile sunt substanțial diferite de cele cu care se confrunta cel cu 30 de luni sau 30 de ani. Aceeași boală, același medicament, dar provocări diferite si implicit abordari diferite.

Toate acestea mă conduc la câteva gânduri despre cum să evit să devin o *inima ranita* (vezi traditia 2, 12&12):

1. Alcoolismul este grav, dar recuperarea este amuzantă. Dacă îți pierzi simțul umorului - mai ales despre propria abstinenta - asta conduce catre teritoriul Bleeding Deacon (*inima ranita*). Poate un alt mod de a spune asta este ca daca îți pierzi smerenia, îți vei pierde simțul umorului - și băiete nu  vei fi amuzant la petreceri.

2. Știți multe, dar nu știți totul. Multă experiență in recuperare și mult timp de lucru cu literatura de specialitate și cu alți alcoolici pot oferi cuiva o bază largă de cunoștințe. Dar asta nu te face expert. Nimeni nu este o autoritate în (sau despre) AA, iar cei care se joacă cu asta doar își valsează egoul în jurul camerei. (Și este posibil ca jocul sa fie foarte, foarte subtil. Trebuie să fii foarte atent la asta de-a lungul timpului.)

3. Există o diferență între a fi rigid și a fi disciplinat - iar răspunsul scurt cred că diferența stă în ceea ce ne motivează. Rigiditatea vine din teama de a face lucrurile greșit. Disciplina este obținută din strădania de a face lucrurile cum trebuie. Să fii rigid în AA izbește în fața mintea deschisa și tonul echilibrat găsit în toată literatura AA - în special Cartea Mare.

Traducere:

time is not a tool

Inteleptii tribului versus inimile ranite

^^ În cele din urmă, ei se vor împărţi în două categorii, cunoscute în argoul AA ca: "înţelepţii tribului" (sau "bătrînii") = ELDER STATEMENTS = si "inimile rănite." = BLEEDING DEACONS = . "Bătrînii" sînt aceia care văd multă înţelepciune în decizia grupului, care nu păstrează nici un resentiment în urma diminuării statutului lor; ei dovedesc o judecată sănătoasă, întărită de o experienţă considerabilă şi au bunăvoinţa de a sta de-o parte, aşteptînd suita evenimentelor. "Inima rănită" este cel ferm convins că grupul nu se poate descurca fără el, cel care trage toate sforile posibile pentru a fi reales şi care continuă să se lase ros de auto-compătimire.^^

(Traditia 2, 12&12)

Un gand despre 

“Elder Statesmen versus the Bleeding Deacons”:

^^Mergeam aseara cu un alcoolic fără adăpost și l-am întrebat „Crezi că un Elder Statesman are mai multe drepturi de a participa la o ședință AA decât un Bleeding Deacon?”. Mi-a raspuns printr-o intrebare: „Aproape ca mor din cauza alcoolismului meu astăzi, chiar sunt foarte bolnav, nu știu care este diferența, dar dacă răspund corect, imi va fi mai bine?” Așa că am zis: „Nu, dar ce iti va face bine este sa mergem mâine să facem o reparatie fata de fratele tău pentru ca a avut azi treaba cu tine si tu nu ai aparut."^^

un exercițiu de acceptare

Doar pentru ziua de azi, nu te judeca si nu spune un lucru urât, aspru sau critic despre tine în fata ta sau în fata altcuiva.

Acesta este un exercițiu de acceptare.

Alege să fii iubitor față de fiecare fațetă a personalității tale, a minții tale și a corpului tău, astăzi.

Cu cât este mai dificil să faci acest lucru, cu atât mai mult arata ca detestarea de sine este un obicei adânc înrădăcinat și cât de adâncit poți fi în dureri și resentimente vechi. În experiența mea, acestea mă conduc la gândirea în cerc, care acționează direct împotriva încercării de a mă asocia cu Dumnezeu pentru înlăturarea defectelor mele de caracter (pașii 6 și 7). Este vorba despre a-ți debloca spiritul pentru a ajuta la creștere și schimbare. (dacă a gandi nasol față de tine era o modalitate eficientă de a schimba lucrurile, nu crezi că erai departe pe acest drum până acum?)

Da, alcoolismul este o boală a obsesiei de sine, iar detestarea de sine este o manifestare a acestui lucru. Dar este, de asemenea, toxic și autodistructiv și este un impediment serios pentru „mersul în lumina spiritului”.

Nu cred că o forță divină a intervenit în numele meu și m-a ajutat să devin abstinent doar pentru a deveni un nenorocit mizerabil care se auto-detestă.

Și dacă acest lucru este adevărat pentru mine, atunci pariez că este adevărat și pentru tine.

Traducere:

Hey kids, here's a fun game!

Sunt alcoolic si asta este un diagnostic!

De multe ori aud la intalniri vorbindu-se despre comportamente de evadare din realitate sau obiceiuri înrădăcinate puternic în noi ca fiind alte dependențe.

Pentru mine, motivul pentru care este important să clarific lucrurile in ceea ce ma priveste este acela că atunci când mă numesc alcoolic sau când cineva descrie o dependență de care suferă, nu este o doar o idee despre ceea ce este, ci este un diagnostic.

Asta e ideea, nu? De fiecare dată când spun „Sunt ____ și sunt alcoolic” îmi reamintesc că am o boală (și îi las pe alți oameni de la întâlniri să știe că am parcurs același drum pe care l-au parcurs si ei). Îmi precizez diagnosticul. Și motivul pentru care este important să-mi reamintesc faptul ca sunt alcoolic nu este sa afle ceilalti „uite ce boala grava am si cat sunt de bușit”, ci pentru că un simptom principal al bolii este capacitatea bolnavului de a uita / a nega că o are.

Dacă oamenii spun la fiecare evadare din realitate sau obișnuință înrădăcinată, că au o dependență, atunci cred că diluează adevărul important că, deși eu pot folosi unele lucruri ca o evadare mai mult decât ar trebui sau că unele obiceiuri devin profund înrădăcinate, dependența necesită o luptă grea pentru a o rupe, ceva ce eu de unul singur nu pot face. S-ar putea (de exemplu) să-mi fie foarte greu să încetez să-mi mușc unghiile - poate fi o adevărată provocare să renunț, dar pot să o fac singur.

Dar un (auto) diagnostic al dependenței este admiterea neputinței (pe cont propriu) și este predarea finală la ideea că nu există niciun fel de posibilitate de a opri consumul / băutul / orice altceva fără ajutor din afară. Am nevoie de medicamente pentru boala mea (boală / dependență). În acest caz, am nevoie de medicină spirituală pentru ceea ce cartea „Alcoolicii anonimi” (Cartea mare a AA) numește o „boală spirituală”.

Prima dată când fac acest autodiagnostic - și cred pe deplin în el - este punctul zero când pot auzi sugestiile altcuiva cu privire la modul de a trata boala mea, si cel mai important, punctul zero pentru salvarea vieții, prin progresia de la admitere la predare și apoi la disponibilitatea pentru recuperare.

Traducere