BLOGUL LUI

Stefan -

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


sâmbătă, 26 septembrie 2015

In viziunea lui Bill #30 - Depasirea unei 'betii uscate'


Uneori devenim depresivi. Se cuvine să știu cum este , întrucât eu însumi am fost un campion al beției uscate. În timp ce motivele de suprafață erau doar o parte a tabloului -evenimente declanșatoare care precipitau depresia – cauzele de bază alunecaseră mult în adâncime .
Mental, îmi puteam accepta situația . Emoțional, nu puteam.
La aceste probleme nu există răspunsuri oportune. Dar parte din răspuns stă, siguranță, în efortul constant de a practica toți cei 12 Pași.


Scrisoare,1954


Preluare de pe Prietenii lui Bill

In viziunea lui Bill #29 - Recunostinta trebuie sa avanseze


Recunoștința trebuie să avanseze, mai degrabă decât să retogradeze.
Cu alte cuvinte ,dacă transmiți mesajul și altora, răsplătești cel mai bine ajutorul care ți a fost dat ție.
Practic ,fiecare membru AA declară că n a cunoscut satisfacție mai profundă, nici bucurie mai mare, decât cele aduse de un Pas 12 bine făcut. observăm cum bărbați și femei își deschid ochii cu mirare , pe când pășesc din întuneric în plină lumină ; să vedem cum se umple de sens și cum primește un scop viața acestor oameni ; să vedem familiile reunite; să l vedem pe alcoolicul marginalizat cum este reprimit ca om între oameni și, mai ales, să i observăm pe toți cum se deșteaptă la prezența unui Dumnezeu iubitor în viața lor – aceste lucruri constituie substanța a ceea ce obținem atunci când transmitem mesajul AA altui alcoolic.

1.Scrisoare,1959
2.Diosprezece și doisprezece


Preluare de pe Prietenii lui Bill

In viziunea lui Bill #28 - Turbulentii pot fi profesori



Puțini dintre noi mai sunt îngrijorați de ceea ce ar putea să facă un nou venit reputației și eficacității AA-ului. Cei care recad, cei care umblă cu cerșitul, cei care fac scandal, cei cu mintea sucită, cei care se revoltă împotriva programului, cei care folosesc numele AA –ului în afaceri- asemenea persoane rareori afectează pe termen lung grupul AA.
Unii dintre aceștia au devenit membrii noștri cei mai respectați și iubiți. Unii au rămas să ne pună răbdarea la încercare, abstinenți cu toate acestea. Alții au intrat în derivă. Am început să i privim pe purtătorii de probleme nu ca și amenințări ,ci mai degrabă ca și profesori. Ei ne obligă să cultivăm răbdarea,toleranța și smerenia. Vedem în final că ei sunt doar niște oameni mai bolnavi decât noi ceilalți că noi cei care –i condamnăm suntem fariseii a căror falsă dreptate aduce grupului nostru cel mai grav prejudiciu spiritual.


Grapevine,august 1946

Preluare de pe prietenii lui Bill

Meditatia zilei

Meditatia zilei
pentru azi... Vineri 25 Septembrie 2015:

Exista putini 'trebuie' in Programul celor 12 Pasi. Suntem liberi sa incepem in ce punct putem sau dorim. Dumnezeu asa cum il intelege fiecare dintre noi poate fi definit simplu ca o 'Putere mai mare`; pentru cei mai multi din Program, grupul a fost initial aceasta 'Putere mai mare`. Sa recunosti acest lucru este mult mai usor daca esti nou venit si vezi ca ceilalti membri ai grupului sunt abstinenti si tu nu esti. Aceasta admitere este inceputul umilintei. Poate pentru prima data, acel nou venit, este mai putin indreptatit sa pretinda ca el/ea este Dumnezeu. Este comportamentul meu mai convingator pentru noul venit decat cuvintele mele?


Rugaciunea de azi
Fie ca eu sa imi definesc si sa imi descopar propria mea Putere Superioara. Pe masura ce definitia mi se potriveste tot mai mult, sa nu insist ca interpretarea mea este cea dreapta. Pentru ca fiecare dintre noi trebuie sa-si gaseasca Puterea lui Superioara. Daca un nou venit se simte fara Dumnezeu si singur, puterea grupului poate sa fie suficienta pentru moment. Fie ca eu sa nu desconsider niciodata puterea grupului.

Ce sa-mi amintesc azi
Puterea grupului poate sa fie Puterea Superioara.


Preluare de pe prietenii lui Bill


Meditatia zilei

Meditatia zilei
pentru azi... Sambata 26 Septembrie 2015:

Auzim spus de multe ori ca progresul in Program poate sa fie masurat doar prin doua cuvinte: umilinta si responsabilitate. Se mai spune de asemenea, ca intregul nostru progres spiritual poate fi masurat precis prin gradul de aderenta la acele standarde. Asa cum co-fondatorul AA, Bill. W, spunea odata, 'Umilinta aprofundata mereu, acompaniata de o mai mare bunavointa de a accepta si de a indeplini anumite obligatii - acestea sunt pietrele de hotar pentru cresterea noastra in lumea spiritului`. Sunt eu responsabil?


Rugaciunea de azi
Ma rog ca din toate cuvintele bune si frazele de inspiratie care imi vin, mi le voi aminti pe cele doua de mai sus: umilinta si responsabilitatea. Acestea sunt de fapt cele mai greu de atins - umilinta pentru ca inseamna infrangerea mandriei, responsabilitatea pentru ca am obiceiul de a-mi folosi alcoolismul ca pe o scuza de a-mi evita obligatiile.

Ce sa-mi amintesc azi
Inainte umilinta, apoi responsabilitatea.


Preluare de pe prietenii lui Bill


vineri, 25 septembrie 2015

Despre predare



<< Nu confundam abandonarea cu o atitudine de tipul „Nu mă mai deranjează nimic" sau „Nu îmi mai pasă". Dacă ne vom uita mai atent, vom descoperi că o astfel de atitudine este con­taminată de negativism, sub forma resentimentelor ascunse, astfel încât nu este deloc o abandonare, ci o rezistenţă mascată. Când ne abandonam, ne îndreptam atenţia în interior pen­tru a verifica dacă a mai rămas vreo urmă de rezistenţă. Suntem foarte vigilenti făcând acest lucru; altfel, un rest de rezistenţă poate continua să se ascundă într-un colţ întunecat, sub forma unui gând sau a unei emoţii nerecunoscute.>>






Vai, ce suparare!!!


identificare vs comparare

Pasul 10



INVENTARUL ZILNIC 

1. M-am rugat astăzi? Am meditat?
2. Ce schimbare mi-a adus rugăciunea mea şi meditaţia?
3. Ce mi-a dat Dumnezeu pentru care pot fi recunoscător?
4. Cum am încercat să mă corectez azi?
5. Mi-am făcut griji azi legate de ieri sau mâine?
6. Mi-a fost frică azi?
7. Am fost bun cu mine azi? Sub ce formă?
8. Am avut o zi bună azi?
9. Am fost fericit? Senin?
10. Ce am învăţat azi nou despre mine?
11. Am simţit că sunt asemeni celorlalţi oameni, că pot face parte din omenire?
12. Ĩn cine am avut încredere azi?
13. Cine a avut încredere în mine?
14. Ce am făcut azi din ceea ce nu aş fi dorit să fac?
15. Ce nu am făcut azi din cele ce aş fi dorit să fac?
16. Am făcut azi ceva care ar putea pricinui necazuri cuiva (poate chiar mie)?
17. Mi-am reparat azi greşlile în mod onorabil?
18. Mi-am mărturisit cuiva greşlile azi?
19. Ce principii spirituale am fost în stare să pun în practică?
20. Am dăruit azi ceva din mine, fără să aştept ceva în schimb?
21. M-am rugat eu azi pentru bunăstarea spirituală a cuiva?
22. Sunt eu convins de faptul că sunt capabil astăzi de o relaţie profundă, bazată pe iubire şi nu pe interes personal?
23. Am cultivat azi un anumit grad de respect de sine, străduindu-mă să trăiesc după un standard rezonabilşi nu luptând să fiu la nivelul altora?
24. Mi-am privit slăbiciunile ca fiind un rezultat al lipsei unui ideal?
25. M-am conformat azi principiilor unui om sănătos emoţional



Preluare de pe Prietenii lui Bill

joi, 24 septembrie 2015

pasul 5

12 + 12

Atenţionări sumbre....

La pasul 5 (pag. 50): "Chiar şi membri vechi, cu ani de abstinenţă împlinită, plătesc adesea scump evitarea acestui Pas. Ei mărturisesc că au încercat să ducă povara singuri; povestesc cît au suferit din cauza iritabilităţii, a neliniştii, a remuşcărilor şi a depresiei, şi cum, în căutarea inconştientă a uşurării, au ajuns să-şi acuze cei mai buni prieteni, de exact acele defecte de caracter pe care ei-însuşi încercau să şi le ascundă. Au descoperit întotdeauna că uşurarea nu venea niciodată din denunţarea defectelor altora. Fiecare trebuia să şi le mărturisească pe ale sale."
(pag. 59):"Parcurgerea drumului spiritual de unul singur este ceva periculos. Nu o dată am auzit chiar oameni cu bune intenţii afirmînd, cu tărie, că se aflau sub ghidarea lui Dumnezeu, cînd era mult prea limpede că se înşelau amarnic. Lipsiţi de experienţă şi de smerenie, ei se minţeau pe sine şi căutau să-şi justifice cele mai stupide acte pe motivul că aşa le-a dictat Dumnezeu. Merita notat faptul că oamenii cu o viaţă spirituală foarte dezvoltată îşi verifică permanent, prin discuţii cu prietenii sau cu sfetnicii lor spirituali, ceea ce li se arată ca fiind ghidare Dumnezeiască. Atunci, cu siguranţă, un novice nu este bine să se expună neşansei de a face erori stupide, poate chiar tragice. Comentariile şi sfaturile altora sînt deseori departe de a fi perfecte, dar vor fi mereu cu mult mai clare decît orice ghidare nemijlocită, cînd sîntem lipsiţi de experienţă în stabilirea contactului cu o Putere superioară noua-înşine."



preluare de pe Prietenii lui Bill


wisdom of the rooms


“Eu ma ocup de actiune, Dumnezeu se ocupa de rezultate”

Eram la cafeneaua locala Starbucks saptamana trecuta si m-am intalnit cu un amic care e in program.  M-a intrebat cum o mai duc si i-am spus cat de coplesit si de speriat ma simteam, iar el mi-a reamintit ca sunt unele lucruri pe care le pot controla si unele lucruri pe care nu le pot controla. De indata ce mi-a spus asta am simtit o mare usurare pentru ca mi-am dat seama imediat ca iarasi incercasem sa controlez totul.Inainte de recuperare asta era felul in care imi traiam viata. Planuiam totul, ma avantam in actiune, si apoi  incercam sa controlez rezultatele. Era extenuant sa traiesc asa, dar fara o Putere Superioara in viata mea, nu indrazneam  sa las ceva necontrolat. Ce dar (si ce usurare!) a fost sa invat ca adevaratul meu rol in viata este sa ma pregatesc si sa particip, iar apoi sa las rezultatele in seama lui Dumnezeu. In timp ce vorbeam, mi-a spus ca tot ce trebuie sa fac este sa purced la urmatoarea actiune recomandatasi apoi sa las lucrurile sa curga. Cand am privit lucrurile in acest mod, m-am linistit pentru ca stiam ca potcontrola cand imi fixez urmatoarea  intalnire, ori cand voi da urmatorul test, si, cand     m-am eliberat de grija rezultatelor, m-am eliberat si de tensiune si framantare.

Astazi , imi spun mereu ca trebuie sa ma ocup de actiune, Dumnezeu se ocupa  de rezultate.



In viziunea lui Bill #27 - Amanari zilnice


Noi nu ne am vindecat de alcoolism.Tot ce avem în realitate este o grațiere zilnică , posibilă numai atunci când ne menținem într o formă spirituală bună.

Noi, cei din AA , avem nevoie de principii spirituale , intâi pentru că suntem datori, pentru că trebuie și în ultimul rând pentru că iubim viața pe care ne o oferă o asemenea supunere. Marea suferință și marea iubire sunt cei doi factori disciplinari din AA; nu avem nevoie de alții.


1.Alcoolicii Anonimi
2.Doisprezece și doisprezece


preluare de pe Prietenii lui Bill

In viziunea lui Bill #26 - Adevarata independenta a spiritului


Cu cât devenim mai binevoitori față de dependența de o Putere superioară, cu atât suntem – de fapt - mai independenți. Prin urmare, dependența – așa cum este ea practicată în AA – este cu adevărat o cale către câștigarea adevăratei independențe a spiritului.
Să examinăm, pentru o clipă, ideea de dependență în viața de zi cu zi. La acest nivel descoperim cu uimire cât suntem de dependenți , în realitate; și cât suntem de inconștienți de această dependență. Orice casă modernă este echipată cu instalații electrice pentru energie și lumină. Acceptând astfel dependența de acest miracol al științei , ne simțim mai independenți fizic. Si nu numai că suntem mai independenți , dar ne simțim mai confortabil, mai protejați. Energia electrică ajunge peste tot unde avem nevoie de ea. Credincioasă omului și fără să facă vreun zgomot, electricitatea – această stranie energie pe care puțini o înțeleg – ne satisface nevoi zilnice simple.
Deși acceptăm de la sine aceste principii de dependență sănătoasă în mai multe aspecte ale vieții, de multe ori rezistăm, cu tenacitate, unor principii identice, necesar de aplicat pentru creșterea calității vieții noastre spirituale. Evident,nu vom cunoaște niciodată libertatea sub Dumnezeu până când nu vom căuta să aflăm voința Lui pentru noi. Alegerea ne aparține.


Doisprezece și doisprezece

Preluare de pe prietenii lui Bill


marți, 22 septembrie 2015

In viziunea lui Bill #24 - Asemanatori cand cartile sunt facute


La început, au fost patru ani întregi înainte ca AA-ul să ofere abstinență permanentă măcar unei singure femei. Ca niște snobi, femeile au spus că ele sunt diferite; AA-ul nu poate fi pentru ele. Dar când comunicarea s-a îmbunătățit , în marea majoritate datorită femeilor, tabloul s- a schimbat.
Acest proces de identificare și transmitere a continuat. Pușcăriașul a spus că este diferit. Chiar mai tare a strigat mondenul sau vagabonzii din Park Avenue - la fel au făcut artiștii și profesioniștii , bogații, săracii, credincioșii, ateii, indienii și eschimoșii , veteranii de război și prizionerii.
Dar , în ziua de azi, toți aceștia și alte trupe, discută abstinenți despre cât de mult ne asemănăm noi, alcoolicii, dacă admitem că în sfarșit cărțile au fost făcute.



Grapevine,octombrie 1959

Preluare de pe Prietenii lui Bill

In vizunea lui Bill #25 - Nu putem sta linistiti


În primele zile din AA n-am fost prea preocupat de părțile din viața mea în care stăteam linștit. Alibiul meu întotdeauna la îndemână era : *În definitiv , sunt mult prea preocupat cu probleme mult mai importante*. Aceasta era rețeta mea aproape perfectă pentru comfort și complacere.

Câți dintre noi și ar permite să declare, *Ei bine, sunt abstinent și sunt fericit. Ce aș putea să fac sau să imi doresc mai mult? Mi e bine așa cum sunt*. Știm că prețul unei asemenea automulțumiri este o inevitabilă alunecare înapoi, punctată uneori de o trezire foarte brutală. Trebuie să creștem ,altfel ne vom deteriora. Pentru noi, status quo-ul nu poate fi decât pentru astăzi, niciodată pentru mâine. Trebuie să ne schimbăm, nu putem sta liniștiți .

1. Grapevine,iunie 1961
2. Grapevine,februarie 1961

Preluare de pe Prietenii lui Bill

***







Dumnezeu sa il odihneasca pe Misu 2 ... ca si pe Razvan Avocatul ... ca si pe altii care s-au straduit si nu au reusit.

Ma intrebam (pe vremea consumului): Cum sa imi alin durerea? Cum sa ii fac fata? Cum sa nu mai sufar?
Raspunsul a venit: Traieste si o sa afli!
Acum ... ranile imi aduc aminte ca sunt in viata.





luni, 21 septembrie 2015

... bunavointa este indispensabila



... bunavointa este indispensabila 
(Big Book)

Mintea alcoolică are ceva dificultăți în a intelege ce inseamna 'indispensabila'. 
Dar, dacă fundatia abstinentei noastre are la baza bunavointa totala sugerata, se poate oare fara ea? 


  • Bunavointa este fundamentul abstinentei:
      ... pentru ca multi dintre noi nu avem bunavointa sa admitem ca nu mai putem bea ('inventam' noi moduri de a bea: schimbam mediul, schimbam tipul bauturii, schimbam orice doar ca sa bem fara sa ne faca rau); ... pentru ca majoritatea dintre noi nu suntem dispusi (nu avem bunavointa) să admitem ca suntem alcoolici, cu adevarat. Nimeni nu vrea sa creada ca este diferit, fizic si mental, de ceilalti.
      In cele din urma intram in abstinenta cand ne lasam viata si vointa in grija unei Puteri superioare, asa cum o intelegem, si suntem dispusi (avem bunavointa) sa facem ORICE este necesar.


  • Bunavointa este fundamentul credinței în Dumnezeu:
    • Nu incercam sa convingem pe nimeni ca este o singura cale de a ajunge la credinta. Insa, dacă ceea ce am învățat și am simțit și văzut reprezinta ceva pentru noi, aceasta înseamnă că noi toți, indiferent de rasa, crez sau culoare suntem copiii unui Creator cu care am putea sa cream o relație in termeni simpli și ușor de înțeles, de indata ce suntem dispusi, și suficient de onesti, sa ne straduim s-o facem.
      Am constatat ca, de îndată ce am putut să lăsăm deoparte prejudecățile și ne-am exprimat bunavointa de a crede într-o putere mai mare decât noi înșine, am început sa avem rezultate, chiar dacă a fost imposibil pentru oricare dintre noi sa definim complet sau sa intelegem exact ce inseamna Puterea Superioara.
      Putem alege orice concepție ne place, cu condiția ca aceasta sa aiba un sens pentru noi. Principalul lucru este sa fim dispusi (sa avem bunavointa) să credem într-o putere mai mare decât noi insine și că putem trai pe baza unor principii spirituale. 


  • Bunavointa este fundamentul seninatatii:
    • ... tot ce am realizat este o chestiune de bunavointa, rabdare si munca. (Big Book)                                                                                                                              ... bunavointa, onestitatea si mintea deschisa sunt esențiale pentru recuperare. Dar acestea sunt indispensabile.(Big Book)



Prietenia noastra cu alcoolul


Am băut ca să uităm de durere şi ne-am bălăcit în autocompătimire.
Am băut de fericire şi am devenit nefericiţi.
Am băut pentru veselie şi am devenit trişti.
Am băut ca să uitam de noi şi am devenit preocupaţi exclusiv de propria persoană.
Am băut ca să devenim sociabili şi am devenit arţăgoşi.
Am băut ca să putem dormi şi am cunoscut insomniile şi oboseala.
Am băut ca să fim tari şi am devenit slabi.
Am băut pentru virilitate şi am pierdut potenţa.
Am băut pentru că serviciul ne-o cerea şi ne-am pierdut postul.
Am folosit băutura ca medicament şi ne-au copleşit bolile.
Am băut ca să ne relaxăm şi a pus stăpânire pe noi tremuratul incontrolabil.
Am băut ca să înţelegem viaţa şi am ajuns să ne îndoim de noi toţi şi de toate.
Am băut ca să ne stimulam gândirea şi ne-am pierdut controlul în „filme rupte”.
Am băut ca să putem face conversaţie şi am ajuns să borborosim doar.
Am băut ca să ne încălzim şi ne-am pierdut căldura.
Am băut ca să ne simţim ca-n rai şi am cunoscut iadul.
Am băut ca să ne simţim liberi şi am devenit robi.
Am băut pentru putere şi am devenit neputincioşi.
Am băut ca să ne lichidăm problemele şi le-am văzut crescând şi înmulţindu-se.
Am băut ca să facem faţa vieţii şi ne-am învăluit în moarte.


Preluare de pe Prietenii lui Bill


In viziunea lui Bill #23 - Toti credinciosi


Am descoperit că fuseserăm credincioși cu înclinații spre idolatrie. Ce fiori reci pe șira spinării ne mai aducea practica aceea de adorare a unor oameni , sentimente, obiecte, bani și chiar de sine!
Sau, din motive mai nobile, nu căzuserăm noi uneori în extaz în fața unui apus de soare,a mării sau a unei flori? Cine dintre noi n a iubit ceva sau pe cineva?
În fond, nu cumva formau toate acestea la un loc materialul din care era construită întreaga noastră viață? Nu determinaseră aceste sentimente, la urma urmelor, cursul întregii noastre existențe?
Ne-a fost imposibil să spunem că nu aveam capacitatea de a crede,de a iubi sau de a venera. Într-un fel sau altul, trăiserăm pe baza unei credințe, mai mult decât orice altă bază.



Alcoolicii Anonimi

Preluare de pe prietenii lui Bill







In viziunea lui Bill #22 - Frica pe post de treapta


Cel mai important catalizator al defectelor noastre a fost frica: în primul rând , frica de a nu a pierde cumva ceva ce se afla în posesia noastră sau teama că s ar putea să nu reușim să obținem ceea ce ne doream. Trăind pe baza unor pretenții nesatisfăcute, eram într-o stare continuă tulburare și frustrare. De aceea nu aveam cum să cunoaștem măcar un strop de pace până nu găseam o cale de reducere a acestor pretenții.

În ciuda efectelor distructive , am descoperit că frica poate fi punctul de plecare pentru lucruri mai bune. Frica poate fi punctul de plecare pentru spre prudență și spre un respect decent față de ceilalți. Poate să arate calea spre dreptate , ca și spre ură și cu cât avem mai mult respect și dreptate, cu atât mai mult putem începe să găsim iubirea care poate să îndure multe, și totodată este oferită necondiționat. Așa încât, frica nu trebuie să fie întotdeauna distructivă, pentru că lecțiile despre consecințele ei pot să ne conducă la valori pozitive.



1.Doisprezece și doisprezece
2.Grapevine,ianuarie 1962

Preluare de pe prietenii lui Bill



duminică, 20 septembrie 2015

DE PE NET



Durerea este o parte a vietii si a iubirii si te ajuta sa CRESTI!
FII IN PACE CU REALITATEA!
Uneori, cel mai bun lucru pe care îl putem face este acela de a fi pur si simplu în pace cu desfasurarea evenimentelor exact asa cum se petrec ele.
Sa acceptam si sa nu ne încapatanam. 
Cele mai mari frici ale tale NU EXISTA!
Constientizarea fricii înseamna ca în acel moment, am preluat controlul.
Suntem aici ca sa invatam în fiecare zi!
Avem puterea de a transforma ranile si fricile în ÎNTELEPCIUNE!
Doar cu prezentul ne confruntam mereu!
Viata trebuie traita AICI si ACUM.
Da, e adevarat, vechile încercari si dureri suferite ramân precum niste anestezice în subconstient si uneori, nu ne mai lasa sa traim prezentul pe deplin…
Dar adevarul este si am vazut si în trecut, tot ceea ce se întâmpla are un sens si tot ceea ce se întampla nu este în van. Uneori, privind lucrurile rele petrecute în trecut, observam acum cu mai multa detasare, ca ele de fapt au adus mult bine în viata noastra.
Nu putem schimba situatii asupra carora nu avem responsabilitate totala!  Deci, asumarea responsabilitatii.
„Multi oameni nu îsi doresc libertatea, pentru ca libertatea înseamna responsabilitate si multi oameni se tem de responsabilitate” – spunea Sigmund Freud. Atunci când ne luam în mâini propria viata, atunci când ne asumam responsabilitatea pentru ceea ce traim, ceea ce simtim si ceea ce ni se întâmpla, se petrec cu adevarat, miracole.
Exista întotdeauna motive sa fii recunoscatoare!
La sfârsitul zilei, nu fericirea ne face sa fim recunoscatori, ci recunostinta e cea care ne face sa ne simtim fericiti.
Lucrurile bune nu se întâmpla peste noapte!
Marile realizari au nevoie de timp pentru a se manifesta. Rabdare.
Nu ceilalti oameni ne valideaza!
Nu suntem în aceasta viata pentru a trai dupa asteptarile pe care ceilalti le au fata de noi. 
NU SUNTEM SINGURI!
În valtoarea celor mai grele încercari, ne simtim adesea singuri. Si privim în jur si vedem alti oameni care par sa fie bine. Dar fiecare are propriile sale suferinte. Iar atunci când comunicam unii cu ceilati, ne dam seama ca de fapt, niciodata nu suntem singuri.

Cu drag, 

Constiinta ta!


(http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle)


http://kristinekristina.blogspot.com/scrisoare-deschisa-catre-mine


DE PE NET


http://juditpelea.blogspot.ro/

luni, 17 iunie 2013


Setea de Dumnezeu



                        Am cumpărat cu  doi ani în urma cartea Setea de reîntregire Cristinei Grof,  am pus-o în bibliotecă fără să citesc din ea mai mult decât titlul. Sunt sigură că şi voi aveţi asemenea porniri de a cumpăra câte o carte, pe care o puneţi la păstrare ani de zile. Apoi, într-o zi, vă cade în mână, exact la momentul în care aveaţi nevoie de o informaţie din acea carte.
                  De câteva zile mă tot frământă tristeţea pe care o simt în permanenţă, undeva într-un background al minţii mele. În mod normal, judecând după parametrii umani, nu aş avea nici un motiv să simt această stare. Lucrurile merg ca unse în viaţa mea, chiar trăiesc sentimentul că viaţa mi-a luat-o cumva înainte şi eu alerg să o prind din urmă. Am o stare de sănătate excelentă, sunt într-o formă fizică cum nu am fost nici la 20 de ani, sunt înconjurată de oameni frumoşi, iubitori, sensibili, copiii mei sunt pe o cale sigură de a deveni oameni de nădejde. Energia investită în ei simt că dă roade, au devenit genul acela de oameni pe care, dacă i-aş întâlni întâmplător, i-aş îndrăgi din prima clipă. Asta nu e puţin. Şi totuşi, există acea apăsare pe, care nu reuşeam să o identific.
                Ieri am scos din bibliotecă cartea sus numită şi bummmmm! m-a lovit în moalele capului. Atât de frumos descrie Cristina acest freamăt interior şi l-a botezat „setea de reîntregire”. E golul pe care îl simţim undeva în zona inimii şi, oricât am încerca să-l umplem, reuşim doar temporar, pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp. E o tânjire pe care nu reuşim să o definim, o aspiraţie către ceva ce nu reuşim să identificăm. Se manifestă în viaţa fiecăruia, sub o formă sau alta. În cazurile mai simple, ea se traduce sub forma unor aspiraţii cotidiene: să-mi cumpăr o maşină, o casă, să am un job bun, sa am langa mine o femeie frumoasă. În adâncul meu, poate îi invidiez pe aceia care reuşesc să-şi ostoiască setea cu aceste bunuri pământeşti; pentru ei e cel mai simplu. E nivelul cel mai elementar de tânjire - zic eu - cel mai simplu de vieţuit. L-am trăit fiecare dintre noi. Ne-am îndeplinit dorinţe la care am visat, în speranţa că va trece setea. Într-adevăr, trece - dar pentru o scurtă vreme. Apoi reapare cu o intensitate tot mai puternică, te mână din interior, luând uneori forme de dureri şi tristeţi ciudate, ca şi asta pe care o resimt eu, în acest moment. La un nivel mai înalt, există forme mai rafinate, in încercarea de a potoli uscăciunea din gât. Expresia creativităţii, sub toate formele ei. Artiştii o simt în timpul creaţiei - e fiorul ce le străbate corpul, atunci când lasă să curgă prin ei, extazul exprimării creatoare. Consumatorul de artă, atunci când se lasă atins de fiorul artistului. Vindecătorii, când ii dau voie energieivindecătoare să curgă prin ei. Iubiţii, când se contopesc într-o uniune sacră. Călătorul când porneşte la drum. Savantul, când se aruncă în vâltoarea descoperirii. Din păcate, toate astea sunt trecătoare și reuşesc să umple golul, doar temporar.,
                   Iată cum formulează Cristina, această emoţie, citându-l pe Jung: “Această tânjire intensă şi uneori dureroasă este o sete profundă de întregire, de a ne găsi identitatea spirituală, izvorul de divinitate, setea de Dumnezeu”. E atât de simpl,u dar, în acelaşi timp, atât de complicat. Cum să găseşti, ceva ce nu poţi defini? Cum să găseşti ceva ce doar intuieşti că există, nu ai nici o certitudine a existenţei acestui “ceva”. Îi putem spune pe nume, dar nu-l putem atinge, mirosi, pipăi, auzi cu simţurile din dotare. Iar noi dorim certitudini în viaţa noastră, lucruri pe care le putem identifica cu ajutorul minţii. Am fost învăţaţi, de-a lungul timpului, că Dumnezeu este ceva ce există în afara noastră. Ceva la care putem doar să ne rugăm, să aspirăm, să-i mulţumim eventual, dacă am primit maşina mult visată, să ne prosternăm în faţa lui. E un concept abstract, pe care trebuie sa-l căutam intre zidurile bisericilor. Unii dintre noi  îl acceptăm pentru că aşa am fost invățați, alţii îl negăm pentru că mintea   respinge ceva ce nu are capacitaea să înţeleagă.
                   Citind fraza din carte am reuşit să înţeleg trăirea mea. Un lucru însă nu înţeleg! De ce în unele perioade reuşim să ne menţinem pe linia de plutire, să funcţionăm în parametri acceptabili fără să simţim golul în interior iar în alte perioade el reapare cu o forţă devastatoare, răscolindu-ţi zilele şi nopţile, fiecare secundă a vieţii, fiecare respiraţie. Am reuşit într-un final să înţeleg şi asta. Cu cât mai des guşti din acel sublim al reîntregirii cu atât dorul devine mai aprig. Mi-am amintit de trăirea profundă avută în cu ceva timp în urmă în meditaţia finală la workshopul cu Rune Heivang. Acel moment în care am înţeles neputinţa noastră în a-L găsi pe Dumnezeu. Ea vine din faptul că Îl căutăm în exterior, iar El e acolo, în interiorul nostru. E imposibil sa traim separați de El. A fost momentul în care acest lucru a devenit o certitudine. Nu mai era ceva abstract, nu mai era separat de mine, eram parte din El şi El era parte din mine. Am adus, atunci, cunoaşterea mentală  la nivel de experienţă. “Am simţit” ce înseamnă “reîntregirea”. Îmi doream cu ardoare sa rămân acolo, însă a durat doar câteva minute. Ecoul a mai rămas pentru o perioadă, apoi s-a stins şi el. E în noi această imposibilitate de a păstra “starea”, am fost hărăziţi cu uitarea. În momentul în care s-a stins ecoul, locul lui a fost luat de această tristeţe pe care încerc să o alin cu lucruri pământeşti, cu surogate. Dar astea niciodată nu vor reuşi să  ridice la nivelul acelei experienţe. După asta tânjesc!
                 Ce e de făcut? În acest moment încă nu ştiu. Eu personal încerc să fac cea ce ştiu cel mai bine: să trăiesc. Să fac surogatele să funcţioneze la un nivel care să mă aducă în posibilitatea de a funcţiona în parametri, să trăiesc viaţa cu toate cele, să tânjesc în continuare după “reîntregire”. Să las jocul cosmic în derulare, să râd să plâng, să iubesc, să alerg, să înot, să pictez, să scriu, să muncesc cu pasiune şi să caut, în continuare,eternitatea. Nu ne naştem, nu murim dar suntem într-o permanentă căutare a întregului pe care l-am pierdut la coborârea în uman. Faptul că mi-am amintit este deja un pas către acel întreg.

                                                                            Vă iubesc

vineri, 18 septembrie 2015

MEDITATIA DE AZI


<< 18 septembrie


RĂSPLĂTIT CU IUBIRE PENTRU A MĂ PUTEA VINDECA


Toată filozofia egoismului nostru trebuia dată la o parte. Aceasta nu se realizase cu ajutorul voinţei din trecut; a fost, în schimb, o chestiune de dezvoltare a voinţei de a accepta aceste noi certitudini ale existenţei. Nu am fugit şi nici nu am luptat. Ci am acceptat. După care am devenit liberi.


GRAPEVINE, OPERE ALESE


Pot să fiu eliberat de vechea mea personalitate subjugantă. După un timp voi recunoaşte şi voi crede în binele dinăuntrul meu. Înţeleg că, pentru a mă putea recupera, Puterea mea Superioară m-a răsplătit cu o iubire care mă înconjoară. Puterea mea Superioară devine acea sursă de iubire şi forţă care menţine un miracol neîncetat în forul meu interior.

Sunt abstinent... şi sunt mulţumit. >>





MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi. 

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului."
 Sunt liber şi sunt recunoscător! >>




Cand dorinta mea fierbinte de a inceta bautul (a se citi ca mi-am admis neputinta) - PROBLEMA -
s-a intalnit cu programul in 12 pasi - SOLUTIA -
m-am abandonat lui pe de-a-ntregul - ACTIUNEA ! - 
Acesta este miracolul AA!


Fiecare zi este prima zi





joi, 17 septembrie 2015

DESPRE DURERE

RANA ESTE LOCUL PE UNDE INTRĂ LUMINA ÎN TINE…


by 




Meditatia zilei


Meditatia zilei
pentru azi... Miercuri 16 Septembrie 2015:

Cei 12 Pasi ai Programului sunt o sursa de intelepciune spirituala. Daca ii studiem si ii aplicam zi de zi, intelegerea si cunostintele noastre cresc fara limite. Asa cum spunem noi in Program, 'Este din ce in ce mai bine ...` Pasul 11 vorbeste de rugaciune si meditatie, facand ca mintea noastra sa contemple, in liniste, adevarul spiritual. Prin natura lui Pasul 11 ne lumineaza scopul si valoarea celorlalti pasi. Pe masura ce cautam prin rugaciune si meditatie sa ne intarim contactul constient cu Dumnezeu, toti ceilalti pasi sunt si mai folositori pentru noul stil de viata. Imi rezerv zi de zi ceva timp pentru rugaciune si meditatie?
Rugaciunea de azi
Fie ca eu sa caut - asa cum spune Pasul 11 - sa-L cunosc mai bine pe Dumnezeu prin rugaciune si meditatie, sa vorbesc si sa il ascult pe Dumnezeu. Pe masura ce viata mea devine mult mai plina de realitate - si bunatatile acesteia - fie ca eu sa dedic timp pentru comuniunea cu Dumnezeu. Fie ca aceasta comuniune sa imi defineasca viata si sa ii dea un scop.

Ce sa-mi amintesc azi
Acorda-i timp si lui Dumnezeu.

In viziunea lui Bill #21 - Din nou cetateni



Fiecare dintre noi, pe rând – adică membrul care obține cel mai mult din acest program- petrece mult timp cu munca în Pasul 12, în primii ani. Acesta a fost cazul meu și probabil nu aș fi rămas abstinent cu mai puțină muncă.
Tostuși , mai devreme sau mai târziu, majoritatea dintre noi suntem confruntați cu alte obligații- familia,prietenii și patria. După cum vă amintiți , Pasul 12 se referă la practicarea acestor principii în toate domeniile vieții noastre. Prin urmare, cred că alegerea de a-ți face o slujbă din Pasul al 12 – lea se găsește în propria ta conștiință. Nimeni nu iți poate spune sigur ce ar trebui să faci într o anumită circumstanță.
Știu doar că la un anumit punct ar fi necesar să faci mai mult decât să transmiți mesajul AA altor alcoolici. În AA, ținta noastră nu este doar abstinența – încercăm din nou să devenim cetățeni ai lumii pe care noi am respins-o și a lumii care ,odată,ne a respins pe noi. Aceasta este demonstrația fundamentală a faptului că munca în Pasul 12 este un prim pas și nu un ultim pas.


Scrisoare,1959

Preluare de pe prietenii lui Bill

In viziunea lui Bill #20 - Lumina de la o rugaciune


Doamne , dă-mi seninătatea să accept ceea ce nu pot schimba , curaj să schimb ceea ce pot și înțelepciunea să le deosebesc.

Prețuim Rugaciunea noastră pentru Seninătate pentru a aduce o lumină nouă care poate disipa obiceiul vechi și aproape fatal de a ne păcăli pe noi înșine.
În lumina acestei rugăciuni vedem că înfrângerea acceptată în mod corespunzător nu e necesar să fie un dezastru. Acum știm că nu trebuie să fugim și nici nu trebuie să încercăm să depășim problemele prin uz de forță, care nu va face decât să împingă obstacolele în fața noastră mai repede decât putem noi să le depășim.

Grapevine,martie 1962

Preluare de pe Prietenii lui Bill


Fotografia postată de Cristina Horodniceanu.