Capitolul 1 - "Pas cu Pas"

Pasul Unu- "Am admis că eram neputincioşi în faţa alcoolului- că nu mai eram stăpâni pe viaţa noastră."

Descrierea lui Bill Wilson a Pasului Unu din "Doisprezece şi Doisprezece" este plină de metafore. Apare "John Barleycorn", personificarea boabelor de orz şi a băuturilor alcoolice derivate - bere şi whisky. Apare şi imaginea "biciului alcoolului", care-i împinge pe alcoolici spre AA şi "păstrătorul de viaţă", pe care cei muribunzi îl caută cu zel.

Poate cea mai importantă metaforă este imaginea unei "rădăcini" : "Principiul că nu vom găsi tăria durabilă până nu ne vom admite mai întâi înfrângerea completă este principala rădăcina din care a încolţit şi a înflorit Comunitatea noastră." Conform unei enciclopedii online, "plantele-rădăcină" reprezintă o rădăcină mare care se dezvoltă direct în jos, formând un centru din care alte rădăcini cresc lateral. "Plantele-rădăcină sunt dificil de transplantat şi de dezrădăcinat."

Să ne recunoaştem învinşi este "rădăcina" restului programului, Primul Pas pe care alcoolicul trebuie să-l facă în proporţie de sută la sută, dacă vrea să continue Programul. Unii alcoolici realizează că viaţa lor este de necontrolat şi că nu pot să facă faţă alcoolului, cu ani înainte de a intra în program, alţii acceptă prima sau a doua parte a pasului, înainte de a-l accepta în totalitate.

"Când am ajuns prima oară în AA, mi s-a spus că nu ar trebui să mă ostenesc să înţeleg de ce am devenit alcoolic, ci ar trebui să accept alcoolismul meu ca pe un adevăr şi să încep să fac ceva în privinţa asta", scria un autor în Grapevine, 1966. Un articol antecedent din 1944, spune că admiterea neputinţei şi a lipsei de control este "primul succes în drumul spre însănătoşire."
În paginile următoare, alcoolici vorbesc de Primul Pas.

Traducere si adaptare: E., Bucuresti.

Sursa- Step by Step/ Real AAs, Real Recovery

Preluare de pe Prietenii lui Bill