Un călugăr care a trăit în jurul secolelor 12/13 a spus: Orice discuție cu Dumnezeu care nu te linisteste, este o minciună.
Metaforic vorbind, evoluția relației cu Dumnezeu ar putea fi exprimata în felul următor:
Metaforic vorbind, evoluția relației cu Dumnezeu ar putea fi exprimata în felul următor:
Am strigat: "Doamne! Mor de foame!" Și un banchet a apărut.
Mai târziu am strigat: "Doamne, mor de foame!" Și mâncarea pentru a pregăti un banchet a apărut.
Și mai târziu, am strigat: "Doamne, mor de foame!"
Și Dumnezeu a zis: "Da? Știi unde este supermarketul."
Se sugerează, pentru a ocoli toata retorica religioasă și dogma spirituală la care am fost expusi unii dintre noi (și pe care, în general, am folosit-o ca scuză pentru a justifica resentimente și comportamente egocentrice), sa ne cream propria noastră idee despre ceea ce este Dumnezeu - un Dumnezeu care "lucrează" pentru noi, astfel încât să putem dezvolta apoi o credință care sa functioneze pentru noi.
Dar, indiferent de cum începe sau devine credința sau orice concepție despre ce inseamna Puterea superioara pentru noi, se pare că anumite legi spirituale sunt întotdeauna la locul lor (chiar dacă nu le înțelegem pe deplin).
Iar când vine vorba de alcoolici în recuperare, legea spirituala care poate fi inteleasa gresit, pe primul loc pare a fi:
"Dumnezeu va face pentru noi ceea ce nu putem face pentru noi înșine", nu ceea ce nu vom face pentru noi înșine.
Sau cum am auzit un pic mai succint: "Dumnezeu nu-ti spala vasele!".
Se spune ca Dumnezeu lucreaza prin oameni. Ceea ce inseamna ca o face inclusiv prin mine. Si ar fi bine sa imi fac si eu partea mea.
(Sau - dintr-o alta istorioara - Sa nu-mi las calul nepriponit, gandindu-ma ca are Dumnezeu grija de el.)
Se spune ca Dumnezeu lucreaza prin oameni. Ceea ce inseamna ca o face inclusiv prin mine. Si ar fi bine sa imi fac si eu partea mea.
(Sau - dintr-o alta istorioara - Sa nu-mi las calul nepriponit, gandindu-ma ca are Dumnezeu grija de el.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu