Astazi, la grup, vorbind despre "miracol", am spus ca o definitie pe care o imbratisez este cea a Mariannei Williamson, si anume ca miracolul, pentru mine, este schimbarea perspectivei (definitia Mariannei este de fapt "schimbarea perceptiei de la frica la iubire"). Un participant la intalnire m-a intrebat, malitios sau nu, ce inseamna "perspectiva" pentru mine. Intalnirea trebuia sa se incheie si nu am raspuns. Nu stiu daca voi mai fi intrebat, asa ca o fac acum, aici.
Perspectiva este modul meu de a vedea lucrurile. Cand lucrurile o iau razna si mintea mea odata cu ele, prefer/ALEG sa schimb modul in care privesc lucrurile, unul care, daca nu imi face bine, macar sa nu imi faca rau. Sa nu mai percep situatia atat de rau precum pare. Si fac asta pentru mine, sa ma simt bine, sa nu mai las gandurile sa-mi distruga mintea.
Mai de mult, un prieten alcoolic american, referindu-se la rugaciunea pentru seninatate, mai exact la partea cu "sa accept ceea ce nu pot schimba" spunea (mi-a ramas intiparit in memorie) ca atunci cand evidenta arata ca nimic nu mai poate schimba, ramane totusi ceva ce pot sa schimb: perspectiva.
In felul acesta, chiar si trecutul poate fi 'schimbat', reformulandu-l.
Stefan
P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu