Exercitiul capitularii - in viziunea Christinei Grof

<< Ani de zile auzisem zicala: „Viata e un montaigne rousse” si intotdeauna m-am gindit ca asta inseamna ca viata are urcusuri si coborisuri. Dar in acea zi, vechea zicala a capatat un inteles nou… Sinele profund, Puterea Superioara sau Dumnezeu detine controlul. Nu pot sa controlez cotiturile si virtejurile vietii mele. Aceasta nu inseamna insa ca nu am posibilitatea sa aleg. Pot sa aleg sa ma lupt cu tot ce se intimpla in viata mea sau pot sa capitulez si, astfel, sa devin receptiv la indrumarile fortei divine. Renuntind la controlul eului, descopar talente si puteri pe care s-ar putea sa nu le fi observat pina acum. Imi gasesc rolul in viata, propria mea forma de exprimare creatoare sau fericirea suprema. In vreme ce imi urmez fericirea suprema si fac tot ceea ce ma inspira si ma umple de energie, cu o atitudine de sinceritate si capitulare, sint calauzit in directia in care am nevoie sa merg…
Exercitiul capitularii deschide poarta catre credinta si incredere in noi insine, in ceilalti oameni si in Sinele nostru profund… Odata cu actul renuntarii, descoperim ca suferinta noastra este alinata si simtim ca sintem indrumati de Sinele profund… Sa o iei de la capat nu este insa lucru usor. Dupa o viata de control imaginar, avem nevoie de timp pentru a capata incredere in faptul ca altcineva se afla la conducere si ca aceasta forta profunda este, in ultima instanta, binevoitoare! >>

Iertarea - in viziunea Christinei Grof

Iertarea nu este datoria noastra morala sau religioasa. Nu este un lucru pe care ceilalti ne pot forta sa-l facem. Si nici nu este obligatorie pentru nimeni si in nici o situatie…
In realitate a fi fortati sa iertam este un lucru dureros si insultator. El demonstreaza lipsa de consideratie si de respect atit pentru validitatea experientei unice a unui individ, cit si pentru sentimentele lui…
Iertarea nu este o modalitate de a ne […] masca durerea, furia, rusinea, vinovatia sau tristetea. Ea nu presupune reprimarea si uitarea, ci dezvaluire si aducere aminte. Nu inseamna a evita realitatea sau a evada din ea, ci a o accepta…
Iertarea nu este in beneficiul celui care ne-a facut rau si nici nu se naste din mila… Iertarea nu este un act incheiat, definitiv […] ci un proces.
Iertam atunci cind sintem in stare, spre binele nostru si numai in momentul in care simtim ca a venit vremea sa facem acest lucru…
Iertarea apare spontan din Sinele profund, uneori cind ne asteptam cel mai putin… Adevarata iertare incepe cu noi insine si radiaza in mod firesc catre exterior. Deoarece vine dintr-un loc situat dincolo de „eu”, ea nu se poate obtine cu resursele logicii si intentionalitatii, specifice sinelui mic. N-o putem forta printr-o atitudine orientata spre scop…

Ce se intimpla cu cei ale caror rani provocate de altii sint atit de profunde, incât iertarea li se pare imposibila? In aceste conditii, trebuie sa acceptam ca nu putem ierta si ca acest lucru este in regula! Chiar daca s-ar putea sa nu fim in stare sa iertam o alta persoana, vindecarea noastra depinde de descoperirea unui loc al compasiunii si iertarii fata de noi insine…

Iertarea este legata de acceptare, iar pentru a ajunge la acceptare este nevoie sa capitulam… La fel ca si capitularea, care este un proces treptat, pe termen lung, iertarea necesita timp… Prin acceptare si capitulare, ajungem la un sentiment de eliberare: eliberarea de trecut [si] de resentimente… Treptat, redescoperim dimensiunile sacre din noi si din jurul nostru, experienta divina a existentei umane.

Mi-am adus aminte saptamana aceasta

Mama mea a suferit teribil de artrită reumatoidă - mai ales în ultima parte a vieții ei. A fost un pacient bun, vazand in medic un fel de putere superioara. În cazul în care medicul a spus "ia aceasta pilula", a luat acea pastila. Si-a luat medicamentele, indiferent de tratamentele recomandate. Astfel, a diminuat durerea bolii ei. Dar, din când în când, durerea revenea si o auzeam spunand: "Mi-am luat medicamentele azi, dar ... astăzi artrita mea mă doare." 

Cred că același lucru poate fi spus si de alcoolism. Imi fac treaba, merg la întâlniri, lucrez programul, citesc, practic rugaciunea si meditatia ... și astfel obtin rezultate. Dar unele zile ... unele zile sunt mai aspre decât altele. In acele zile ma gandesc la mama si-mi spun:

"Astăzi ... astăzi alcoolismul meu mă doare." 

Iau o pauza și în cele din urmă trece.

 Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA!

PRINCIPII

Bill W. a considerat fiecare pas ca un principiu spiritual în sine. Cu toate acestea, în special în 12 și 12, el a subliniat principiile spirituale din spatele fiecărui pas. Unele dintre ele par să fie bun simț, dar ei înțeleg că lectura acestor principii și practica în viața de zi cu zi sunt două lucruri complet diferite (și că necesită vigilență și disponibilitatea).

1. ONESTITATE - Corectitudinea și conduita sinceră: respect pentru fapte.
2.SPERANŢĂ - așteptați cu dorință; Ceva pe care este centrat pe speranță.
3.CREDINŢĂ - Deplină încredere; Credință și încredere.
4.CURAJ - Fermitatea minții și se va confrunta cu dificultăți extreme; Mentală sau morală de a rezista fricii.
5.INTEGRITATE - Calitatea sau starea de a fi complet sau nedivizat; putere.
6.BUNĂVOINŢĂ - Cerere de a acționa sau de a răspunde; A accepta și a face alegeri fără rețineri.
7.SMERENIE- Nu sunt mândru și nici trufaș; Nu arogant sau îngâmfat; O înțelegere clară și concisă a ceea ce suntem, urmat de o dorință sinceră de a deveni ceea ce putem fi.
8.IUBIRE - o preocupare neegoistă care acceptă în mod liber o alta în loialitate și caută binele lui să fie şi pentru cei dragi.
9.DISCIPLINA - formare care corectează, tipare vechi sau perfecționează facultățile mentale sau caracterul moral; de control; Pentru a forma sau a dezvolta printr-o instrucțiune.
10.RĂBDARE / PERSEVERENȚĂ - Statornic în ciuda opoziției sau adversitate; capabil sau dispus să le suporte; să persiste într-o înțelegere în ciuda influențelor contrare.
11.CUNOAȘTEREA - Vie și alertă (continuă); vigilenței în observare.
12.SERVICII - Un instrument util; Contribuția la bunăstarea altora; lucrul mecanic util care nu produce nici un produs tangibil.

Material preluat de pe Prietenii lui Bill

IERI, AZI, MAINE - VINOVATIA SI INGRIJORAREA

Cand am impresia ca, daca ma simt vinovat pentru ceva deja intamplat sau imi fac griji pentru ce s-ar putea intampla suficient de mult timp, pot schimba un eveniment trecut sau viitor, sunt intr-o alta realitate.
Vinovatia inseamna sa-mi consum prezentul blocat in trecut. Ingrijorarea este sa raman imobilizat in prezent din cauza a ceea ce se va petrece in viitor.
<< Nu experienţa zilei de AZI îi înnebuneşte pe oameni, ci remuşcarea sau amărăciunea faţă de ceva întâmplat IERI sau groaza faţă de ceea ce poate aduce MÂINE. >>
Vinovatia si ingrijorarea sunt forme pe care le ia nefericirea. Prin invinovatire imi deteriorez clipele prezente cu sentimente provocate de un comportament trecut. Prin ingrijorare irosesc ziua de azi meditand obsesiv la un eveniment viitor.
<<Există două zile cu care nu are rost să ne batem capul, două zile în care nu au de ce să încapă teama şi îngrijorarea. Una dintre aceste zile este cea de IERI cu durerile şi suferinţele ei si cealaltă zi este cea de MÂINE, cu posibilele ei adversităţi şi poveri. >>
Doua sentimente nesanatoase si inutile pentru ca nu pot schimba niciodata nimic.

Nu pot indrepta nimic din ce s-a petrecut deja. Ceea ce pot face este sa ma straduiesc sa schimb atitudinea fata de ce imi provoaca vinovatie. Trecutul se poate schimba numai cand imi schimb perceptia in legatura cu el. 

De multe ori cand vorbesc despre a trai in intervalul zilei prezente sunt intrebat: Dar eu sa nu-mi mai fac planuri pentru viitor? A nu se confunda ingrijorarea cu planificarea viitorului. Daca fac planuri si activitatea de azi contribuie la un viitor mai eficient nu e ingrijorare. Ingrijorare e cand raman imobilizat in prezent gandindu-ma la ce se va intampla in viitor. Ingrijorarea este provocata de lucruri asupra carora nu am control.
Am fost in categoria ingrijoratilor de profesie, cu frici ca nu voi obtine ceea ce vreau sau ca voi pierde ceea ce am. Si poate mai sunt inca. Insa intrebarea pe care am invatat sa mi-o pun pentru eradicarea ingrijorarii si pe care am folosit-o frecvent la inceputul recuperarii mele a fost Ce se poate intampla cel mai rau si care sunt sansele sa se intample?
Cand ajungeam intr-o situatie de incertitudine care ma conducea la emotii puternice imi puneam aceasta intrebare. La vremea respectiva imi dadeam singur raspunsul: cel mai rau lucru care mi se poate intampla in urma acestui eveniment este sa beau. Iar eu nu am de gand sa beau. Deci orice s-ar intampla este un bonus pentru mine indiferent daca rezultatul este cel pe care mi l-am dorit sau nu.

In cele din urma, daca tot nu ma pot abtine sa privesc in trecut, macar sa o fac cu iertare. Daca tot nu ma pot abtine sa privesc in viitor, macar sa o fac cu speranta. 

Dar cel mai bun lucru este sa fiu in prezent, cu recunostinta.

Stefan

... au fost acolo inainte si au stiut calea de iesire.

Motto:<< M-am convins încă o dată că numai în cadrul comunității AA poți găsi un asemenea comportament, comportament plin de onestitate, iubire și întrajutorare, dragostea lui Dumnezeu ne umple sufletele de bucurie. Spun mereu că sunt recunoscător lui Dumnezeu, Programului AA, Grupului și comunității AA și chiar sunt! Încerc mereu ca această recunoștință să fie una activă prin servicii, în dar am primit, în dar încerc să dau mai departe. >>
C., Suceava

<< Un om a cazut intr-o groapa adanca. Apare un doctor. Aplecat peste marginea gropii doctorul a exclamat: "Oh! Saracul de tine! Lasă-mă să te ajut!" A scris o rețetă și a aruncat-o jos la om. "Asta e un medicament bun - Sper să te ajute!" 

La scurt timp, apare un preot. Aplecat peste marginea gropii, preotul a strigat: "Doamne Milostive! Saracul de tine! Lasă-mă să te ajut!" A scris o rugăciune și a aruncat-o jos la om. "Aceasta este o rugăciune frumoasă - Am încredere că te va ajuta!" 

În cele din urmă, prietenul omului trece pe acolo. 

Aplecat peste marginea gropii, prietenul omului a exclamat: "Oh, Doamne! Iată-te! Stai!" și a sărit în groapa alaturi de el. 

"Idiotule! De ce ai făcut asta?" a strigat omul. "Acum suntem amândoi blocați aici!" 

"Da", a răspuns prietenul omului "dar am fost aici înainte și știu o cale de ieșire." >>

______________

Astazi sunt recunoscator pentru toti prietenii pe care ii am, care au fost acolo inainte si care au stiut calea de iesire. 

Stefan

ALTFEL!

Ma straduiesc, de fiecare data cand am o stare proasta, cand ma simt dezamagit, deznadajduit etc in legatura cu situatii, persoane, chiar cu mine insumi, sa schimb gandul, pentru ca, la urma urmei, nu toate astea ma aduc in starea proasta, ci gandul despre ele.

Mi-aduc aminte de cat de iritat eram, la inceputul abstinentei mele, de ideea de a schimba gandul cand acesta este negativ. Citeam despre asta in cartea lui Dyer "Zonele tale eronate" unde zicea: << Nefericirea ti-o provoci singur, in urma gandurilor despre anumite lucruri sau persoane din viata ta. Cineva care vrea sa devina liber si sanatos trebuie sa gandeasca altfel. O data ce devii capabil sa-ti schimbi gandurile, vor incepe sa apara noile sentimente si astfel vei fi facut primul pas pe drumul spre libertatea personala. >> si ma enervam. Usor de zis, greu de facut. Vroiam sa fiu liber si sanatos! Dar multi ani ma chinuisem sa ies din scenaritele mintii mele, fara sa reusesc. Dyer imi zice ca sunt responsabil pentru ceea ce simt. Ca simt ceea ce gandesc si ca pot invata sa gandesc altfel despre orice daca ma hotarasc sa o fac. Si toata cartea (ca multe alte carti de genul, pe care le-am citit inainte si dupa intrarea in recuperare) iti spune ce sa faci. Dar am invatat ca invatatul nu este suficient. Punerea in aplicare produce schimbarea, nu cunostintele. Si ca sa pun in aplicare a trebuit sa mi se potriveasca, sa rezonez cu ceea ce invat. Nu spun ca nu mi-au fost de folos cartile de dezvoltare personala, dar indemnurile de tipul "Elibereaza gigantul din tine", "Nimic nu e imposibil", "Nu ai limite", nu au functionat pentru mine. Pentru mine a functionat Programul in 12 Pasi. Pe care l-am repetat si repetat pana a facut parte in mod natural din viata mea.

Gandul nu poate persista cand am ceva de facut. Iar ceva de facut poate fi fie o activitate din programul pe care mi-l fac zilnic, fie o activitate neprevazuta, dar care stiu ca imi face bine, fie mersul la o intalnire sau, daca nu este niciuna in acel moment, sa dau un telefon.

 Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA!

IN PASI DE VALS... un, doi, trei, un, doi, trei

La grup. Nou veniti. Prima sedinta AA. Ca de obicei membrii AA impartasesc speranta, puterea si experienta.
Zic si eu (pe hartiutele mele, nu cu voce tare!):

Ca am avut o dorinta fierbinte, disperata de a inceta bautul. 
Ca nu mai aveam nicio speranta, incercasem totul. (vezi Pasul sperantei)
Ca as fi facut orice sa reusesc. (vezi Instrumentele AA-ului)
Ca am aflat ca trebuie sa ma identific, nu sa ma compar. 
(vezi ... nu s-a intamplat "INCA".)
(sa scap de "obiectiunile" unei minti inca bolnave: "eu nu sunt ca astia" sau "eu nu am ajuns in halul asta" sau "eu nu beau decat bere" sau "eu beau o data la trei luni" sau ...).
Ca am aflat ca este o boala. Autodeclarativa. 
Sa ma uit in interiorul meu si sa fiu onest cu mine insumi. Am ajuns sa nu mai aleg eu daca sa beau sau sa nu beau. Un lucru este cert: daca incep, nu ma mai opresc.
Sa ies din negare. Cum?
1 - am recunoscut ca am nevoie de ajutor
2 - am ajuns sa cred ca exista cineva care ma poate ajuta
3 - L-am lasat sa ma ajute.

 Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA!

RECUNOSCATOR!

IMITA ... dar fa-o pana la capat.

Deunazi, la o intalnire de grup, un foarte bun prieten a facut o impartasire despre prima lui sedinta si cum a intrat in abstinenta. La acea prima sedinta, unul dintre membrii grupului a povestit cum a facut el: s-a dus si a platit datoriile pe care le avea pe la carciumi, a mai baut un coniac, bautura lui preferata, si ala a fost ultimul. De atunci nu a mai intins mana dupa pahar.
Prietenul meu, dupa intalnirea respectiva, si-a spus sa faca si el la fel, sa-l imite pe acel alcoolic abstinent, gandindu-se ca daca a functionat pentru el, ar putea functiona si pentru sine. Asa incat, s-a dus si el acolo unde avea datorii, a platit si ... a baut obisnuita lui sticluta de 200gr. Si de atunci nu a mai baut. In impartasire remarca faptul ca acum realizeaza cat de riscant a fost gestul sau, dar lui I S-A POTRIVIT. Totusi, nu sugereaza nimanui sa imite si sa faca la fel.

Daca esti nou-venit, ia ce ti se potriveste, dar la inceput parca nu prea iti dai seama ce ti se potriveste si ce nu, ai incercat atatea metode si nu a mers. Asa ca, zic eu, daca esti nou-venit, copiaza-i pe cei care au reusit, fa ce au facut ei pentru ca aceasta este calea. Ia ce ti se potriveste, dar la inceput nu e rau sa imiti. 
IMITA ... dar fa-o pana la capat.

                                                       Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA

si urarea de azi: SA TE SIMTI BINE CLIPA DE CLIPA!

AMANAREA

Cum poate sa fie utila amanarea 

M-am confruntat de multe ori cu amanarile repetate si m-au enervat. Sunt un adevarat maestru al amanarilor, imi reuseste de fiecare data sa aman. Cumva, psihicul meu stie sa amane, ma pricep sa o fac foarte bine. 

Am perceput amanarea ca pe un defect de caracter.

Dar, 

cand am privit amanarea ca pe o capacitate pe care o am, si nu ca pe o problema, am putut sa o folosesc in avantajul meu, devenind super utila in PROGRAMUL DE 24 DE ORE care m-a ajutat sa intru in abstinenta, sa elimin obsesia de a bea si sa trec de la abtinere la 'sobrietate'.

                                                 Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA

NEVOILE RECUPERARII

Când intrăm în Comunitate și recunoatem ca suferim de o boala, realizăm că trebuie facute anumite acțiuni care sa ne asigure calea catre recuperare și noul nostru mod de viață. Prioritățile de viață au nevoie să se schimbe - de la a face orice pentru a găsi resurse pentru bautura la a face orice pentru a ne recupera. Recuperarea trebuie sa se situeze pe primul loc față de orice altceva din viața noastră, dacă sperăm ca boala sa nu ne mai domine și sa nu ne mai faca atat de mult rau.

Câteva sugestii practice care, facute zilnic, pot ajuta la inceputul recuperarii:

1. participarea la intalniri
2. gasirea unui sponsor
3. lucrul programului in 12 pasi
4. evitarea riscurilor de a consuma
5. evitarea stresului
În primele zile suntem vulnerabili și susceptibili la recidiva. Avem nevoie să avem grijă de noi înșine și să ne concentram pe a face munca necesară pentru a ne menține recuperarea ca prioritate. Stresul inutil, cum ar fi îngrijorarea despre un viitor fără alcool sau încercarea de a dovedi că suntem încă "distractivi" prin a face lucrurile pe care le-am făcut când am consumat, toate sunt presiuni de care nu avem nevoie în primul nostru an de recuperare.
Unii dintre noi vrem să devenim persoana ideală, soțul sau soția perfectă, parintele perfect sau sa obtinem acum ce am visat o viata. Cu toate că toate acestea sunt admirabile și realizabile gratie practicarii programului, ele pot fi surse de stres in plus carora s-ar putea sa nu le putem face față. Recuperarea presupune "progres, nu perfecțiune". Obosindu-ne prin a avea așteptări mari de la noi înșine la inceputul recuperarii este încă un alt mod care se poate termina cu o recidivă.
6. evitarea schimbarilor majore

• Se sugerează să se evite orice schimbări majore în primul an de recuperare. De exemplu, să nu decidem dintr-o dată ca vrem să ne mutam in casa noua, sa divorțam, sa schimbam locul de muncă etc. Motivul pentru această sugestie practică este dublu. În primul rând, boala noastră este destul de activa în primul an și gândirea noastră intortocheata va încerca să ne saboteze recuperarea prin ceea ce pare a fi o dorință justificată de a face schimbări externe mari în viața noastră, imediat. Ar face orice care sa ne distraga atenția de la lucrul cu sinele nostru interior și recuperarea noastră. Adevărul este că nimic nu este mai important decât recuperarea noastră și orice altceva poate aștepta! În al doilea rând, ca urmare a lipsei bauturii dupa atata timp de consum, ne simțim speriati de perspectiva unei vieți noi și ne convingem că trebuie să facem mari schimbări imediat. Si ne petrecem timpul și energia pentru a face aceste schimbări, mai degrabă decât să ne concentram pe lucrul cu Pasii și sa învățam sa trăim acest nou mod de viață. Uităm că recuperarea este mult mai mult decât a nu mai bea. Înainte sa ne dam seama, se întâmplă ceva care ne lipsește de puterea de a face fata și poate aparea recidiva. Este o vorba in Comunitate:"Orice punem înainte de abstinenta noastra vom pierde. Și apoi vom pierde abstinenta".
• De asemenea, se recomandă să evităm sa începem o relație romantică în primul an de recuperare. Aceasta se bazează pe același principiu al menținerii accentului pe noi înșine, pentru că a începe o poveste de dragoste este încă un alt mod in care boala va încerca să ne îndepărteze de recuperarea noastră. In plus, ca și persoane care suferă de dependenta, suntem predispusi sa dezvoltam alte tipuri de dependență. Iar dacă nu am lucrat suficient cu noi înșine si nu am dezvoltat cunoștințele și înțelepciunea care vin din lucrul celor 12 pași, putem da in alt tip de dependență - de sex și dragoste, în acest caz, sau codependenta, chiar fără a fi conștient de ea.

Recovery needs

PERSPECTIVA

Astazi, la grup, vorbind despre "miracol", am spus ca o definitie pe care o imbratisez este cea a Mariannei Williamson, si anume ca miracolul, pentru mine, este schimbarea perspectivei (definitia Mariannei este de fapt "schimbarea perceptiei de la frica la iubire"). Un participant la intalnire m-a intrebat, malitios sau nu, ce inseamna "perspectiva" pentru mine. Intalnirea trebuia sa se incheie si nu am raspuns. Nu stiu daca voi mai fi intrebat, asa ca o fac acum, aici.

Perspectiva este modul meu de a vedea lucrurile. Cand lucrurile o iau razna si mintea mea odata cu ele, prefer/ALEG sa schimb modul in care privesc lucrurile, unul care, daca nu imi face bine, macar sa nu imi faca rau. Sa nu mai percep situatia atat de rau precum pare. Si fac asta pentru mine, sa ma simt bine, sa nu mai las gandurile sa-mi distruga mintea.

Mai de mult, un prieten alcoolic american, referindu-se la rugaciunea pentru seninatate, mai exact la partea cu "sa accept ceea ce nu pot schimba" spunea (mi-a ramas intiparit in memorie) ca atunci cand evidenta arata ca nimic nu mai poate schimba, ramane totusi ceva ce pot sa schimb: perspectiva.

In felul acesta, chiar si trecutul poate fi 'schimbat', reformulandu-l.

                                                 Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA

joaca de-a Dumnezeu nu functioneaza!

Big Book ne vorbeste despre cum am ajuns la concluzia ca joaca de-a Dumnezeu nu functioneaza si ca suntem pregatiti sa urmam pasii sugerati. 
("Mai întâi de toate, a trebuit să încetăm a mai juca rolul lui Dumnezeu, pentru că n-a ţinut." Big Book)

Se poate intampla sa vedem oameni la intalniri care nu inteleg asta cu adevarat, pierzand esenta transmiterii mesajului.

Mie nu mi-a spus nimeni ca fara credinta in Dumnezeu nu o sa reusesc. Mi s-a vorbit despre o Putere Superioara care, la inceput, poate fi chiar grupul (Comunitatea AA)

Mie nu mi-a spus nimeni CUM sa lucrez pasii, ci doar CE am de facut. 

Mie nu mi-a cerut nimeni sa fac pasul patru intr-un anumit fel.

Mie nu mi-a cerut nimeni sa fac pasul cinci DOAR cu un sponsor.

Ce fac acum? Am invatat sa nu ma mai cred Dumnezeu si le transmit noilor-veniti cum sa nu mai joace rolul lui Dumnezeu, eu jucand rolul lui Dumnezeu?!

Daca cineva spune ca l-a ajutat si alta literatura decat cea din AA e ok.

Daca cineva spune ca la pasul patru culoarea cernelii nu conteaza, dar pentru el culoarea neagra a functionat, e ok.

Daca cineva spune ca are un singur sponsor si este perfect pentru el, este ok.

Dar daca a venit cineva si mi-a cerut sa fac intr-un anumit fel si nu am facut pentru ca nu este scris in Big Book, daca am facut pasul patru in cerneala albastra, cand mi s-a spus ca functioneaza doar daca folosesc cerneala neagra, daca n-am facut pasul cinci doar cu un sponsor ... si totusi acum sunt abstinent, inseamna ca ceva a fost in neregula cu ei, nu cu mine.

Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA

MEDITATIE - Supararea exista. Nu trebuie sa fie furie.

Atunci când devin mânios, pot eu să admit acest lucru și să nu permit ca această stare să se amplifice și să explodeze în moduri neadecvate? Înăbușirea mâniei, am început în sfârșit să învăț, distruge liniștea sufletească de care am atât de mare nevoie în continua mea recuperare. Când mă înfuriam și îmi pierdeam controlul, fără să vreau predam controlul către persoana, locul sau lucrul pe care eram furios. Atunci când sunt mânios, încerc să țin minte că mă pun pe mine în pericol? Voi „număra eu până la 10” , sunând un prieten din Program și spunând Rugăciunea pentru Seninătate cu voce tare?

Rugăciunea de azi
Fie ca eu să recunosc sentimentele de mânie și să le eliberez puțin câte puțin, pe rând, definindu-mi mânia ca pe un fapt și nelăsând-o să se transforme în furie și să explodeze necontrolat.

Ce să-mi amintesc azi
Supărarea există. Nu trebuie să fie furie.

Sursa- Sf. Dimitrie

Prietenii lui Bill

stinking thinking #2

... si navigand pe google despre "stinking thinking" iata ce am gasit:

Gândirea "împuțită" poate include idei negative, cum ar fi:

* Resentimente fata de alte persoane
* Amărăciune despre trecut
* Egocentrism
* A da vina pe alte persoane
* Senzație de superitate fata de ceilalti
* Senzație de inferioritate fata de ceilalti
* Grandoare
* Reavointa față de străini
* Concentrarea pe greșelile altor persoane
* Vizualizarea lumii în alb-negru
* A fi excesiv de pesimist
* Bucurie cand alte persoane nu reușesc
* Exagerari
* Inconsecventa
* Atribuirea de motive negative pentru acțiunile altora.

Pericolele gândirii "puturoase"

Acest model de gândire poate fi periculos, deoarece:

* înseamnă, de obicei, că oamenii cauta în afara sursa problemelor lor, când de fapt vinovatul real este ei înșuși. Si cand oamenii cauta în locul greșit, înseamnă că vor fi în imposibilitatea de a găsi ceea ce caută.

* înseamnă că viața li se pare nesatisfăcătoare. Gândurile sunt ca o hrana. Te hranesti prost, sfarsesti prost! 

* la inceputul recuperarii poate conduce la recadere. Chiar dacă nu se ajunge la recadere, poate afecta recuperarea - sindromul betiei uscate.

* duce la conflicte și împiedică conectarea cu alte persoane. Singurătatea poate fi sursa de nefericire și poate duce cu ușurință la depresie. Negativitatea face dificilă prietenia: atât a face prieteni, cat și a fi un prieten bun.

* conduce la mai mult stres în viața. Cea mai mică problemă devine uriasa si poate fi insotita de multa suferință personală.

Cum se poate evita gândirea "imputita"

O serie de acțiuni pot fi facute în cazul în care dorim să evitam acest mod de gândire:

* Una dintre principalele dificultăți cu acest tip de gândire este că oamenii aluneca în ea fără să realizeze. Prin urmare, este necesar să constientizam ce gandim pentru a observa orice tipar persistent de gândire negativă.

* O metodă foarte bună pentru a ajuta oamenii să devină mai conștienți de gândurile lor este prin meditație - analiza practică. (Mindfulness poate fi o tehnică care permite să avem o mai mare conștientizare a procesului gandirii.)

* Mentinerea unui jurnal este utilă, deoarece aceasta înseamnă că individul poate pune gândurile pe hârtie. Putem fi șocati sa vedem cât de mult negativism există în interiorul mintii noaste când vedem scris pe hârtie.

* Recunoștința și gândirea pozitivă reprezintă o modalitate eficientă de a contrabalansa un exces de gândire negativă.

* La inceputul recuperarii ar trebui să cautam ajutor în cazul în care ne simtim în mod constant negativ. Acesta este adesea un semn că ceva se întâmplă greșit, iar dacă nu se iau măsuri s-ar putea ajunge la recidiva.

Stinking Thinking - AlcoholRehab.com

stinking thinking

stinking thinking Meaning in the Cambridge English Dictionary =

a bad way of thinking, that makes you believe you will fail, that badthings will happen to you, or that you are not a very good person

O tema propusa de curand la grup a fost "Cum aplicam principiile AA in viata de zi cu zi". 
Si pentru ca zilele acestea m-am confruntat cu situatii de viata care au condus la ganduri, nu tocmai pozitive, am realizat cum fac eu, cum ma straduiesc, sa trec prin ganduri apasatoare, resentimentare, neconfortabile etc, cum negociez eu cu dialogul meu interior care devine negativ in astfel de situatii de viata:
1 - nu stau prea mult in gandul respectiv. Constientizez ca imi face rau si eu nu mai vreau sa imi fac rau singur.
2 - pentru asta in primul rand nu il cred. Imi spun ca realitatea asa cum o vad eu in acel moment incarcat emotional s-ar putea sa difere de ce este adevar.
3 - cer iertare Puterii superioare pentru pacatul gandului meu si il rog sa imi dea ganduri bune, de la El, pentru ca ale mele put!
4 - imi arat recunostinta pentru ce am
5 - folosesc sloganul "trece si asta".

                                                         Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA

Experienta AA

Experienta AA:

1. Lucrul cu programul in 12 pași m-a schimbat - profund - in bine; și continuă să facă acest lucru.

2. Implicarea in serviciu in AA mi-a dat un mod de a privi lumea cu inima deschisa - și care este un antidot puternic pentru a nu deveni prea trist, stiind cat de usor ajung sa mă simt insingurat, cu 'obloanele' trase, interiorizat si izolat.

3. Ședințele AA sunt de multe ori (nu întotdeauna, dar de foarte multe ori), un loc in care se reînnoiește credința mea în oameni și în ceva bun în univers.

4. AA m-a învățat să fiu un bun ascultător.

5. Sponsorizarea - ambele fețe ale monedei, si ca 'nas' si ca 'fin' - m-a invatat ce privilegiu deosebit este sa pot lasa egoul deoparte într-un efort de a ajuta oamenii și ce catalizator puternic poate fi pentru schimbarea personala.

6. AA mi-a dat prietenii toleranti.

7. AA îmi ofera un loc sigur unde pot sa merg atunci când eu sunt tulburat sau fac greseli.

8. Sugestiile practice primite în AA ma ajuta în toate domeniile vieții mele.

9. Afland cum cei din AA fac fata provocarilor vietii - unele dintre ele fiind din cele mai dure - am învățat cum arata adevarata demnitate si curajul real.

10. AA mi-a demonstrat că trecutul nu este si viitorul meu, că nu există nici o data de expirare pentru promisiunea de a ma reinventa, sau de a începe de la capat, sau a existentei Gratiei Divine in viata mea.

... sigur ca am primit toate aceste 'daruri' (si altele, pe langa ele), dar parca nu intr-o masura atat de mare care sa ma determine sa ma opresc si sa nu continui sa merg pe acest drum, chiar si numai pentru a le pastra.