De multe ori aud la intalniri vorbindu-se despre comportamente de evadare din realitate sau obiceiuri înrădăcinate puternic în noi ca fiind alte dependențe.
Pentru mine, motivul pentru care este important să clarific lucrurile in ceea ce ma priveste este acela că atunci când mă numesc alcoolic sau când cineva descrie o dependență de care suferă, nu este o doar o idee despre ceea ce este, ci este un diagnostic.
Asta e ideea, nu? De fiecare dată când spun „Sunt ____ și sunt alcoolic” îmi reamintesc că am o boală (și îi las pe alți oameni de la întâlniri să știe că am parcurs același drum pe care l-au parcurs si ei). Îmi precizez diagnosticul. Și motivul pentru care este important să-mi reamintesc faptul ca sunt alcoolic nu este sa afle ceilalti „uite ce boala grava am si cat sunt de bușit”, ci pentru că un simptom principal al bolii este capacitatea bolnavului de a uita / a nega că o are.
Dacă oamenii spun la fiecare evadare din realitate sau obișnuință înrădăcinată, că au o dependență, atunci cred că diluează adevărul important că, deși eu pot folosi unele lucruri ca o evadare mai mult decât ar trebui sau că unele obiceiuri devin profund înrădăcinate, dependența necesită o luptă grea pentru a o rupe, ceva ce eu de unul singur nu pot face. S-ar putea (de exemplu) să-mi fie foarte greu să încetez să-mi mușc unghiile - poate fi o adevărată provocare să renunț, dar pot să o fac singur.
Dar un (auto) diagnostic al dependenței este admiterea neputinței (pe cont propriu) și este predarea finală la ideea că nu există niciun fel de posibilitate de a opri consumul / băutul / orice altceva fără ajutor din afară. Am nevoie de medicamente pentru boala mea (boală / dependență). În acest caz, am nevoie de medicină spirituală pentru ceea ce cartea „Alcoolicii anonimi” (Cartea mare a AA) numește o „boală spirituală”.
Prima dată când fac acest autodiagnostic - și cred pe deplin în el - este punctul zero când pot auzi sugestiile altcuiva cu privire la modul de a trata boala mea, si cel mai important, punctul zero pentru salvarea vieții, prin progresia de la admitere la predare și apoi la disponibilitatea pentru recuperare.
Traducere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu