BLOGUL LUI

Stefan -

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


luni, 16 ianuarie 2023

CITATUL ZILEI

    „Aproape de sfârșitul acelui noiembrie sumbru, am stat să beau în bucătărie. Cu o anumită satisfacție, am reflectat că era destul gin ascuns în casă pentru a mă duce în noaptea aceea și a doua zi. Soția mea era la serviciu. M-am întrebat dacă am îndrăznit să ascund o sticlă plină de gin lângă capul patului nostru. Aș avea nevoie de el înainte de lumina zilei.

Gândirea mea a fost întreruptă de telefon. Vocea veselă a unui vechi prieten de școală a întrebat dacă ar putea să vină . Era treaz. Au trecut ani de când mi-am amintit venirea lui la New York în această stare. Am fost uimit.'

     Acest vechi prieten era un tip pe nume Ebby Thatcher. Bill îl cunoștea pe Ebby de când erau cu adevărat copii. Au mers la școală împreună, în diferite locuri și ore diferite, în Vermont. Ebby a băut la fel ca Bill. De fiecare dată când Bill îl vedea pe Ebby, mai ales în New York City, Ebby fusese întotdeauna beat. Iată-l pe Ebby în New York. Îl sună pe Bill și e treaz. Bill este absolut uimit de asta. Ultimul lucru pe care îl auzise despre Ebby a fost că Ebby era pe cale să fie internat la azilul de nebuni de stat din Vermont pentru nebunie alcoolică. Asta făceau ei cu oameni ca noi. Nu aveau centrele de tratament așa cum sunt astăzi. Dacă ai cunoaște pe cineva, sau ai avea destui bani, ai putea intra într-un loc precum Spitalul Towns. Dar bătrânul bețiv normal, ca majoritatea dintre noi, despre singurul lucru pe care l-au putut face pentru noi era să ne târască în fața Judecătorului. Judecătorul ne-ar trimite la azilul de nebuni de stat, oriunde ar fi, pentru nebunie alcoolică. Bill auzise că asta i se întâmplase lui Ebby în Vermont. Dar iată-l în New York. Nu numai că nu este în azilul de nebuni, dar este treaz.

     Bill a spus:  „Se zvoneau că ar fi fost comis pentru nebunie alcoolică. M-am întrebat cum a scăpat. Bineînțeles că vom lua cina și apoi aș putea bea deschis cu el. Fără să țină seama de bunăstarea lui, m-am gândit doar să recuperez spiritul altor zile. A fost acel moment în care am închiriat un avion pentru a finaliza un Jag. Venirea lui a fost o oază în acest deșert trist al inutilității. Așa sunt băutorii de o
vază.
     Ușa s-a deschis și el a rămas acolo, cu pielea proaspătă și strălucitor. Era ceva în ochii lui. Era inexplicabil de diferit. Ce s-a intamplat?
     — Am împins o băutură peste masă. A refuzat-o. Dezamăgit, dar curios, m-am întrebat ce a pătruns în tip. N
u era el însuși.
     '"Hai, despre ce este vorba?" am intrebat eu. — S-a uitat drept la mine. Pur și simplu, dar zâmbind, a spus: „Am religie.”

     Sunt al naibii de bucuros că nu s-a întâmplat în bucătăria mea. Habar n-am ce aș fi făcut. Dar iată ce a făcut Bill.

     Bill a spus: „Am fost îngrozit. Așa a fost - vara trecută, un alcoolic smintit acum, bănuiam, puțin răvășit despre religie. Avea privirea aceea cu ochi înstelați. Da, bătrânul a luat foc. Dar binecuvântați-i inima, lăsați-l să dezvăluie! În plus, ginul meu ar dura mai mult decât predicarea lui.
     — Dar el nu a dezvăluit. De fapt, el a povestit cum doi bărbați s-au prezentat în instanță, l-a convins pe judecător să-și suspende angajamentul. Povestiseră despre o idee religioasă simplă și despre un program practic de acțiune. Asta a fost acum două luni și rezultatul a fost de la sine înțeles. A mers!

      (Rețineți că aici este expresia : program practic de acțiune.)

Acum putem vedea că aceasta este o parte foarte integrantă, unde putem vedea ideile reunite care au produs Cartea Mare, cele trei lucruri despre care vorbim. (problemă, soluție, program practic de acțiune) 

Amintiți-vă că Bill a fost deja la dr. Silkworth în 1933 și a înțeles problema. În vara anului 1933, dr. Silkworth i-a explicat natura exactă a problemeiÎn 1934, în acea vară la Towns (spital), el a acceptat cu adevărat Pasul UnuDar nu avea niciun alt program. Nu avea altceva decât Pasul Unu.

      Cam în aceeași perioadă, în acea vară, Ebby, care provenea dintr-o familie bună, era oarecum dezamăgit de norocul lui. Băutura îl stăpânea pe Ebby. Și Ebby întâmpinase puține dificultăți în vara aceea. Se pare că Ebby conducea mașina tatălui său pe drum. Tatăl lui trecuse... iar familia lui îi dăduse una dintre mașini. Conducea mașina asta pe drum. Se pare că a fugit de pe drum și a intrat în casa unei doamne. Și mai important, chiar a intrat în bucătăria casei doamnei. Doamna era în bucătărie. Ebby a coborât din mașină chiar în bucătăria doamnei și a spus: Doamnă, ce zici de o ceașcă de cafea.
    Părea că un judecător cu mintea îngustă nu a scos umorul din asta și a vrut să-l bage pe Ebby la casa de nebuni. (Vezi „Dă mai departe”, pp. 114-115)
      Rowland, despre care vom vorbi puțin mai târziu, fusese la Dr. Carl Jung. Dr. Carl Jung îi povestise despre experiența spirituală, îi spusese despre soluție, la Zurich, Elveția. A auzit de Ebby. Se întorsese și intrase în Grupurile Oxford și și-a folosit programul, programul lor de acțiune planificat, pentru a găsi soluția despre care i-a spus dr. Carl Jung. Deci aveau aceste informații.
     Rowland l-a dus pe Ebby acasă și l-a ținut câteva săptămâni. Apoi l-a dus la New York, la misiunea lui Sam Shoemaker, care era la acea vreme cu adevărat sediul mișcării Oxford Groups. Erau niște grupări Oxford care stăteau în jurul misiunii și aveau grijă de oamenii care intrau acolo noaptea, zece sau doisprezece dintre ei. Ebby avea aproximativ trei luni de sobrietate. El a fost unul dintre discipolii din grupul Oxford de acolo la misiune care lucra cu oamenii noaptea. Mai fusese și pe Wall Street în timpul zilei. A decis să coboare pe Wall Street. Când a ajuns acolo, unii dintre oameni i-au spus despre Bill și în ce fel de formă se afla. Ebby a spus: „Cred că îl voi suna să văd dacă este interesat de chestia asta nouă”
      Bill a avut problema. Făcuse Pasul Unu. Și atât a avut. Dar Ebby i-a adus o idee religioasă simplă, care este Pasul doi, și un program practic de acțiune, care au devenit Pașii Trei la Doisprezece, Pașii de recuperare. Ebby i-a adus celelalte două piese ale puzzle-ului. Întotdeauna am spus că atunci când Ebby a intrat în bucătărie, problema a găsit soluția și programul planificat de recuperare.

      

Niciun comentariu: