Toate acestea mă conduc la câteva gânduri despre cum să evit să devin o *inima ranita* (vezi traditia 2, 12&12):
1. Alcoolismul este grav, dar recuperarea este amuzantă. Dacă îți pierzi simțul umorului - mai ales despre propria abstinenta - asta conduce catre teritoriul Bleeding Deacon (*inima ranita*). Poate un alt mod de a spune asta este ca daca îți pierzi smerenia, îți vei pierde simțul umorului - și băiete nu vei fi amuzant la petreceri.
2. Știți multe, dar nu știți totul. Multă experiență in recuperare și mult timp de lucru cu literatura de specialitate și cu alți alcoolici pot oferi cuiva o bază largă de cunoștințe. Dar asta nu te face expert. Nimeni nu este o autoritate în (sau despre) AA, iar cei care se joacă cu asta doar își valsează egoul în jurul camerei. (Și este posibil ca jocul sa fie foarte, foarte subtil. Trebuie să fii foarte atent la asta de-a lungul timpului.)
3. Există o diferență între a fi rigid și a fi disciplinat - iar răspunsul scurt cred că diferența stă în ceea ce ne motivează. Rigiditatea vine din teama de a face lucrurile greșit. Disciplina este obținută din strădania de a face lucrurile cum trebuie. Să fii rigid în AA izbește în fața mintea deschisa și tonul echilibrat găsit în toată literatura AA - în special Cartea Mare.
Traducere:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu