SASE SI SAPTE

Avem doar două paragrafe despre paşii şase şi şapte la pagina șaptezeci și șase. Mai puține informații în carte despre șase și șapte decât vom găsi oriunde altundeva in carte. Motivul pentru aceasta ar putea fi că aceștia sunt doi pași de lucru. Sunt instrumente pe care le folosim în recuperare. Pot fi comparate cu un târnăcop și o lopată. Am fost de multe ori la depozitul de unelte și am cumpărat un târnăcop și o lopată. Nu am cumpărat niciodată o unealtă care să aibă şi instrucțiunile de folosire. E evident la ce sunt folosite, și nu este nevoie de foarte multe instrucțiuni. Acestea sunt târnacopul și lopata programului de recuperare. Avem doar două paragrafe despre ele.

(p. 76, alin. 1) Dacă răspunsul ne satisface, atunci reflectăm la Pasul 6. Am accentuat deja faptul că bunăvoinţa ne este indispensabilă. Suntem oare pregătiţi să-l lăsăm pe Dumnezeu să elimine tot ce am admis ca fiind rău în noi? Le poate El înlătura acum pe toate, până la ultimul? Dacă mai suntem cramponaţi de vreun defect şi nu ne vine să ne rupem de el, îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să dorim acesta eliberare.

Fiecare Pas de la Pasul Trei încolo, admite că „eul nu se poate birui pe sine, că numai Dumnezeu are puterea de a învinge sinele. Fiecare Pas admite că nu vrem cu adevărat să facem aceste lucruri. Spune, dacă nu suntem dispuși, Îi cerem lui Dumnezeu să ne ajute să dorim să fim dispuși. Hai sa recunoastem. Unele dintre aceste defecte de caracter sunt lucruri plăcute. De unele dintre ele nu vrem să scapam.         

Unele dintre ele le putem folosi ca scuze pentru a face lucruri pe care nu ar trebui să le facem. Unele dintre ele le putem folosi ca scuze pentru a nu face lucruri pe care ar trebui să le facem. Unele dintre ele devin o parte atât de naturală a vieții noastre, încât ne este frică de moarte să ne eliberăm de ele.

Îmi amintesc că am spus, când am ajuns în această zonă a Pasilor, dacă Dumnezeu îmi va înlătura fiecare defect de caracter pe care îl am, nu voi mai avea deloc personalitate. Asta a fost adevărat în viața mea. Viața mea a fost construită pe defecte de caracter. Nu știam că dacă unul dispare altceva va trebui să-i ia locul și că aș trece printr-un proces de schimbare. Am crezut că aș fi nimic dacă Dumnezeu ar lua aceste lucruri. Chiar nu voiam să scap de ele. Cartea spune că dacă nu vrei, atunci îl anunți pe Dumnezeu să te ajute să fii dispus să ai bunăvoinţa. Cred că veți observa și în acest paragraf despre Pasul șase:

(p. 76, alin. 1) „Suntem acum pregătiţi să-L lăsăm pe Dumnezeu să îndepărteze din noi toate lucrurile despre care am admis că sunt inacceptabile?”

Ei bine, Pasul șase vorbește despre defecte de caracter. "Am consimţit, fără rezerve, ca Dumnezeu să ne scape de toate aceste defecte de caracter." Nu asta este spune el aici. În narațiune, el a vorbit despre lucruri care sunt inacceptabile. Din nou, nu are nicio importanţă cum le numim. Acestea sunt lucrurile pe care le-am găsit în pasul 4. Lucrurile care ne provoacă necazurile și problemele noastre. Lucrurile care creează iadul în viaţa noastră şi asta ne trimite înapoi la băutură. Acestea sunt lucrurile despre care vorbim cu o altă ființă umană în Cinci. Acum întrebarea este: până acum ar fi trebuit să devină inacceptabile pentru noi. Ar trebui să putem vedea ce este un individ egoist, egocentric, necinstit, lipsit de consideraţie - ar trebui să putem vedea ce cauzează acele defecte în viața noastră. Ar trebui să putem vedea ce resentimente și temeri și prejudicii făcute altor oameni creează în viața noastră. Și dacă putem vedea asta, atunci cu siguranță că până acum au devenit inacceptabile pentru noi. Suntem acum gata să-L lăsăm pe Dumnezeu să le îndepărteze? Daca da:

(p. 76, par. 2) Când simţim că suntem pregătiţi, spunem ceva de genul: "Creatorule, acum sunt dornic să mă abandonez Ţie, cu bune şi cu rele. Mă rog Ţie să înlături defectele de caracter ...."

Nu asta a spus Pasul Șapte. Pasul șapte a spus slăbiciuni. Defecte de caracter a fost în Sase, dar aici a folosit slăbiciuni in Sapte. Vezi ce ne-a făcut? Tocmai a folosit aceste cuvinte în mod interschimbabil. Am devenit atât de interesat de asta încât am început să caut slăbiciuni, alte referințe la el în Cartea Mare. Știi că singurul loc în care îl găsesc este în scrierea Pasului Șapte. În narațiune vorbește mereu despre defect”, greșeli etc. Am dus chiar și asta până acolo încât să merg la „Doisprezece și Doisprezece” și văd ce spune el despre slăbiciuni în Pasul Șapte din „Doisprezece și Doisprezece”. Pe tot parcursul narațiunii din Pasul 7, el vorbește despre defecte de caracter până când în ultimul paragraf din Pasul 7 a menționat slăbiciuni. El pur și simplu a folosit aceste cuvinte în mod interschimbabil. Nu are importanţă cum le numim. Suntem acum gata să-L lăsăm pe Dumnezeu să îndepărteze aceste lucruri de la noi? Dacă da, îi cerem să le ia.

(p. 76, alin. 2) „Mă rog Ţie să înlături din caracterul meu toate acele defecte care mă împiedică să-ţi fiu de folos Ţie şi semenilor mei. Dă-mi puterea de a-ţi împlini voia, începând chiar din această clipă." Aşa am făcut Pasul 7.

Nu întârziem mult pe Sase si Şapte, când vom fi pregătiți să facem asta. Cred că o greșeală pe care o facem și o greșeala pe care am făcut-o, a fost că am presupus, ori de câte ori i-am cerut lui Dumnezeu să ia aceste lucruri, că el le va îndepărta și mă va face pur ca zăpada. Dar am aflat că nu este adevărat. Am aflat că Dumnezeu nu poate lua un defect de caracter și să lase un gol în personalitatea mea. Acel gol va trebui să fie umplut cu altceva. Chiar nu cred astăzi că Dumnezeu va face pentru mine ceea ce pot face eu pentru mine.

Nu pot elimina defectul de caracter, doar Dumnezeu poate face asta, dar pot afla care este opusul defectului de caracter.   

Puțină putere de voință pe care o pot aduna și, cerând ajutorul lui Dumnezeu, încerc să exersez opusul acelui defect de caracter. Mintea mea este nimic mai mult decât un set de obiceiuri mentale, la fel cum corpul meu este un set de obiceiuri fizice. Obiceiurile mele mentale au fost înrădăcinate în capul meu de-a lungul întregii mele vieți. Obiceiurile mele mentale erau îngrozitoare, îngrozitor/habitat rău

Acum, dacă vreau ca Dumnezeu să schimbe aceste lucruri, trebuie să încep să lucrez pentru a schimba acele obiceiuri. Dacă vreau ca Dumnezeu să ia egoismul, atunci trebuie să încep să încerc să exersez altruismul. Acest lucru este foarte, foarte greu pentru mine. Dar din când în când pot face pentru o altă ființă umană lucrurile pe care cred că și le dorește fără să aștept nimic înapoi în schimb. Cand fac asta, ma simt mai bine.

Dacă vreau ca Dumnezeu să îndepărteze necinstea, atunci poate că mai bine încep să încerc să exersez onestitatea. Poate ar trebui să renunț să mint. Poate ar trebui să renunț să fur. Poate ar trebui să încep să fac așa cum ar fi trebuit să fac toată viața.

Dacă vreau ca Dumnezeu să înlăture frica, atunci poate că mai bine încep să exersez curajul. Poate ar trebui să dau cu piciorul în fund și să spun, ridică-te și du-te fă asta și termină.

Dacă vreau ca Dumnezeu să înlăture neconsiderarea, atunci poate că ar trebui să încep să iau în considerare ceilalți oameni, ce au nevoi au și ce vor.

Eu prin puțina putere de voință pe care o pot aduna și ajutorul lui Dumnezeu, pe măsură ce încep să exersez opusul, treptat vechile obiceiuri încep să dispară. Treptat, începe să-mi vină în minte noul obicei. Încet, încet, îmi schimb personalitatea, cu ajutorul lui Dumnezeu, în ritmul pe care îl pot face pentru a practica opusul acelor defecte de caracter.

E greu. Schimbarea e grea. Dar dacă vrem să ne schimbăm, ne putem schimba. Avem un proces chiar aici asta mă ajută să-mi schimb caracterul pe o perioadă de ani până când devenim oameni noi. Cartea nu glumește când spune, noi suntem renăscuţi. (p. 63, alin. 1) Devenim oameni absolut diferiți de ceea ce eram înainte. Acum pot vedea ce a vrut să spună în Cum funcționează, când a spus că unii dintre noi am încercat să ne păstrăm vechile idei, iar rezultatul a fost nul. Dacă nu suntem dispuși să renunțăm la vechile obiceiuri, nu vom învăţa niciodată obiceiuri noi. Atâta timp cât vrem să rămânem așa cum suntem, așa vom rămâne pentru tot restul vieții noastre. Dar dacă vrem schimbare, există un proces aici prin care ne putem schimba, oricând vrem. 

Acesta este fundamentul vieții noastre. Ni s-au dat aceste două instrumente de la șase și șapte. Prin pașii anteriori, prin Pașii Trei, Patru și Cinci și văzând stricăciunea acestor lucruri și am devenit dispuși să renunțăm la ele, ni s-au dat două instrumente valoroase pentru a lucra. Nu avem nevoie de multe instrucțiuni.

Este multă muncă. Dar cred că suntem oameni foarte binecuvântați ca alcoolici să avem aceste lucruri în viața noastră.

Putem crește pentru tot restul vieții, iar creșterea este foarte simplă, deşi greu de făcut. Cum am ajuns astăzi, cum am ajuns să fim alcoolici, felul în care ne-am încurcat gândirea, cum am dat-o în bară?

Am lucrat la asta. A trebuit să lucrăm la asta. Acum trebuie să lucrăm în alt mod. Modul în care ne vom schimba este că vom lucra împotriva noastră înșine. Modul în care te schimbi nu este să faci ceea ce vrei să faci. Dacă faci ceea ce vrei, vei hrăni vechile obiceiuri, aceleași idei vechi vor fi acolo. Dar creștem lucrând împotriva noastră înșine.

Ne schimbăm lucrând împotriva noastră înșine. Ne schimbăm nefăcând ceea ce vrem să facem (Pasul șase) și obligându-ne să facem ce nu vrem să facem. (Pasul șapte) Și ne vom schimba în măsura în care facem asta. Deoarece noi nu mai acţionăm conform gândurilor vechi, ele vor muri în mintea noastră. Ele vor fi înlocuite cu lucruri diferite, pe măsură ce ne obligăm să facem lucruri diferite. Nu vom crește niciodată făcând ce vrem să facem. Creștem mereu făcând ceea ce nu vrem să facem. Acesta este un principiu.

Este un lucru legat de viață. Acolo unde găsim un principiu, acesta funcționează în fiecare domeniu al vieții noastre. Este universal. Principiile sunt universale. 

...

Avem capacitatea, avem modalitatea de a crea una dintre cele mai frumoase vieți pe care o poate avea o persoană dacă suntem dispuși să facem partea noastră.

Când îmi dau seama de asta și știu asta, atunci trebuie să accept responsabilitatea pentru felul în care mă simt. Acum trebuie să accept responsabilitatea pentru lucrurile pe care le fac. Înainte de asta, nu știam că mă pot schimba. Am presupus că acel vechi mod de a gândi era natural și nu am cum să schimb asta, acel vechi mod de a face era natural și nu puteam schimba asta. Acum știu altfel.

Astăzi, dacă vreau să fur, nu pot da vina pe nimeni altcineva. Astăzi dacă mint, nu pot da vina pe nimic altceva. Astăzi dacă vreau să comit adulter, nu pot da vina pe nimeni altcineva. Trebuie să realizez că eu fac asta. Dacă vreau să simt frică, atunci trebuie să accept responsabilitatea pentru acea frică. Aceasta este o responsabilitate grozavă, de a accepta responsabilitatea pentru felul în care te simți și pentru felul în care acționezi în propria ta viață. E greu de făcut și nu vrem să o facem. Dar dacă vrem să ne schimbăm, acesta este singurul mod în care ne schimbăm vreodată.