beau sau nu beau?!

„Chiar un mic exerciţiu zilnic, dacă ar fi zilnic, ar bate munca unui Hercule.” 
– Anthony Trollope

Neputința unui alcoolic în fața alcoolului nu constă doar în incapacitatea lui de a se opri din băut, ci și din incapacitatea de a nu începe să bea.
Este o iluzie să cred că recuperarea va dezvolta capacitatea de a controla băutul; în schimb în mod cert dezvoltă capacitatea de a nu începe să beau!

Stefan

Pana cand trebuie sa lucram pasii?!

La grup. Tema propusa: Pana cand trebuie sa lucram pasii?
Un coleg imi sopteste "Am propus tema asta pentru ca am auzit unii membri vechi spunand ca ei au lucrat pasii acum 'n' ani si stiu despre ce e vorba."
Zic: Pai, pasii ar fi bine sa fie lucrati pana cand actionezi in conformitate cu principiile lor, in mod firesc si natural, clipa de clipa (cum ii place prietenului meu sa spuna). Adica fara sa mai constientizezi ca ii faci; i-ai lucrat atat de bine si in mod repetat, incat au intrat in subconstient si orice s-ar intampla nu te abati de la ei, in niciun moment.
Ceea ce este imposibil!

Oricat ne-am stradui starea de bine nu este permanenta!

Pentru a creste durata si intensitatea starii de bine este necesar sa lucram pasii. Pana cand? Pana la capat? Care capat? Da, ala, ala care inchide VIATA!

Pasii pot fi lucrati periodic, la anumite intervale de timp (anual, de exemplu).
Pasii pot fi lucrati ori de cate ori ai nevoie. Cand ai o situatie greu de gestionat sau cand starea ta nu este tocmai buna te poti intoarce la Pasul 1 (sau chiar la Pasii 1, 2, 3 - pasii de acceptare). Sau cand observi un comportament neadecvat, ai o cearta sau conflict poti cauta la Pasul 4 ce defecte de caracter sau ce slabiciune au provocat situatia (si poti merge mai departe la 5, 6, 7 in stradania de a le remedia - pasii de curatenie).
Pasii pot fi lucrati zilnic - un inventar si o analiza a momentelor zilei in care emotiile si sentimentele tale au fost puse la incercare, urmate de reparatii (Pasul 10); rugaciunea si meditatia practicate zi de zi, neuitand sa fii recunoscator pentru abstinenta ta (Pasul 11) (starea de nemultumire, venita indeobste din lucruri putin importante, poate fi contracarata cu starea de recunostinta!); transmiterea mesajului (Pasul 12) care poate fi facuta mergand la grup sau vorbind / telefonand unui membru al comunitatii (10, 11, 12 - pasi de mentinere).

 Sunt trei entitati pe lumea asta si cu ele avem nevoie sa imbunatatim relatiile:
- cu Dumnezeu, asa cum il intelege fiecare, (pasii 1, 2, 3)
- cu Sine (pasii 4-7) si
- cu ceilalti (pasii 8,9)
dupa care urmeaza mentinerea relatiilor nou create (pasii 10, 11, 12)

Dacă stau în mijlocul acestui program, e greu sa cad de pe margine.
Am fost învățat de la inceput in recuperarea mea ca am nevoie sa raman in mijlocul Programului.

Cand asez o pietricica pe un platan (ca cel de la pickup) aflat in miscare (de rotatie) unde ar avea cea mai mare stabilitate (echilibru)? In centru. La mijloc.
La fel este si cu Programul in 12 pasi. Daca stau in mijlocul lui am cea mai mare stabilitate. Sunt in echilibru. Daca sunt la marginea Programului sunt in pericol sa cad.
Din cand in cand ma indrept spre margine (daca n-as fi fost in mijloc probabil as fi fost cazut deja!), dar acum este o forta care ma trage inapoi la locul meu. 

Cand sunt una cu Puterea mea superioara sunt in ECHILIBRU.

Emotii!

Motto:

A face față emoțiilor copleșitoare într-un mod sănătos.

Ce am facut?! 
Am facut ce era mai simplu pentru mine (si mi s-a potrivit).  Nu m-am schimbat prea mult, in schimb am facut un lucru esential:
1 - am fost atent sa nu mai intru in situatii dificile, pe care sa nu le pot gestiona.
2 - si daca am fost nevoit sa intru am incercat sa ies cat mai repede din ele inainte ca ele sa ma copleseasca; sa ies cat mai repede din gandurile mele nepotrivite pe care sunt tentat sa le atasez situatiei
3 - si daca nici asa nu a mers am incercat sa schimb perceptia, sa accept si sa vad partea buna a lucrurilor.

Stefan

Program egoist?

La întâlniri se spune adesea, în special pentru noii veniți, că AA este un program egoist: „Nu o faci pentru soția, soțul sau copiii tăi. O faci pentru tine.”

Programul AA este unul egoist, așa cum auzim uneori? Nu s-ar putea numi mai exact un program pentru sine? Nu va fi confuz noul venit, abstinent în cele din urmă, dar totuși incapabil să adune mai mult decât doi și cu doi, să audă că sponsorul său și ceilalți bărbați și femei care îl ajută sunt oameni egoisti? Cum pot fi egoisti, atunci cand, intinzand mana de bun venit si prietenie, au salvat, probabil, viata noului venit? 

A Selfish Program | AA Grapevine

Programul AA este egoist in aceeasi masura in care in avion, cand cad mastile de oxigen, mamei i se recomanda sa-si puna masca mai intai sieși si apoi copilului, pentru a evita sa isi piarda cunostinta din lipsa oxigenului lasand astfel copilul fara ajutorul de care are nevoie de la mama sa.

Sintagma *program egoist* o inteleg ca *grija de sine* transpusa in fapte prin a pune recuperarea personala pe primul loc si a-i ajuta pe altii s-o facă, pentru ca asta ma ține abstinent. Ceea ce ar insemna ca grija de sine devine altruism, nu egoism.

Iată ce spune Bill W. despre acest subiect:

81. *Egoist?*

     Pot să înțeleg de ce ești tulburat cînd auzi pe unii  vorbitori AA spunând că *AA este un program egoist*. Cuvântul *egoist* implică, în mod obișnuit, că cineva este acuzator, cu pretenții și nepăsător față de bunăstarea altora. Bineînțeles, modul de viață AA nu implică, sub nici o formă  asemenea căi indezirabile.

  Ce vor să spună acești vorbitori? Ei bine, orice teolog vă va spune că mântuirea propriului suflet  este vocația cea mai mare pe care o poate avea un om. Fără mântuire - orice definiție i-am da noi - va avea doar puțin sau nimic. Pentru noi, cei din AA, chestiunea este chiar mai arzătoare.

   Dacă nu vom putea și nu vom vrea să dobândim abstinența, atunci vom fi pierduți cu adevărat, chiar aici și acum. Nu avem nici o valoare pentru nimeni, nici măcar pentru noi înșine, până când nu ne găsim eliberarea de alcool. De aceea, propria noastră recuperare și creșterea spirituală trebuie să fie pe primul loc - un fel corect și necesar de grijă de sine.

Scrisoare,1966.

As Bill Sees It, pg 81

Big Book, Page 97, paragraph 2:

Helping others is the foundation stone of your recovery. 

Ajutarea celorlalți este piatra de temelie a recuperării tale.

 Când îmi concentrez energia pe a ajuta cealaltă persoană să rămână abstinentă, Dumnezeu are grijă de abstinența mea.

experienta in recuperare

1. Lucrul cu programul in 12 pași m-a schimbat - profund - in bine; și continuă să facă acest lucru.

2. Implicarea in serviciu  mi-a dat un mod de a privi lumea cu inima deschisa - și care este un antidot puternic pentru a nu deveni prea trist, stiind cat de usor ajung sa mă simt insingurat, cu 'obloanele' trase, interiorizat si izolat.

3. Intalnirile sunt de multe ori (nu întotdeauna, dar de foarte multe ori), un loc in care se reînnoiește credința mea în oameni și în ceva bun în univers.

4. Ședințele m-au învățat să fiu un bun ascultător.

5. Sponsorizarea - ambele fețe ale monedei, si ca 'nas' si ca 'fin' - m-a invatat ce privilegiu deosebit este sa pot lasa egoul deoparte într-un efort de a ajuta oamenii și ce catalizator puternic poate fi pentru schimbarea personala.

6. Comunitatea mi-a dat prietenii toleranti.

7. Intalnirile îmi ofera un loc sigur unde pot sa merg atunci când sunt tulburat sau fac greseli.

8. Sugestiile practice primite ma ajuta în toate domeniile vieții mele.

9. Afland cum ceilalti fac fata provocarilor vietii - unele dintre ele fiind din cele mai dure - am învățat cum arata adevarata demnitate si curajul real.

10. Recuperarea prin Program mi-a demonstrat că trecutul nu este si viitorul meu, că nu există nici o data de expirare pentru promisiunea de a ma reinventa, sau de a începe de la capat, sau a existentei Gratiei Divine in viata mea.

... sigur ca am primit toate aceste 'daruri' (si altele, pe langa ele), dar parca nu intr-o masura atat de mare care sa ma determine sa ma opresc si sa nu continui sa merg pe acest drum, chiar si numai pentru a le pastra.

avem responsabilitatea propriei stari de spirit.

Cine a fost in "iad" si s-a intors de acolo, nu mai este acelasi om. Se poate recupera, dar nu mai este ce a fost. Niciodata. Si ar fi bine sa accepte asta. Ar fi bine sa ia "fiecare zi la timpul ei". Si ar mai fi bine sa accepte sa urmeze o recuperare care va dura tot restul vietii. Se poate reface, dar la un alt nivel.


Dorinta de a scapa de durere este motivul pentru care, eu si alti oameni, am pornit pe calea spirituala.
Dar dorinta de a ne simti bine (din nou, in alt mod) este cea care ne mentine pe aceasta cale.

O minte confuza percepe lumea ca fiind confuza. Practicarea Programului si cultivarea atentiei ma ajuta sa vad si sa accept lumea asa cum este. Ba, mai mult, ma ajuta sa extind limitele lui "asa cum este" mult mai departe decat mi se pare mie confortabil.

Durerea nu este desfatare, dar nici sfarsitul calatoriei.
Viata se poate schimba cu fiecare suflare.

Mesajul este ca fiecare dintre noi trebuie sa-si asume responsabilitatea propriei stari de spirit.

trei motive

Este de mirare pentru unii oameni ca membrii AA continuă să participe la reuniuni după ani de recuperare. 
Sunt cel putin trei motive bune pentru această practică: 
în primul rând, ma ajuta pe mine sa ma mențin abstinent și sa-mi îmbunătățesc abstinenta mea personală, 
în al doilea rând, pot contribui la, și de a beneficia de, unitatea comunitatii AA si transmiterea mesajului, și, 
în sfârșit, pot să raman aproape de ideile spirituale care stau la baza programului nostru in 12 pasi. 

trezirea spirituala

<< Termenii "experienta spirituala" si "trezire spirituala" sint folositi de multe ori in aceasta carte. Este adevarat ca prima noastra editie a dat multor cititori impresia ca schimbarile de caracter sau experientele religioase trebuie sa fie de natura unor manifestari bruste si spectaculoase. Din nefericire, pentru fiecare, aceasta concluzie este eronata. In primele capitole sint descriese un numar de schimbari revolutionare surprinzatoare. Cu toate ca nu am intentionat sa creem o astfel de impresie, multi alcoolici au ajuns fara doar si poate la concluzia ca trebuie sa primeasca o imediata si coplesitoare constiinciozitate de Dumnezeu, urmata dintr-o data de o schimbare colosala in simtire si infatisare pentru a se putea lasa de baut.>> Big Book, anexa 2, Experienta spirituala

Este poate de acceptat că o experienta spirituala este un eveniment, insa trezirea spirituala este in mod cert un proces care necesita timp si munca/efort si care presupune trecerea prin niste etape succesive (care la randul lor sunt niste procese ce se petrec in timp), ordinea nefiind de loc aleatoare, asa cum nici ordinea Pasilor din Program nu este aleatoare.

Nu intamplator se vorbeste de trezirea spirituala in Pasul 12, ea fiind urmare a parcurgerii celor 11 pasi anteriori, demonstrand ca nu apare sub forma unei "manifestari bruste si spectaculoase".

Pe tot parcursul programului am nevoie mai intai sa constientizez (ce simt, ce gandesc, ce fac) pentru ca numai astfel pot trece la pasul urmator: sa inteleg (nu pot intelege ce nu am constientizat inca!).

1. Constientizare

Primul lucru pe care trebuie sa il fac este sa constientizez. De exemplu, iau contact cu sentimentele mele negative la care nu sunt atent. Constientizez ca am sentimente negative cum ar fi tristetea. Ma simt abatut si fara chef. Ma invinovatesc si ma urasc, ma simt nervos si tensionat. Constientizez aceste sentimente mai intai. 
Sau in program constientizez ca am o problema, ca singur nu o pot rezolva si ca exista o solutie.

Pasul urmator este intelegerea. De exemplu, inteleg ca lucrurile se intampla asa cum trebuie sa se intample.

2. Intelegere

Inteleg, de exemplu, ca oamenii fac ceea ce fac nu ca sa imi faca mie rau, ci pentru a le fi lor bine, ca nu pot eu controla ce fac ei sau situatiile prin care trec, ca realitatea este asa cum este.

Inteleg ca sentimentele de care vorbeam fac parte din mine si nu din realitate. Asa ca sa nu mai incerc sa schimb realitatea. Sentimentele negative sunt in mine. Niciun eveniment, situatie sau persoana nu ar trebui sa aiba puterea de a imi perturba linistea sau de a ma rani. 

Nu pot trece mai departe fara intelegere. Numai ce inteleg pot accepta. iar acceptarea este poarta catre impacarea cu sine.

3. Acceptare

De exemplu, accept ceea ce nu pot schimba. Accept sentimentele mele fara sa ma identific cu ele. aici sunt atent (constientizare!) la cuvintele pe care mi le spun: nu-mi spun 

"Sunt depresiv", ci "Este o depresie", nu-mi spun: "Sunt trist" pentru ca astfel ma definesc pe mine in termenii acelui sentiment. Daca spun "Sunt ..." imi dau senzatia de invinovatire si cred ca asa o sa fiu tot timpul. Daca spun "Este o ..." imi transmit ca "trece si asta".

Am nevoie de acceptare pentru ca daca impacarea cu mine insumi poarta, iesirea este catre transformare, schimbare. Nu pot schimba ce nu am acceptat!

4. Transformare

Mereu ne dorim ca cel de langa noi sa se schimbe astfel incat noi sa ne simtim mai bine. Dar chiar daca s-ar schimba, ne vom simti la fel de vulnerabili ca si inainte. Noi suntem cei care avem nevoie sa ne schimbam... Nu ne simtim bine nu pentru ca lumea in jurul nostru nu este buna, ci fiindca noi simtim acest lucru.
Cum ne schimbam? Incepem cu inteputul! Pasul sase spune foarte clar: "am consimtit". Deci mai intai devenim dispusi sa ne schimbam. La pasul 6 suntem deja pregatiti pentru schimbare.
Iata o explicatie oferita de Bill W. referitoare la principii, dar care mie mi-a folosit la intelegerea modului cum as putea face schimbarea, transformarea defectelor mele de caracter:

<< Am luat cuvântul odată la o întâlnire aniversară a unui grup A.A. în St. Paul Minnesota, şi am încheiat cu o ghicitoare: „Dacă Principiile recuperării prin Programul celor Doisprezece Paşi nu sunt cei Doisprezece Paşi înşişi, atunci care sunt aceste principii?"

M-am întors acolo un an mai târziu să prezint un fin, să-i înmânez acestuia o medalie şi câţiva inşi m-au abordat cu următorul comentariu: „Am căutat un an de zile, de când ne-ai pus acea problemă, peste tot în literatură şi n-am găsit nimic referitor la principiile A.A.-ului." Răspunsul meu membrilor acelui grup este acelaşi pe care-l dau şi finilor mei: „Principiile recuperării prin Programul celor Doisprezece Paşi sunt opusul defectelor noastre de caracter." >>

Este si un raspuns pentru aplicarea principiilor in toate domeniile vietii noastre. Si ma intorc in felul acesta la pasul 12. Daca trezirea spirituala face parte din prima parte a pasului, impreuna cu transmiterea mesajului, partea a doua este despre aplicarea principiilor in toate domeniile vietii.

Trezirea spirituala incepe abia dupa ce trecem prin 

constientizare, 

intelegere, 
acceptare
si transformare!

Rabdare!

Ce i-as spune unui nou venit

- despre esenta AA-ului: un alcoolic recuperat ajuta un alt alcoolic sa se recupereze
- despre conceptul de boala 

• boala = nu mai am voie sa beau; orice s-ar intampla, alcoolul nu mai este o optiune
• tratamentul = abstinenta totala
• medicamentul = intalnirile

- despre primii trei pasi in termeni simpli: 
Cu Puterea superioara alaturi am ajuns repede la o predare completă, iar asta s-a întâmplat când am învăţat despre importanta lucrului la paşii unu, doi şi trei. Mi s-a spus să mă trezesc dimineaţa şi să spun: ''Eu nu pot! Dumnezeu poate!; lasă-L pe El."
- despre instrumentele AA-ului:

• intalnirile (90 de zile, 90 de intalniri)
• literatura (la inceput Viata fara bautura pentru ca imi vorbeste despre capcane si ce am de facut cand vine 'pofta')
• programul de 24 de ore - fiecare zi, pe rand
• sa dau telefon inainte de a consuma unui alt alcoolic recuperat
• sponsorul (sa nu lipseasca caietul de lucru)

- despre faptul ca abstinenta este personala, recuperarea este pe primul loc; altfel inseamna ca mai am de pierdut: exact ce pun inaintea abstinentei.

- despre faptul ca abstinenta se invata. Prin repetitie. Cu antrenament si disciplina.

- despre principiile AA: onestitate (fata de mine insumi in primul rand), bunavointa (pentru ca vointa nu mi-a fost de folos) si minte deschisa (sa ma conformez cu ce mi se spune ca am de facut, chiar daca nu inteleg totul de la inceput)

Si rabdare, pentru ca programul este despre constientizare si autocunoastere si lucrul asta nu se poate face peste noapte (oricum, nu am ajuns alcoolic dintr-o data).
Sa vin la intalniri si o sa fie bine!

un plan de recuperare: ACT

Examinarea de sine are drept obiectiv de a descoperi ce actiuni ar trebui luate. 
Pot sa ma uit la resentimente sau pot sa iau in considerare frica si de unde vine ea si cum imi influenteaza comportamentele.
Apoi ma uit in trusa mea de instrumente spirituale AA, vad ce am de facut si pun in aplicare.

Obsesia de sine, pe de alta parte, este un cerc inchis. Nu invat nimic din asta. Iar rezultatele ei sunt de obicei frica si blocajul.
Obsesia de sine duce in final la VSDM - vai saracul de mine! Dă-i unui alcoolic o muzică melancolică și picaturi de ploaie in geam și ai tot decorul unei opere de trei acte, condensată într-o mica scenă de obsesie mintală de sine: glorioasă, maiestuoasă și toată lumea moare la sfârşit!

Obsesia de sine este tipica gandirii alcoolice!

Uneori e greu să ma uit - câteodată este cu adevărat o privire amară - la cum pot ocazional să fac doar o muncă suficientă pentru a mă lăsa într-un nivel tolerabil de durere, mai degrabă decât sa lucrez cu adevarat și să trăiesc într-o pace reala.
Și am ajuns să cred că "durerea" mea - fie ea reală, imaginată sau (cel mai probabil) autofabricată - este un drog care deschide poarta spre obsesia de sine.
Și, Doamne, cat îmi place uneori să locuiesc acolo!
Pentru că dacă mă gândesc la durerea mea (drama!), mă gândesc obsesiv la mine.
Din ce in ce mai puțin cu trecerea timpului, dar este încă un tipar. Este inca parte din mine.
Încă este o rasucire bolnava a spiritului meu.
"... Doamne ... elibereaza-ma de robia egocentrismului meu ...".
Te rog!

A ma preda unui plan de recuperare din dependenta mea pur si simplu inseamna ca aleg sa incetez sa ma mai las doborat la pamant.

Un plan de recuperare intr-un singur ACT!

ACT (engleza) = a actiona

A cceptare (Pasii 1-3)
C uratenie (Pasii 4-6)
T ransformare (Pasii 7-9)

Urmeaza sa pastrez ce am dobandit (Pasii 10-12).

Stefan

De ce pasul 4, mereu si mereu?!

Vulnerabilitatile mele, nascute din sentimentele de rusine, frica si manie, reprezinta sursa fiecarui act de autosabotaj. Primul lucru: sa ies din negare. Al doilea: sa le observ. Al treilea: sa le accept.

Cand nu sunt explorate si examinate, raman ascunse in intuneric, se acumuleaza si momentul unei explozii poate deveni ceva inevitabil.

Fiecare aspect al meu pe care il neg, fiecare gand si sentiment pe care il consider gresit si nu il accept, fiecare amintire reprimata si ramasa neelucidata, in cele din urma poate sa isi face simtita prezenta in viata mea.

In timp ce sunt preocupat de viata de zi cu zi (social, profesional, familial etc) devin prea "ocupat" ca sa mai dau atentie emotiilor mele; imi ascund impulsurile intunecate si trasaturile create de sentimentul de rusine, vulnerabilitatile neconstientizate sau reprimate, si toate acestea pot crea pericolul unei explozii exterioare.

Cand ma astept mai putin, un aspect respins sau nedorit din mine poate sa apara din senin si sa distruga tot ce am cladit pana atunci.

De aceea este atat de important sa imi tratez durerea din trecut, sa invat din ea si sa o folosesc pentru a evolua.

Acesta este motivul pentru care fac, mereu si mereu, pasul 4.

Inspirat de Debbie Ford

Stefan

Imbufnarea

Imbufnarea, comportament distructiv! 

Venita din suparare si tristete si ducand la lipsa de comunicare. Si din aceasta cauza, la resentimente si scenarite. 
Am experimentat asta de foarte multe ori. Puteam sta îmbufnat zile în şir, până când nu-mi mai aminteam măcar de unde a pornit totul. Un cuvant aiurea… si ma opream intr-o tacere care putea dura ore sau zile. Ultima a durat 9 luni!
Îmbufnarea poate fi asociata unei crize de furie tăcută (consider că mi se cuvine ceva ce n-am primit şi sunt furios, de exemplu, sau cred ca mi s-a facut o nedreptate, sau altceva). Reacţia: o grăitoare muţenie. Asteptarea: sa fiu 'mangaiat pe cap' (afectiune, compasiune etc, adica tot ce are nevoie egoul sa primeasca).
Imbufnarea era un mecanism de aparare, un sentiment de substitutie. In loc sa-mi arat furia, care putea insemna respingere, ma inchideam in mine. Era incercarea mea de a-l face pe celalalt sa plateasca pentru incapacitatea mea de a-mi exprima adevaratele sentimente de tristete, furie sau deceptie. Il culpabilizam si il invitam sa faca eforturi sa-si dovedeasca afectiunea.

Cum fac sa transform un comportament distructiv in ceva care sa nu ma mai afecteze? 
Simplu ar fi sa nu ma mai imbufnez. Dar daca nu reusesc?
Am invatat ceva extraordinar insa: sa schimb perceptia!
Cand nu pot accepta ceva, cand nu pot sa schimb, imi ramane totusi ceva ce pot sa fac: schimbarea perceptiei.
Percrptia pe care o dau azi este că

DACA NU AVEM NIMIC BUN SA NE SPUNEM, MAI BINE NE TINEM GURA INCHISA!

 

 

 

 

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA

puterea programului

La intalnirea de grup tema a fost 'despre recadere' si 'cum admitem ca suntem alcoolici'.
Cineva impartaseste: "m-am trezit cu paharul in mana ... parca si uitasem ca nu trebuie sa beau"
Altcineva, mai vechi, despre propriile recaderi: "am admis ca sunt alcoolic, dar nu am crezut ... Primul pahar schimba tot! ... toata invatatura  a pierit!"
Nu stim ce admitem! 
Admiterea se face 100% si cu onestitate fata de sine.
Este nevoie de o dorinta puternica sa fim abstinenti. Aceasta presupune doua lucruri: intrarea in abstinenta si pastrarea abstinentei.
Am invatat ca drumul este: constientizare, intelegere, acceptare si transformare.
Deci pana la acceptare, pana la a admite cu onestitate ca sunt alcoolic am nevoie sa constientizez (nu doar sa stiu) ca sunt alcoolic si ca am o boala si sa inteleg ce inseamna aceasta boala (alcoolismul). Constientizarea si intelegerea ma ajuta sa nu uit!
Si mai este ceva. Nu este suficient sa admit ca sunt alcoolic pentru a ramane abstinent. Este nevoie sa transform. Nu pot pastra abstinenta cu acelasi mod de gandire si aceleasi comportamente care m-au condus la baut. Si aici intervine puterea programului. Transformarea o fac lucrand pasii.
Acesta este noul mod de viata promis.

Un alt membru mai nou isi arata ingrijorarea: "Cand vad ca membrii cu ani buni de abstinenta recad, ma cuprinde frica si ma intreb cum o sa fac eu cand problemele emotionale o sa ma copleseasca."
Cineva raspunde: "Nu atat vechimea in abstinenta conteaza, cat participarea la intalniri."
M-am gandit cata dreptate are. Insa, mi-am adus aminte de persoane cu 7-8 ani de abstinenta care veneau la intruniri (poate cu exceptia ultimei perioade inainte de producerea evenimentului) si totusi au cazut. Deci mai este nevoie de ceva. Sa lucram programul.
Si a mai spus ceva: "Este importanta perspectiva pe care o am asupra faptului ca sunt alcoolic."
Si aici intervine subconstientul. Trebuie sa fiu atent la mesajele pe care mi le transmit, inclusiv la cuvintele pe care le folosesc. Si lucrul acesta il practic la intalniri. Trebuie sa folosesc puterea repetitiei. Sa fac ceva in fiecare zi pentru abstinenta mea. Bill W. spunea ca nu a cunoscut niciun alcoolic care sa recada in ziua in care s-a rugat pentru abstinenta lui. Trebuie sa apreciez ceea ce am, sa fiu recunoscator zilnic pentru abstinenta mea.
Sa fiu atent in mod constient la semnale, pentru ca ele exista.
<< Folosim Pasul Zece pentru a crea si a mentine o constientizare continua a ceea ce simtim, gandim si, mai cu seama, a ceea ce facem. ... Pasul Zece ne va mentine constienti de tot ce se intampla cu noi insine, asa incat sa nu sfarsim prin a ajunge la nici una din aceste stari extreme. ... Fiind in permanenta constienti de ceea ce facem, ne ajuta sa vedem tiparele distructive cu mult inainte ca acestea sa capete putere... >>   

Citesc pe Prietenii lui Bill: "Pofta - gîndul - vine din orice și când te aștepți mai puțin; dacă o lași să persiste în memorie sigur se va îndeplini dacă o alungi făcând altceva și-ți amintești cât rău ti-a făcut consumul de alcool vei reveni la realitate depășind momentul critic. De multe ori nu este ușor dar, telefonând unui prieten AA, mersul la grup, citind ceva din Cartea Mare sau făcând ceva ce-ți place cu adevărat problema dispare. Cu timpul vei ajunge să poți păstra alcool în casă (pentru alții) fără să mai ai vreo tentație, existența lui îți va fi indiferentă."

Exista leac si pentru recaderi. Suntem gratiati zilnic pentru 24 de ore. Dar daca se intampla, cel mai important este sa le luam ca pe niste lectii si sa avem curajul de a reveni la grup!


Ște-Fan AA

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA
Este o alegere simpla!