Lucrul care m-a ținut treaz până când am prins onestitatea a fost dragostea din camerele Alcoolicilor Anonimi. Mi-am făcut niște prieteni pentru prima dată în viața mea. Prieteni adevărați cărora le păsa, chiar și când eram distrus și mă simțeam disperat. La 22 de luni de sobrietate, am reușit în sfârșit să finalizez un inventar cinstit. Al cincilea pas mi-a permis să-mi văd rolul în resentimentele și temerile mele. În capitolul „Cum funcționează”, din Big Book, mi s-au arătat câteva întrebări. Răspunsurile la aceste întrebări mi-au oferit cunoștințe despre reacțiile mele la situațiile din viața mea. Fiecare răspuns la fiecare resentiment, real sau imaginat, a fost bolnav și autodistructiv. Am permis altora să-mi controleze sensul stării de bine și comportamentul. Am ajuns să înțeleg că comportamentul, opiniile și ce cred ceilalți nu erau treaba mea. Singura treabă care trebuia să mă preocupe era a mea! I-am cerut Puterii mele superioare să îndepărteze din mine tot ce stătea în calea utilității mele pentru El și pentru ceilalți și să mă ajute să construiesc o nouă viață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu