Am petrecut literalmente mii și mii și mii de ore în resentimente. Eu cred astăzi că acel timp a fost absolut irosit. Nu puteam face nimic în timp ce eram supărat. Resentimentele m-au paralizat de fapt. Din câte pot astăzi, când mă uit înapoi la ele, nu văd că mi-au făcut vreodată vreun bine. Nu mi-a dat niciodată liniște sufletească. Nu a îndreptat niciodată o relație cu o altă ființă umană. A fost absolut timpul pierdut. Timpul e scurt. Vreau să fiu liniştit, fericit şi senin. Nu vreau să mai fiu așa. Nu intenționez să mai irosesc ore în resentimente.
(p. 66, par. 2) „Dar cu alcoolicul, a cărui speranță este menținerea și creșterea unei experiențe spirituale, această afacere a resentimentelor este infinit de gravă. Am constatat că este fatală. Căci atunci când adăpostim astfel de sentimente, ne ferim de lumina soarelui Spiritului.
Când adăpostim resentimente, ne-am blocat efectiv mintea de la voia lui Dumnezeu. Suntem feriți de lumina soarelui Spiritului. Rezultatul este că:
(p. 66, alin. 2) „Nebunia alcoolului revine...”
Amintește-ți că nebunia înseamnă să crezi o minciună. Mintea bătrână vrea să se simtă mai bine. Mintea începe să spună, știu ceva care ar face ma simt mai bine. Dacă aș bea doar un pahar, ar fi în regulă. Ne spune, că e bine să bei. Credem că putem bea, iar asta este o minciună. Dar luăm băutura și declanșăm alergia. Nu ne putem opri din băut. Un resentiment ne face să bem. Acesta este principalul lucru prost cu el.
(p. 66, par. 2-4) „Și la noi, a bea înseamnă a muri.
„Dacă vrem să trăim, ar trebui să fim eliberaţi de furie. .. este luxul dubios al oamenilor normali, dar pentru alcoolici este otravă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu