La intalnirea de grup tema a fost 'despre recadere' si 'cum admitem ca suntem alcoolici'.
Cineva impartaseste: "m-am trezit cu paharul in mana ... parca si uitasem ca nu trebuie sa beau"
Altcineva, mai vechi, despre propriile recaderi: "am admis ca sunt alcoolic, dar nu am crezut ... Primul pahar schimba tot! ... toata invatatura a pierit!"
Nu stim ce admitem!
Admiterea se face 100% si cu onestitate fata de sine.
Este nevoie de o dorinta puternica sa fim abstinenti. Aceasta presupune doua lucruri: intrarea in abstinenta si pastrarea abstinentei.
Am invatat ca drumul este: constientizare, intelegere, acceptare si transformare.
Deci pana la acceptare, pana la a admite cu onestitate ca sunt alcoolic am nevoie sa constientizez (nu doar sa stiu) ca sunt alcoolic si ca am o boala si sa inteleg ce inseamna aceasta boala (alcoolismul). Constientizarea si intelegerea ma ajuta sa nu uit!
Si mai este ceva. Nu este suficient sa admit ca sunt alcoolic pentru a ramane abstinent. Este nevoie sa transform. Nu pot pastra abstinenta cu acelasi mod de gandire si aceleasi comportamente care m-au condus la baut. Si aici intervine puterea programului. Transformarea o fac lucrand pasii.
Acesta este noul mod de viata promis.
Un alt membru mai nou isi arata ingrijorarea: "Cand vad ca membrii cu ani buni de abstinenta recad, ma cuprinde frica si ma intreb cum o sa fac eu cand problemele emotionale o sa ma copleseasca."
Cineva raspunde: "Nu atat vechimea in abstinenta conteaza, cat participarea la intalniri."
M-am gandit cata dreptate are. Insa, mi-am adus aminte de persoane cu 7-8 ani de abstinenta care veneau la intruniri (poate cu exceptia ultimei perioade inainte de producerea evenimentului) si totusi au cazut. Deci mai este nevoie de ceva. Sa lucram programul.
Si a mai spus ceva: "Este importanta perspectiva pe care o am asupra faptului ca sunt alcoolic."
Si aici intervine subconstientul. Trebuie sa fiu atent la mesajele pe care mi le transmit, inclusiv la cuvintele pe care le folosesc. Si lucrul acesta il practic la intalniri. Trebuie sa folosesc puterea repetitiei. Sa fac ceva in fiecare zi pentru abstinenta mea. Bill W. spunea ca nu a cunoscut niciun alcoolic care sa recada in ziua in care s-a rugat pentru abstinenta lui. Trebuie sa apreciez ceea ce am, sa fiu recunoscator zilnic pentru abstinenta mea.
Sa fiu atent in mod constient la semnale, pentru ca ele exista.
<< Folosim Pasul Zece pentru a crea si a mentine o constientizare continua a ceea ce simtim, gandim si, mai cu seama, a ceea ce facem. ... Pasul Zece ne va mentine constienti de tot ce se intampla cu noi insine, asa incat sa nu sfarsim prin a ajunge la nici una din aceste stari extreme. ... Fiind in permanenta constienti de ceea ce facem, ne ajuta sa vedem tiparele distructive cu mult inainte ca acestea sa capete putere... >>
Citesc pe Prietenii lui Bill: "Pofta - gîndul - vine din orice și când te aștepți mai puțin; dacă o lași să persiste în memorie sigur se va îndeplini dacă o alungi făcând altceva și-ți amintești cât rău ti-a făcut consumul de alcool vei reveni la realitate depășind momentul critic. De multe ori nu este ușor dar, telefonând unui prieten AA, mersul la grup, citind ceva din Cartea Mare sau făcând ceva ce-ți place cu adevărat problema dispare. Cu timpul vei ajunge să poți păstra alcool în casă (pentru alții) fără să mai ai vreo tentație, existența lui îți va fi indiferentă."
Exista leac si pentru recaderi. Suntem gratiati zilnic pentru 24 de ore. Dar daca se intampla, cel mai important este sa le luam ca pe niste lectii si sa avem curajul de a reveni la grup!
Ște-Fan AA
P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA
Este o alegere simpla!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu