Când cineva vine în camere, ce caută? Putem presupune că vor sobrietate, majoritatea oricum. Ei spun lucruri de genul „Mi-a plăcut ceea ce ai împărtăşit” sau „Vreau ceea ce ai”. Răspunsul meu tipic la acesta este „De unde stii ce am? S-ar putea să am o erupție cutanată.”
Conversația care urmează poate de multe ori să sune așa;
Nou venit: „Știi ce vreau să spun. Vreau asta"
Eu: „Vrei ce?”
Nou venit: „Știi, îl vreau”.
Eu: „Asta, ce este?”
Nou venit: „Sobrietate. Vreau sobrietate”.
Eu: „Oh, și ce este sobrietatea pentru tine?”
În acest moment, privirea încurcată îi apare în timp ce caută datele în creierul lor să explice „SOBRIETATE”.
Nou venit: „Ei bine, nu sunt chiar sigur?”
Eu: „Atunci cum poți fi atât de pozitiv încât să vrei ceea ce nici măcar nu ești sigur
ce vrei tu?”
Ce vreau să spun este că fiecare persoană ar trebui să poată defini ceea ce caută. Îi rog să definească sobrietatea și le împărtășesc definiția mea a ceea ce este. Sunt bineveniți să o folosească pe a mea sau pe a lor, este în regulă cu mine. Definiţia mea este: Sobrietatea este o stare de a fi fără alcool și droguri caracterizată prin libertate și fericire. Cu ani în urmă bătrânul Tom B. m-a învățat asta și a fost ceva magnific.
Acum am un obiectiv spre care să lucrez. În acest moment, ar fi util să rețineți că oamenii ca noi amestecă de obicei două cuvinte: Acțiune și Activitate. Pentru mine acțiunea este o mișcare continuă hotărâtă orientată întotdeauna către un scop. Activitatea nu este! Activitatea este hamsterul pe roată nu merge nicăieri repede jurând că se duce undeva.
Știind acest lucru și având un scop (definiția mea a sobrietății) în orice moment dat pot opri ceea ce fac sau gândesc și mă întreb dacă aceasta este o mișcare continuă hotărâtă orientată către scopul meu. Dacă răspund că nu este, atunci sunt din nou angajat într-o activitate frenetică. Merg repede către nicăieri, dar mă gândesc că fac ceva! Așa că prima greșeală este să cauți sobrietate, dar să nu ai idee despre ce înseamnă asta.
Majoritatea oamenilor cred că sobrietatea înseamnă pur și simplu să nu consumi alcool și droguri. A nu bea este cea mai joasă formă de sobrietate. Este doar vârful aisbergului. Dacă doar despre asta e vorba nu ar fi foarte mulți oameni abstinenţi.
Sobrietatea înseamnă să-ți schimbi complet viața și să practici principiile spirituale în mod regulat. Este vorba de a ieși din tărâmul fanteziei și de a te alătura lumii reale. A deveni membru al societății. A fi un bun cetățean și un adevărat membru al comunităţii tale.
Lucrul care este cel mai nasol la recuperare este că cei doisprezece pași sunt ferm plantaşi în realitate, în timp ce noi nu suntem! Prin natura noastră, mulți dintre noi suntem visători și calibratori. Construim castele pe cer, dar recuperarea are picioarele bine plantate în realitate. Avem tendințele de a preconcepe lucrurile. Atunci când realitatea diferă de preconcepția noastră ne este mai ușor să ignorăm realitatea decât să ne schimbăm preconcepția.
În întâlnirile AA vorbim despre recuperare, dar în lumea reală o practicăm. Practicăm făcând ceea ce trebuie, fiind de încredere, amabili și grijulii față de ceilalți. Adevărul este că sobrietatea înseamnă a trăi o viață plină de recunoştinţă. Smerenia și responsabilitatea sunt obiectivele noastre. Iubirea si toleranța este codul nostru. Sobrietatea nu este doar ceva ce facem, este ceva ce trăim.
Unii oameni sunt abstinenţi de ani de zile, dar împărtășesc că se luptă în continuare cu alcoolul. Este acea sobrietate atrăgătoare? Zece ani abstinenţi și se roagă în fiecare dimineață să nu ia o băutură.
Pagina 17 din Cartea Mare primul paragraf; „Au rezolvat problema băuturii.”
Dacă am rezolvat problema băuturii de ce trebuie să mă rog să stau departe de băutură? Este ca și cum te-ai ruga pentru o mașină nouă, a lua o mașină nouă, apoi te rogi dimineața pentru o mașină nouă din nou.
Când înțelegi ce înseamnă sobrietatea, nu vei pierde timpul cerându-i lui Dumnezeu ceea ce ți-a dat deja.
Din cartea:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu