"înţelepţii tribului" (sau "bătrînii") şi "inimile rănite."

**În cele din urmă, ei se vor împărţi în două categorii, cunoscute în argoul AA ca: "înţelepţii tribului" (sau "bătrînii") şi "inimile rănite." 
"Bătrînii" sînt aceia care văd multă înţelepciune în decizia grupului, care nu păstrează nici un resentiment în urma diminuării statutului lor; ei dovedesc o judecată sănătoasă, întărită de o experienţă considerabilă şi au bunăvoinţa de a sta de-o parte, aşteptînd suita evenimentelor. 
"Inima rănită" este cel ferm convins că grupul nu se poate descurca fără el, cel care trage toate sforile posibile pentru a fi reales şi care continuă să se lase ros de auto-compătimire. Unii "sîngerează" atît de rău, încît - goliţi de tot spiritul şi de toate principiile AA-ului - se îmbată.**
12&12, Traditia 2

"înţelepţii tribului" (sau "bătrînii")

Îl cauta pe Dumnezeu in incapere               
Vorbesc calm si asculta atent
Intruchipeaza smerenia
Conduc prin exemplu personal

Inimile ranite

Cauta validare la ceilalti              
Vorbesc repezit si asculta putin
Intruchipeaza egoul
Conduc prin intimidare

Pot alege ce devin: un "înţelept al tribului" sau o "inima rănita". Fie aleg să mă vaicaresc cand sunt corectat de Conștiința de grup ca o "inima rănita", fie aleg să fiu un umil exemplu, ca un "înţelept al tribului" .

bunavointa, exemplu personal, smerenie

"Întru atingerea scopului nostru comun, de grup, nu există decît o autoritate fundamentală: un Dumnezeu al iubirii, aşa cum se poate exprima El în conştiinţa noastră de grup."

Nu vom putea îmbrățișa cea de-a doua tradiție decât dacă ne dezvoltăm propria percepție personală asupra spiritualității, indiferent care ar fi aceasta. 

Cuvântul cheie aici este „percepție”, întrucât acesta este acela prin care cei fără credință religioasă vor putea să dea  propria interpretare Tradiției 2. Pentru aceștia, a doua tradiție se referă mai puțin la Dumnezeu și mai mult la bunăvoința de a permite grupului să se comporte în mod natural. În loc să-și impună voința asupra lucrurilor, ei s-au predat pentru a vedea cum funcționează cel mai bine grupul. Pentru mulți, tradiția a doua nu cere altceva decat capacitatea de a pune grupul înaintea sinelui.

Având în vedere natura celei de-a doua tradiții, este imposibil ca cineva să o îmbrățișeze singură. Este necesară cooperarea cu grupul dvs., în special cu cei care dețin funcții de conducere. Acești oameni trebuie să fie dispuși să conducă prin exemplu personal, facând serviciu atunci când este necesar și demonstrând principiile de bază ale recuperarii, pentru ca alții să poată beneficia de exemplul dat. Cine nu este pregătit să se comporte astfel este in dezacord cu a doua tradiție.

Pentru practicarea Tradiției 2 trebuie facuta o mică reflecție personală. Datorită prezenței spiritualității în a doua tradiție, este vital ca oricine ia o poziție de conducere în AA să depună eforturi pentru a reflecta asupra convingerilor sale spirituale. Fără acestea, nu se poate conduce acest program care este in mod cert spiritual. 

În afară de spiritualitate, componenta principală a celei de-a doua tradiții pe care ne străduim să o înțelegem este conceptul de conștiință de grup. 
Conștiința grupului înseamnă că opinia fiecărui membru AA este importantă.

Mai presus de toate, încercam să menținem un sentiment de smerenie în toate relațiile cu grupul. Atâta timp cât suntem capabili să ne exprimăm gândurile, în timp ce reținem că conștiința de grup nu depinde doar de opinia noastra, practicam cea de-a doua tradiție și să oferim informații valoroase grupului nostru. În termeni religioși, Dumnezeu va vorbi prin noi ca și prin ceilalți din cadrul comunității. 
Irelevant sau nu, implicarea nu este niciodată un lucru rău și aproape sigur ajută să rămânem abstinenti. Iar acesta, mai mult decât orice, ar trebui să fie obiectivul nostru principal.

Tradition Two - Amethyst Recovery Center

Despre traditia 2

În grupurile AA nu există nici o autoritate individuală. Niciun membru nu „conduce” sau „controlează” acțiunile celorlalți membri ai grupului.

Tradiția 2. În atingerea scopului nostru comun de grup nu există decât o singură autoritate supremă - un Dumnezeu iubitor, așa cum se poate exprima El în conștiința noastră de grup. Liderii noștri sunt slujitori de încredere; nu guvernează.

Deciziile de grup sunt doar atât, decizii de grup. După o discuție despre toate aspectele unei anumite situații, inclusiv opinia minorității, grupul votează asupra problemei și se ajunge la un acord cu votul majorității. Acest vot se numește „conștiință de grup”.

Fiecare grup este o comunitate de egali. Indiferent de situatia, educația sau expertiza profesională a unui membru individual, niciun membru nu are autoritatea „asupra” grupului. În felul acesta, Comunitatea se adresează tuturor celor care i-ar căuta confortul și asigură atmosfera unui sentiment de „apartenență” tuturor membrilor.

Avem lideri!

Uneori se intelege in mod gresit traditia 2 in sensul ca „nu avem lideri”. Dar se precizează clar că fiecare grup are liderii săi, ei doar nu au autoritate asupra restului grupului. Fie că sunt reprezentantul grupului, fie secretarul sau trezorierul, li s-a încredințat responsabilitatea de a servi grupul, nu de a lua decizii pentru acesta.

Grupurile au și un alt tip de „lideri”. Există aceia care, împărtășind înțelepciunea și puterea lor în ședințe, sunt recunoscuți în mod tacit de grup ca „lideri spirituali”. Sunt acei membri care sunt atât de bine înrădăcinați în principiile și tradițiile programului, încât grupul apelează atunci când sunt situații care implică posibile încălcări ale acestor principii și tradiții. Și aceștia sunt lideri, dar nici ei nu guvernează.

Un element al Tradiției 2 care conduce la sporirea unitatii:  Principiul rotației.

Principiul rotației  ne permite sa acceptam functii ca slujitori umili, nu ca experti. Rotirea in functii este o practica spirituala a smereniei.

Rotirea permite construirea de echipe.
Rotirea permite diversitatea pentru consolidarea Comunitatii.
Rotirea este manifestarea iubirii și a serviciului. 
Dr. Bob a rezumat programul nostru cu aceste două fraze: Accept cu recunoștință noua mea pozitie in A.A. ca să pot face serviciul la maxim. Renunț cu recunostinta la actuala mea pozitie in AA pentru a putea oferi si altora, cu dragoste, oportunitatea de a sluji.

traditia 2

Din fericire, majoritatea le-au supravieţuit şi învaţă să devină "înţelepţi ai tribului." Ei devin conducerea reală şi permanentă a Comunităţii. De la ei vin opiniile fără zarvă, cunoştinţele precise şi exemplul smerit, care rezolvă crizele. Cînd problemele grupului devin dureros de încîlcite, la ei se apelează pentru sfaturi. Ei devin vocea conştiinţei grupului; de fapt, ei sînt adevărata voce a Alcoolicilor Anonimi. Ei nu conduc cu mandat; ei conduc prin exemplu. Aceasta este experienţa care ne-a dus la concluzia că, bine sfătuită de "bătrîni," conştiinţa grupului va fi - de-a lungul timpului - mai înţeleaptă decît un lider individual. Pe cînd AA-ul avea doar trei ani de existenţă, s-a produs un eveniment ilustrativ pentru acest principiu. Unul dintre primii membri AA, total contrar dorinţei proprii, a fost obligat să
se conformeze opiniei grupului. Iată povestea, în propriile lui cuvinte:
Într-o zi, făceam un Pas 12, la un spital din New York. Proprietarul, Charlie, mi-a transmis că mă aşteaptă în cabinetul său. Acolo, mi-a spus: "Bill, e o ruşine că te zbaţi în problemele astea financiare. Pretutindeni în jurul tău, beţivii ăştia o duc de minune şi fac bani cu toptanul. Iar tu lucrezi normă întreagă la toate astea ca să-i ajuţi pe ei şi n-ai un sfanţ. Nu e cinstit aşa." Apoi, a pescuit din biroul său registrul de casă pe mai mulţi ani în urmă. Mi l-a pus în faţă şi a continuat: "Aici găseşti cîştigul acestui spital, prin anii `20. Mii de dolari pe
lună. Ar duce-o la fel de bine şi astăzi - numai dacă ai vrea tu să mă ajuţi. De ce să nu te muţi cu munca ta aici? Ţi-aş da un birou, ţi-aş deschide un cont curent onorabil şi ai primi o parte sănătoasă din profit. Acum trei ani, cînd şeful meu ierarhic, Dr. Silkworth, a început să-mi vorbească despre ideea de a-i ajuta spiritual pe beţivi, credeam că vorbeşte baliverne. Dar mi am schimbat părerea. Într-o bună zi, acest grup de foşti beţivi va ajunge imens numeric - şi nu văd de ce tu să faci foame între timp. Îţi fac o propunere perfect etică. Poţi deveni terapeut neprofesionist, şi mai de succes decît cei de meserie."
Eram răscolit. Am avut cîteva scrupule, pînă mi-am dat seama cît de adevărat de morală era propunerea lui Charlie. Nu putea fi absolut nimc rău în a deveni terapist neprofesionist. M-am dus cu gîndul la Lois, care venea acasă epuizată în fiecare zi de la magazin şi se apuca imediat de gătit cina, pentru o casă plină de beţivi, care nu plăteau găzduirea. M-am gîndit şi la suma aceea mare, pe care o datoram încă, creditorilor mei din Wall Street. M-am gîndit la
cîţiva dintre prietenii mei alcoolici, care făceau la fel de mulţi bani ca oricînd. De ce n-aş face şi eu ca ei? Deşi îi cerusem lui Charlie un termen de reflecţie, hotărîrea era luată. În drumul meu grăbit, cu metroul, spre Brooklyn, mi s-a părut că simt în mine o rază călăuzitoare, din lumina lui Dumnezeu. Nu era decît o singură frază, dar deosebit de convingătoare. De fapt, provenea
direct din Biblie - o voce interioară îmi spunea fără încetare: "Muncitorul este demn de plata ce i se cuvine." Ajuns acasă, am găsit-o pe Lois gătind ca întotdeauna - urmărită din uşa bucătăriei de privirile flămînde a trei beţivi. Am luat-o de-o parte şi i-am spus glorioasa veste. Părea interesată, dar nu atît de entuziasmată, pe cît mă aşteptasem. Era o seară cu şedinţă AA. Deşi nici unul dintre alcoolicii aflaţi la noi în gazdă nu părea să fie abstinent, alţii dintre cei prezenţi erau. Împreună cu soţiile lor, şedeau înghesuiţi, în camera noastră de primire, de la parter. Fără să stau prea mult pe gînduri, am izbucnit în
istorisirea şansei peste care dădusem. Nu voi uita, cît voi trăi, figurile acelea imobile, nici privirile for fixe, cu care m-au ţintuit. Cu un entuziasm descrescînd, mi-am dus povestea pînă la sfîrşit. A urmat o lungă tăcere.
Aproape cu timiditate, unul dintre prietenii mei a început să vorbească. "Bill, noi ştim prin ce dificultăţi financiare treci. Asta ne necăjeşte pe toţi. Ne-am întrebat de multe ori ce am putea face, legat de asta. Dar, cred că vorbesc în numele tuturor aici de faţă, cînd spun că propunerea ta ne tulbură cu mult mai mult." Vocea vorbitorului a devenit mai încrezătoare; a continuat: "Tu nu-ţi dai seama că nu vei putea face niciodată o profesiune din Pasul 12? Oricît de generos a fost Charlie cu noi, nu-ţi dai seama că nu putem lega lucrul acesta de spitalul lui Charlie sau de oricare alt spital? Vii şi ne spui că propunerea lui Charlie este etică. Sigur că este etică, dar ceea ce avem noi nu funcţionează exclusiv pe principii etice; trebuie să fie ceva mai bun. Sigur că Charlie are o idee bună, dar nu este suficient de bună; problema noastră este o chestiune de viaţă şi de moarte, Bill - şi nimic altceva nu ajunge, decît ce-i mai
bun pe lume!" Am citit somaţia din privirile lor, pe cînd l-am auzit pe purtătorul lor de cuvînt spunînd: "Bill, nu ne-ai spus chiar tu, de atîtea ori, în şedinţele din această casă, că uneori ‘bun’ este duşmanul lui 'cel mai bun?’ Ei bine, este vorba acum exact despre acest caz. Nu ne poţi face una ca asta!"
Aşa a grăit conştiinţa grupului. Grupul avea dreptate, şi eu nu; vocea interioară pe care o auzisem în metrou nu fusese a lui Dumnezeu. Aici era adevărata lui voce, strigătul inimii prietenilor mei. Am ascultat şi - mulţumesc lui Dumnezeu - m-am supus.”

Un program egoist?!

La întâlniri se spune adesea, în special pentru noii veniți, că AA este un program egoist: „Nu o faci pentru soția, soțul sau copiii tăi. O faci pentru tine.”

Programul AA este unul egoist, așa cum auzim uneori? Nu s-ar putea numi mai exact un program pentru sine? Nu va fi confuz noul venit, abstinent în cele din urmă, dar totuși incapabil să adune mai mult decât doi și cu doi, să audă că sponsorul său și ceilalți bărbați și femei care îl ajută sunt oameni egoisti? Cum pot fi egoisti, atunci cand, intinzand mana de bun venit si prietenie, au salvat, probabil, viata noului venit? 

A Selfish Program | AA Grapevine

Sintagma *program egoist* o inteleg ca *grija de sine* transpusa in fapte prin a pune recuperarea personala pe primul loc si a-i ajuta pe altii s-o facă, pentru ca asta ma ține abstinent. Ceea ce ar insemna ca grija de sine devine altruism, nu egoism.

Iată ce spune Bill W. despre acest subiect:

81. *Egoist?*

     Pot să înțeleg de ce ești tulburat cînd auzi pe unii  vorbitori AA spunând că *AA este un program egoist*. Cuvântul *egoist* implică, în mod obișnuit, că cineva este acuzator, cu pretenții și nepăsător față de bunăstarea altora. Bineînțeles, modul de viață AA nu implică, sub nici o formă  asemenea căi indezirabile.

  Ce vor să spună acești vorbitori? Ei bine, orice teolog vă va spune că mântuirea propriului suflet  este vocația cea mai mare pe care o poate avea un om. Fără mântuire - orice definiție i-am da noi - va avea doar puțin sau nimic. Pentru noi, cei din AA, chestiunea este chiar mai arzătoare.

   Dacă nu vom putea și nu vom vrea să dobândim abstinența, atunci vom fi pierduți cu adevărat, chiar aici și acum. Nu avem nici o valoare pentru nimeni, nici măcar pentru noi înșine, până când nu ne găsim eliberarea de alcool. De aceea, propria noastră recuperare și creșterea spirituală trebuie să fie pe primul loc - un fel corect și necesar de grijă de sine.

Scrisoare,1966.

As Bill Sees It, pg 81

Big Book, Page 97, paragraph 2:

Helping others is the foundation stone of your recovery. 

Ajutarea celorlalți este piatra de temelie a recuperării tale.

 Când îmi concentrez energia pe a ajuta cealaltă persoană să rămână abstinentă, Dumnezeu are grijă de abstinența mea.

sa punem in aplicare ... (6)

"... aceste principii" 

AA ne oferă principiile care ne lipsesc. Dacă practicăm aceste principii ca un mod de viață, obsesia pentru băutură va fi îndepărtată și vom putea trăi o viata completa, impacata si cu folos. Aceasta nu este o promisiune goală. Experiența nenumăraților alcoolici recuperati demonstrează că aceste principii funcționează. Ni se amintește acest de multe ori la întâlnirile la care participăm: "funcționează dacă lucrezi". Care este natura acestor principii care funcționează când totul a eșuat? Cartea 12&12 spune explicit inca de la inceput: cei 12 pași reprezintă un set de principii "spirituale prin natura lor". Această afirmație, că principiile programului sunt în mod fundamental spirituale, este repetată și susținută în toată Cartea cea mare și în 12&12. Cu toate acestea, nu este clar de ce este așa. Aceasta ne dă unora dintre noi motivul, mai ales dacă avem probleme cu partea spirituală a programului, să căutăm alternative. 

Dacă trebuie să practicăm "aceste principii" și nu altele și dacă trebuie să le practicăm în întregime, ne-ar ajuta să știm în ce sens spune AA că sunt spirituale. 

 În primul rând, aceste principii au un scop spiritual: să ne conducă la o trezire spirituală, să ne deschida spiritul catre o relație cu Dumnezeu ca Putere superioara care ne poate reda sănătatea. 
În al doilea rând, au o aplicare spirituală: reprezintă expresii practice ale voinței lui Dumnezeu pentru cum trebuie să trăim o viață in abstinenta în toate dimensiunile sale, avand in vedere ca au fost afectate caracterul, emoțiile și toate facultățile noastre date de Dumnezeu. 
În al treilea rând, aceste principii sunt ghiduri pentru progresul spiritual continuu; ne dau îndrumări pe măsură ce ne dezvoltăm în linii spirituale în relația noastră cu Dumnezeu și cu semenii noștri. 
În al patrulea rând, aceste principii nu pot fi practicate prin propria noastră putere, ci prin puterea lui Dumnezeu, acordată prin har. Spiritul lui Dumnezeu, care lucrează în spiritul nostru, ne permite să trăim aceste principii în lumea reală. 
Pe măsură ce ajungem să acceptăm natura spirituală a principiilor programului, ne vedem schimbarea în moduri neașteptate. Începem să scapam de atitudini vechi și să vedem lucrurile într-o altă lumină, atrăgând mai mult inspirația noastră din lucrurile spiritului. Devenim mai conștienți de prezența lui Dumnezeu și de puterea lui care lucrează în noi. Suntem conștienți că facem lucruri pe care noi nu le putem face singuri.

sa punem in aplicare ... (5)

"... aceste principii"

Cartea mare și 12&12 folosesc cuvântul principiu pentru termeni și expresii care par să nu corespundă nici unui pas in particular. Unele dintre ele implică chiar Tradițiile. Există o relație funcțională între pași și principii, astfel încât acești termeni să nu poată fi considerați în mod corespunzător identici sau interschimbabili. Admițând neputința, facand un inventar, recunoscând greșelile, făcând reparatii, transmitand mesajul - aceste acte nu par principii în sine. Mai degrabă, principiile se află la rădăcină acestor acte, motivându-le, îndrumându-le și informându-le. Actele urmează aceste principii fundamentale. Ceea ce fac pașii este de a încorpora principiile. Pașii sunt ghiduri de acțiune, iar acțiunea se bazează pe anumite principii încorporate în ele. Fiecare pas implică practicarea nu numai a unuia, ci a mai multor principii interdependente. În plus, unele dintre aceleași principii sunt operaționale în mai mult decât un Pas, deși în moduri diferite, în conformitate cu obiectivul specific al Pasului. Când este vorba despre aplicarea acestor principii in stradaniile noastre, vom practica uneori unele dintre ele fără să le conectăm neapărat direct sau imediat la un pas. 

De-a lungul traseului - și este un drum lung - cât de bine lucrăm Pașii depinde de cât de bine practicăm principiile ce decurg din ei. A lucra un pas pe deplin este de a practica toate principiile pe care le întruchipează. A practica aceste principii în toate domeniile vietii noastre este de a practica toate principiile din toti Pașii. 

Acțiunea corectă depinde de principiile corecte. Trebuie să ne clarificam cu privire la ceea ce sunt ele, dacă vrem să le practicăm în mod eficient. Despre ce inseamna un principiu, în ciuda locului central pe care îl are acest concept in recuperare, rareori se vorbeste la grup. Vorbim despre lucrul la Pasi, rareori despre practicarea principiilor. 

Principiu derivă dintr-un cuvânt latin care înseamnă "primul" și denotă un adevăr, o lege, o regulă sau un standard de bază care formează fundamentul pe care sunt construite alte lucruri sau care guvernează funcționarea lor. Principiile sunt primele lucruri, ceea ce vine înainte, peste care vin celelalte lucruri. Conceptul se regaseste cel mai bine într-unul din sloganurile AA: "Primul lucru pe primul loc" (First things first) Aplicat la problema noastră referitoare la alcool, acest lucru ne spune că abstinenta (recuperarea) noastră are prioritate pentru că totul depinde de ea.

Dacă bem, probabil vom face daune grave și chiar vom pierde orice altceva avem: familia, casa, slujba, prietenii și, în unele cazuri, libertatea și chiar viata. Dacă punem locul de muncă pe primul loc și abstinenta pe al doilea, riscam sa le pierdem pe amandoua. 

Nu este doar o chestiune de stabilire a priorităților. Prioritățile sunt importante și trebuie să le stabilim pentru a ne ordona obiectivele și activitățile. Dar, deși importante, prioritățile răspund, de obicei, considerentelor de utilitate pe o anumită perioadă de timp. Ele sunt în general relative, circumstanțiale, temporare, arbitrare, preferențiale și subiective. Principiile sunt în schimb obiective, permanente,

si universale. Ele vin pe primul loc, înainte de alte lucruri, nu doar din considerente secvențiale, de ordin de importanță, ci din cauză că sunt fundamentale. Ele ordonează nu numai activitatea vremelnica, ci și fundația vieții. 

A nu bea nu este decât o prioritate, dar chiar daca este cea mai urgentă prioritate într-o anumită etapă a recuperării mele, va veni cu siguranță ziua când va apărea o prioritate și mai importantă, și o voi pune înaintea recuperarii, compromitându-mi abstinenta. 

"Cireasa de pe tort" a Tradițiilor care ne sugereaza "sa plasam principiile inaintea personalităților" cuprinde acest concept. Ea ne spune că Comunitatea AA, la fel ca si programul, se bazează pe principii și că supraviețuirea și creșterea ei depinde de a nu permite problemelor de personalitate, care sunt marginale și trecătoare, să înfrunte acele principii care sunt centrale și durabile. 

Poduri sau avioane sunt construite în conformitate cu anumite principii de inginerie și aeronautică, de exemplu. Dacă aceste principii nu sunt respectate, podul nu va rezista și avionul nu va zbura. Același lucru este valabil și pentru viața umană. Și ea are principiile sale. Dacă nu sunt urmate, viața nu funcționează și poate chiar să se dărâme sau să se prăbușească. Recunoaștem acest lucru despre acele aspecte ale vieții noastre care au de-a face cu sănătatea noastră fizică, dar mai puțin probabil facem acest lucru atunci când vine vorba de bunăstarea noastră emoțională și spirituală. Că există o ordine a vieții și că există principii care guvernează aceasta ordine sunt idei în mare măsură străine minții alcoolicilor activi. Haosul ne-a marcat viața. Am trăit ca reacție la instincte, sentimente, dorințe, obsesii, constrângeri și impulsuri - toate alimentate de voința proprie. 

eu sunt tu și tu ești eu

Dacă am nevoie de AA pentru a supraviețui, trebuie să fiu deosebit de atent la propriile gânduri și acțiuni, deoarece ele favorizează sau afectează unitatea.
Pentru a favoriza unitatea, trebuie să fiu aplecat înspre a satisface nevoile tuturor celor din sală și trebuie să contribui practic la buna functionare a grupului.
Pentru a păstra unitatea trebuie să evit următoarele: sa acaparez intalnirea, sa nu ii las si pe altii sa impartaseasca în timpul întâlnirilor; sa incerc sa domin întâlnirile administrative sau conștiința de grup; sa tratez diferit modul în care vorbesc cu sau despre ceilalți; atacurile de orice fel; intoleranța de orice fel.
Pe scurt, trebuie să ascult și să mă identific cu alții cu mult mai mult decât împărtășesc sau compar eu, pentru că atunci când caut similitudinile, mai degrabă decât diferențele îmi dau seama că, în ciuda aparențelor, eu sunt tu și tu ești eu. Și în aceasta se află unitatea AA.
Sănătatea mea spirituală depinde de unitatea mea cu ceilalți. A avea unitate presupune oprirea oricărui atac mental asupra celorlalți, plus orice manifestare verbală sau fizică a atacului respectiv. De asemenea, trebuie să-mi retrag percepția că sunt atacat. Ceea ce pare a fi un atac este întotdeauna, din punctul de vedere al celeilalte persoane apărare și înțeleg din experiența mea sentimentul nevoii de apărare. Pentru a fi în pace, trebuie să exersez pacea și să văd pacea intregului ansamblu.

toleranta in AA

The Steps start with 'we'; the Traditions start with 'our'.

Ce înseamnă toleranța în AA?

Iată un bun punct de plecare:
„Cei mai mulți dintre noi considerăm că toleranța reală a neajunsurilor și punctelor de vedere ale altor persoane și respectarea opiniilor lor sunt atitudini care ne fac mai utili pentru ceilalți.” („Alcoolicii anonimi”)
Acest lucru înseamnă că pot explica cum fac lucrurile și îi las pe alții să explice cum fac lucrurile fără să le spun că greșesc. 
Scopul discuției ar trebui să fie să-i înțeleg pe ceilalți și, dacă este posibil, să îi ajut, prin exemplu, să nu călăresc peste ei.
În AA există o tendință de a crede că modul în care a fost arătat este corect doar pentru că este modul în care s-a arătat și pentru că este motivat. Există adesea soluții multiple și mai multe moduri de a face lucrurile, toate funcționând, toate având avantajele și contra și toate acestea sunt motivate și rezonabile.
Unitatea la traditia 1 nu înseamnă că suntem uniformi, ci că suntem uniți în ciuda diferențelor, iar tolerarea diferentelor înseamnă să ascultăm fără a încerca să le schimbăm.
În viață, nu toată lumea trebuie să fie ca mine, să gândească și să acționeze la fel ca mine. Asta ar putea fi numit narcisim: dorința de a construi lumea după propria imagine.
Există pericolul ca AA să facă același lucru: restul AA trebuie să fie ca noi, să gândeasca la fel ca noi și să acționeze la fel ca noi. Asta este tot narcisim, doar la un nivel superior.
Smerenia pare a fi o virtute grea, deoarece mândria poartă tot felul de pălării plauzibile.

Tolerance in AA

Sloganul „Trăiește și lasă și pe alții să trăiască” poate să fie de mare ajutor atunci când avem probleme în a tolera comportamentul altor oameni. Știm în mod sigur că nici un comportament al cuiva – indiferent de cât de ofensiv, dezgustător, sau vicios este – nu merită prețul unei recăderi. Recuperarea noastră este pe primul loc și, în vreme ce trebuie să nu ne fie frică să păstrăm distanța față de acei oameni sau situații care ne creează disconfort, trebuie să facem un efort special pentru a-i înțelege pe ceilalți – în special pe cei cu care ne contrazicem. Pot eu să accept faptul că, în recuperarea mea, este mai important să înțeleg decât să fiu înțeles?

Traditia 1

Tradiția 1

"Este necesar ca prosperitatea noastră comună să se afle pe primul loc; restabilirea personală depinde de unitatea Comunităţii AA."

Unitatea este calitatea cea mai de preţ a Comunităţii AA. Viaţa noastră, viaţa tuturor generaţiilor viitoare depind nemijlocit de ea. Fie rămânem un întreg, fie AA moare. Fără unitate, inima AA-ului va înceta să mai bată; arterele sale mondiale nu vor mai transmite îndurarea lui Dumnezeu; darul Lui pentru noi s-ar risipi în van. Azvârliţi astfel înapoi, în mizeria lor, alcoolicii ne-ar reproşa aceasta, zicând: "Ce lucru minunat putea fi AA-ul!"

Neliniştiţi, unii ar putea întreba: "Vreţi să spuneţi că în AA, individul este cantitate neglijabilă? Că este dominat de grupul său şi înghiţit de acesta?"

Putem răspunde cu siguranţă, cu un "Nu!" categoric. Avem convingerea că nu există altă comunitate pe acest pământ mai generoasă cu grija devotată faţă de fiecare membru al său; cu siguranţă, nu există o alta care să respecte mai energic dreptul fiecărui membru de a gândi, vorbi şi acţiona după cum doreşte. Nici un membru AA nu-l poate obliga pe nici un alt membru să facă ceva; nimeni nu poate fi pedepsit ori exclus. Cei 12 Paşi ai recuperării sunt sugestii; nici una dintre cele 12 Tradiţii, care garantează unitatea Comunităţii, nu conţine nici măcar o interdicţie. Se repetă deseori: "Este necesar..., Este bine să...," dar niciodată "Tu trebuie să...!"

Această libertate asigurată individului i-ar putea face pe mulţi să meargă cu gândul la o pură anarhie. Fiecare nou-venit, fiecare prieten care vine în contact cu AA-ul pentru prima oară, este foarte nedumerit. Aceşti oameni consideră libertatea drept drumul direct către desfrâu; însă, constată curând că AA-ul are un scop şi o acţiune de o forţă irezistibilă. Unii se întreabă: "Cum poate o mulţime atât de anarhică să funcţioneze, de fapt? Cum este posibil ca cei din interiorul ei să plaseze bunăstarea comună pe primul loc? Pentru numele lui Dumnezeu, ce-i uneşte pe oamenii aceştia?"

Cei care privesc lucrurile de aproape găsesc fără întârziere cheia acestui paradox. Membrul AA trebuie să se conformeze principiilor RECUPERARII. Viaţa lui depinde, în fapt, de supunerea sa acestor principii spirituale. Dacă deviază prea departe, sancţiunea urmează sigur şi rapid, sub forma bolii mortale. La început, fiecare urmează programul pentru că n-are încotro; dar, mai târziu, descoperă un mod de viaţă pe care şi-l doreşte, cu adevărat. Mai mult, descoperă că nu poate păstra acest dar nepreţuit decât dacă îl dăruieşte, la rândul său. Nici el, nici ceilalţi nu pot supravieţui fără transmiterea mesajului AA. Din clipa în care, prin Pasul 12, se formează un grup, se descoperă încă ceva - că cei mai mulţi nu se pot RECUPERA, decât dacă există un grup. Fiecare ajunge să-şi dea seama că este o mică parte dintr-un mare întreg; că nici un sacrificiu personal nu e prea mare, dacă este vorba de însăşi existenţa Comunităţii. Fiecare membru descoperă că este nevoie să-şi tempereze elanul ambiţiilor şi dorinţelor, atunci când acestea ar putea dăuna grupului. Devine evident faptul că grupul trebuie să supravieţuiască; altfel, individul se prăpădeşte.

Deci, dintru început, cum să trăim şi să funcţionăm împreună, ca grup, a devenit problema noastră primordială. În lumea exterioară, vedeam popoare întregi distruse de ambiţiile câte unei personalităţi. Lupta pentru bogăţie, putere şi prestigiu sfâşia omenirea mai rău ca oricând. Dacă oameni puternici eşuau în eforturile lor de instalare a păcii şi armoniei, ce avea să se aleagă de ciudata noastră ceată de alcoolici? Aşa cum ne zbătuserăm şi ne rugaserăm înainte pentru însănătoşirea individuală, acum am început, tot atât de serios, să căutăm principiile conform cărora AA-al însuşi putea supravieţui. Pe fundamentul solid al experienţei, s-a conturat, deci, structura Societăţii noastre. Fără încetare, în nenumărate oraşe şi cătune, ne-a fost dat să retrăim povestea lui Eddie Rickenbacker şi a curajoşilor săi tovarăşi când avionul lor s-a prăbuşit în Pacific. Exact ca şi noi, s-au pomenit brusc salvaţi de la moarte, dar încă plutind pe o mare primejdioasă. Cât de bine au văzut ei că bunăstarea comună vine pe primul loc! Nici unul nu-şi putea permite să fie egoist, când era vorba de raţia de pâine şi de apă. Fiecare avea nevoie să ţină cont de ceilalţi. Ştiau că doar o credinţă neclintită le putea furniza puterea reală; şi au găsit, într-adevăr, acea putere, în măsură să-i facă să stăpânească fragila ambarcaţiune, să treacă cu bine prin probele nesiguranţei, durerii, fricii şi disperării, chiar şi în faţa morţii unuia din membrii echipajului.

Aşa au stat lucrurile cu AA-ul. Prin credinţa şi eforturile noastre, am fost în stare să clădim Comunitatea pe temelia formată din lecţiile pe care ni le-a dat o incredibilă experienţă. Aceste lecţii trăiesc astăzi prin Tradiţiile Alcoolicilor Anonimi, care - cu voia lui Dumnezeu vor fi pilonii unităţii noastre, atâta vreme cât va avea El nevoie de noi.

CU PRIVIRE LA TRADITIA 1

EDITORIAL BY BILL W
A.A.GRAPEVINE DEC 1947

„Fiecare membru al alcoolicilor anonimi nu este decât o mică parte dintr-un întreg mare. A.A. trebuie să continue să trăiască sau cei mai mulți dintre noi vom muri cu siguranță. De aici vine întâi bunăstarea noastră comună. Dar bunăstarea individuală urmează aproape după aceea."

Întregul nostru program AA este întemeiat pe principiul smereniei - adică al perspectivei. Ceea ce presupune, printre altele, că ne raportăm corect la Dumnezeu și la semenii noștri; că fiecare ne vedem pe noi înșine așa cum suntem cu adevărat - „o mică parte dintr-un întreg mare”. Văzând astfel semenii noștri, ne vom bucura de armonia de grup. De aceea, Tradiția AA poate spune cu încredere: „Bunăstarea noastră comună vine în primul rând.”

„Înseamnă acest lucru”, vor întreba unii, „că în A.A. individul nu contează prea mult? Trebuie să fie înghițit, dominat de grup? ”

Nu, nu pare să funcționeze așa. Poate că pe pământ nu există o societate mai solicitantă de bunăstare personală, mai atentă să acorde individului cea mai mare libertate posibilă de credință și acțiune. Alcoolicii Anonimi nu au „trebuie”. Puține grupuri AA impun penalități pentru neconformitate. Sugerăm, dar nu disciplinăm. În schimb, respectarea sau nerespectarea vreunui principiu al A.A. este o problemă pentru conștiința individului; el este judecătorul propriei conduite. Aceste cuvinte din vechime, „Sa nu judeci”, le observăm cel mai literal.

„Dar”, vor argumenta unii, „dacă A.A. nu are autoritatea de a guverna membrii sau grupurile sale individuale, cum va fi vreodată sigur că bunăstarea comună va veni prima dată? Cum este posibil să fii guvernat fără un guvern? Dacă fiecare poate face cum dorește, cum poți avea altceva decât anarhie?”

Răspunsul pare să fie că noi cei din A.A. nu putem face cu adevărat așa cum ne dorim, deși nu există o autoritate umană constituită care să ne restrângă. De fapt, bunăstarea noastră comună este protejată de garanții puternice. În momentul în care orice acțiune amenință grav bunăstarea comună, opinia grupului se mobilizează pentru a ne reaminti; conștiința noastră începe să se tânguie. Dacă cineva persistă, poate deveni atât de deranjat încât să se îmbete; alcoolul îi dă o lovitură. Opinia grupului îi arată că este în afara programului, propria conștiință îi spune că a greșit și, dacă merge prea departe, prietena „sticlă” îi aduce și o condamnare reală. Deci, învățăm că în problemele care afectează profund grupul în ansamblul său, „bunăstarea noastră comună este pe primul loc”. Rebeliunea încetează și începe cooperarea pentru că este necesar; ne-am autodisciplinat. În cele din urmă, desigur, acționăm pentru că ne dorim cu adevărat; vedem că fără o unitate substanțială nu poate exista A.A., și fără asta, fără A, A,, poate fi o recuperare de scurtă durată pentru oricine. Am lăsat cu bucurie ambițiile personale ori de câte ori acestea ar putea dăuna A.A. și mărturisim cu umilință că nu suntem decât „o mică parte dintr-un întreg mare”

Bill W.

The A.A. Grapevine, December, 1947

tot despre traditia 1

Cel puțin trei idei sunt conținute în lectura Tradiției 1:
În primul rând: trebuie să mă conformez principiilor recuperarii. Viaţa mea depinde, în fapt, de supunerea mea acestor principii spirituale. 
A doua idee din lectură este ideea că nu pot păstra darul abstinenței mele decât dacă îl dau mai departe. 

A treia și cea mai importantă idee a lecturii primei tradiții este că nu mă pot recupera dacă nu există un grup. Trebuie să pun pe primul loc bunăstarea noastră comună pentru ca grupul să continue. Grupul trebuie să supravieţuiască; altfel, individul se prăpădeşte.

Un cuvânt care poate descrie Tradiția 1 este "singuratic",
iar intrebarea care se pune este: "Sunt dispus să renunț la a fi singur pentru a rămâne abstinent?"
Iată o conexiune între Pasul 1 și Tradiția 1. Sunt neputincios in fata alcoolului și viata mea este de necontrolat, așa că trebuie să mă unesc cu A.A. pentru recuperarea mea personală. Pasul afirmă problema și Tradiția afirmă soluția. Ce fac eu in legatura cu neputința si lipsa mea de control? Mă alătur A.A. și așez pe primul loc bunăstarea comună, întrucât recuperarea mea personală depinde de acest lucru.
Așadar, acum știu că trebuie să renunț la ideea de a fi singur, dacă vreau să supraviețuiesc abstinent.
Pașii mă aruncă în bazin, tradițiile mă învață cum să înot.

A lucra un pas, o tradiție sau un concept de serviciu înseamnă că devin dispus să predau o parte din mine la pasul 6. După ce am citit inventarul (Pasul 4) sponsorului meu (Pasul 5), ma asez în genunchi și lucrez Pașii 6 și 7. Sunt dispus să renunț la a fi singur? Voi cere cu umilință lui Dumnezeu să înlăture acest defect și să-mi dea un spirit de părtășie cu ceilalți?
După ce am lucrat Pașii 6 și 7, mi se oferă posibilitatea de a continua să fiu singur sau nu, la fel cum primul pas mi-a dat de ales să beau sau nu. Când vine vorba de singurătate acum, am alegerea de a mă ruga ca să-mi iau gandul de la "eu" și să contribui cu ceva la "noi" spre o bunăstare comună. Dacă aleg să nu mă rog, atunci mă voi scufunda în vechea mea idee alcoolică despre singurătate. Dacă ajung destul de singur, aș putea crede că alcoolul este singurul însoțitor pe care îl am. Prin urmare, mă rog pentru un spirit de unitate cu ceilalți.
Am devenit apoi dispus să fac reparații lui Dumnezeu la Pasul 8 și 9 pentru spiritul meu de separare de El.
Aplic ciclul Pașilor 5 până la 9 la fiecare dintre punctele pe care le conștientizez când fac inventarul pentru Pași, Tradiții și Conceptele Serviciului.


Tradition 1 - Unity Insures Recovery Through Service

PS

Ceva despre notiunea de libertate care apare la Traditia 1.

"Nici un membru AA nu-l poate obliga pe nici un alt membru să facă ceva; nimeni nu poate fi pedepsit ori exclus." 
Tradiţiile nu înseamnă interdicţii.
În AA nu există sancțiuni.

Și totuși această libertate asigurată individului poate fi sancționată:
Membrul AA "dacă deviază prea departe, sancțiunea urmează sigur şi rapid, sub forma bolii mortale."

Despre traditia 1

Cand am studiat Traditia 1 mi s-a sugerat sa invat principiul din spatele traditiei. Mi-a devenit foarte clar ca grupul trebuie sa supravietuiasca, altfel individul nu o va face.
Care este partea mea in aceasta lucrare? Sa las egoul meu la o parte, sa-mi domolesc dorintele si ambitiile personale in favoarea binelui grupului, chiar daca uneori este dureros pentru mine. Aceste lucruri au devenit o prioritate in momentul in cate mi-am dat seama ca daca vreau sa reusesc trebuie sa fiu alaturi de cei care au reusit.
Cand am inteles aceste lucruri a inceput schimbarea in mine, astfel incat nu am mai simtit nevoia sa schimb AA-ul ca sa mi se potriveasca, ci m-am potrivit pe mine lui. Nu mi-am mai spus ca sunt "altfel" si am luat decizia sa merg pe calea lor,asa cum este 3a, sa fiu"lucrator" intre "lucratori".
Abstinenta este o munca in echipa.
Si eu am nevoie de echipa mai mult decat are ea nevoie de mine.

un studiu al traditiei 1

„Tradițiile noastre sunt un ghid către modalități mai bune de a lucra și a trăi. Și sunt pentru supraviețuirea Grupului ceea ce sunt Cei 12 Pasi AA pentru abstinența și liniștea sufletească a fiecarui membru ... Majoritatea indivizilor nu se pot
recupera dacă nu există un grup. Grupul trebuie să supraviețuiască, altfel individul nu o va face.”
Bill W

Tradiția 1 - Principiul fundamental care urmărește să asigure unitatea grupului AA

Înțelegerea tradiției 1

Asa cum cei Doisprezece Pași stabilesc calea spirituală a recuperării pentru membrii individuali, cele Doisprezece Tradiții oferă principiile care mențin grupul sănătos și fundamentat. Acest lucru este cel mai bine exemplificat de Tradiția 1 care afirmă:
"Bunăstarea noastră comună ar trebui să se afle pe primul loc; recuperarea personală depinde de unitatea AA."
Principiul de bază este simplu: dacă grupul este atras în controverse sau devine dominat de indivizi, unitatea grupului va fi pusă în pericol. Acest lucru este valabil în special pentru membrii care se simt marginalizați sau minimizați; aceștia sunt cei care cel mai probabil se vor abate sau vor părăsi programul cu totul.

Disensiune și acord

Scopul Tradiției 1 este de a asigura coeziunea, în timp ce onorăm toate vocile într-un dialog deschis. AA este structurat astfel încât sa asigure o platformă tuturor, chiar și celor cu opinii minoritare. Pe măsură ce un grup se pregătește să ia o decizie, tuturor li se ofere posibilitatea de a vorbi fără a fi judecați sau luați în derâdere.
Acestea fiind spuse, toți membrii grupului trebuie să fie dispuși să accepte opinia majorității și să lucreze împreună pentru a pune în aplicare orice decizie. Acest lucru ajută la prevenirea diviziunii care poate submina nu numai grupul, ci fiecare membru al grupului.
Schimbul de idei liber exprimat este considerat sănătos atât timp cât toți membrii se angajează să protejeze principiile Tradiției Unu.

Aplicarea Tradiției 1 în viața de zi cu zi

Nou-veniții la grup își vor concentra adesea întreaga atenție pe cei Doisprezece Pași și vor acorda mai puțină atenție celor Douăsprezece Tradiții. Într-un fel este de înțeles. Ca individ, vrei să-ți atingi obiectivul de abstinență. Dar dacă nu îmbrățișăm cele Douăsprezece Tradiții, călătoria poate deveni amară atâta timp cât ne plasăm pe noi deasupra  celorlalți.
În cele din urmă, cele Douăsprezece Tradiții asigură fundația pe baza căreia indivizii pot parcurge Cei Doisprezece Pași. Ambele sunt menite să ofere cadrul în care să ne trăim viața, nu doar să încetăm să mai bem.

Ca atare, Tradiția 1 poate fi aplicată atât familiei, cât și grupului. Plasând interesele comune ale familiei pe primul loc, putem realiza mult mai multe lucruri și beneficiem de sprijinul unificat. Acest lucru înseamnă ca fiecare membru al familiei să fie ascultat, opiniile lor respectate și atigerea consensului, indiferent dacă părerile noastre sau ale altcuiva din familie nu coincid pe deplin.
A trăi pe baza acestor principii necesită muncă și dăruire, dar astfel devenim parte din AA. Ca fiecare parte a programului în 12 pași, călătoria începe cu primul pas.

A Study of Tradition 1 of the 12 Traditions 

Păstrarea unității este obiectivul Tradiției 1 și este scopul comun al tuturor celor Doisprezece Tradiții. Fiecare din celelalte unsprezece Tradiții explică o modalitate specifică de a proteja unitatea Comunității și Gruplui A.A. 

Sa punem in aplicare ... (4)

"... aceste principii" 

Aceia dintre noi care se întorc la AA descopera că soluția la problema noastră a fost acolo tot timpul. Ne reamintim ca, pur și simplu, trebuie să mergem pana la capat, sa nu mai cautam soluții parțiale. Devenim siguri că orice dezastru s-ar abate asupra noastra poate fi transformat in valori care vor aduce confort și ne vor ajuta să creștem dacă ne întoarcem cu fata catre Dumnezeu și lucrand principiile programului așa cum sunt prezentate în toti Pașii "devenim dispusi sa primim harul lui Dumnezeu care ne poate susține și întări în orice catastrofă." Acesta este mesajul de speranță al AA. Forțați din nou de circumstanțe, mulți dintre noi ne întoarcem în incaperile grupului cu o nouă determinare. Decidem să mai incercam o data, să cercetăm mai adânc.

Este posibil să schimbăm întâlnirile și să găsim un nou grup de acasă. Vrem să revedem experiența acelor alcoolici care sunt la inceput de drum, să studiem literatura și să ajungem la o înțelegere deplină a Pașilor. Vrem să știm cum funcționează cu adevărat și unde ne-am rătăcit. Cu Puterea superioara alaturi, începem să vedem că în Pasi există o mare înțelepciune spirituală și că nici măcar nu am început să zgândarim suprafața a ceea ce au de oferit. Ne dăm seama că nu am trecut niciodată de "grădinița noastră spirituală" și lucram din greu sa punem principiile să lucreze în viata noastra de zi cu zi.

Pasi și principii

Dacă vom "exersa aceste principii în toate domeniile vietii noastre", lucru care incununeaza lucrul cu Cei 12 pasi, într-adevăr prescripția AA pentru viața bună, trebuie să știm ce înseamnă această parte a pasului 12 si ce ne indeamna să facem. Când luăm în considerare această frază, majoritatea dintre noi tind să se concentreze asupra cuvântului "toate". Știm care sunt principiile și știm ce înseamnă domeniile vietii noastre. Ideea este să practicăm principiile în toate domeniile vieții noastre, nu doar  la grup și nu doar în ceea ce privește problema noastră cu bautul.

Ce sunt aceste principii? Sunt bineinteles Pașii, dar nu numai. Mulți, dacă nu majoritatea dintre noi, se gândesc la "aceste principii" ca fiind sinonime cu "acești pași". Acesta este, la urma urmei, modul în care se găsește în textul pasului 12. În capitolul "Cum funcționează" Cartea Mare, "aceste principii" se referă direct la cei 12 pași exprimați. O astfel de echivalență între Pas și principiu este comună în literatura AA de baza. 
Motivul este clar: de regulă, practicăm principiile prin lucrul cu pașii și, prin urmare, putem identifica unele cu celelalte.