Prima dată când am dat cu ochii de 12 pași, erau afisati pe un perete in incaperea unde a avut loc prima mea sedinta AA. Eram un "nebaut" cuprins de tremuraturi, după o tortura de sevraj de cinci zile, și in drum spre casă de la o întâlnire cu psihoterapeutul meu, care mă dojenea cu blândețe despre de ce era atât de înfricoșător în a merge la AA (in mare parte era negare și stigma). Am luat un taxi (deoarece eram încă incapabil să conduc) cu gandul sa nu ma abat cumva din drum și să nu ajung la intalnire. Eram intr-o stare mentala de totala lipsa de incredere, asa ca m-am tot codit, m-am invartit, m-am rasucit, dar pana la urma am intrat. Am intrat ca să-mi demonstrez că nu este pentru mine, ca nu aparțin acestui loc.
Normal, m-am uitat la ceilalți oameni și am ajuns la concluzia că nu sunt deloc ca ei. Dacă AA functioneaza pentru unii, ferice de ei. Dar ei erau alcoolici și eu nu. Eram inca dupa mizeria detoxului si sub influenta sevrajului, hotărât să nu mai trec prin asta, convins că amintirea o sa rămâna cu mine, o să-mi amintească, o să mă oprească, o să mă rețină de la a mai consuma abuziv. Dar, in caz ca nu o sa se intample asta, hai sa merg la o întâlnire AA, asa ca o terapie de aversiune. Consumul de alcool m-ar putea doborî în același loc cu acești nenorocosi ghinionisti. Dar nu as lasa sa se întâmple asta cu mine, eram sigur.
Căutând feluri în care nu ne asemanam, am citit pașii și l-am eliminat imediat pe primul, cel care pretindea că nu am putere, pentru că tocmai mi-am dovedit puterea asupra alcoolului trăind o altă detoxifiere "strong". Am spintecat restul pașilor in două categorii: pasii lui Dumnezeu și pasii de grădinița.
Pașii lui Dumnezeu: Jumătate din pași menționeaza pe Dumnezeu: o "Putere mai mare decât noi înșine" ne-ar putea vindeca nebunia (Pasul 2); ei au trebuit să-și întoarcă voința și viata catre Dumnezeu (Pasul 3); au trebuit să-si recunoasca greselile in fata Lui (Pasul 5), să devină pregatiti să-L lase sa elimine toate defectele de caracter (Pasul 6) și să-L roage să facă acest lucru (Pasul 7). Și mai trebuiau să se si roage (Pasul 11).
Nu am crezut într-o soluție spirituală, așa că a fost ușor să resping acești pași ca o înșelăciune a zeloților religioși. Acesta a fost un exemplu de ceea ce AA numește "dispreț înainte de investigație". La dezintoxicare mi s-a spus că nu trebuie să cred în Dumnezeu pentru a obține beneficiile programului in 12 pași!
Pașii de grădiniță: Restul pașilor care au rămas par niste instrucțiuni morale simple, cum ar fi cele date copiilor de 5 sau 6 ani: inventarul greșelilor (pașii 4 și 10), recunoasterea lor (pasul 5) și repararea lor (pașii 8 și 9 ), repetarea acestui proces în fiecare zi (pasul 10); si ajutându-i pe alții (Pasul 12).
Am plecat de la prima întâlnire încă convins că AA nu este relevant pentru mine și nu am văzut nici un motiv de întoarcerea vreodată. Inca o data spun, atitudinea mea a fost un exemplu de ceea ce in AA se numește "dispreț înainte de a investiga". Mintea mea era închisă pentru posibilitatea ca un program în 12 pași să aibă valoare. În recuperare mi-am deschis mintea.
Ceea ce am învățat în recuperare și prin lucrul cu Pașii cu un sponsor după ce am ieșit de la detox, a fost că programul spiritual nu era o formă de doctrină religioasă. Era o serie de principii bazate pe concepte spirituale universale: spuneti adevărul; tratați-i pe ceilalți așa cum ați dori să fiți tratați; să vă monitorizați greselile inevitabile, să cereți scuze pentru ele și să fiti corecti fără să ii răniți pe ceilalți; si ajutati-i pe alții în nevoie.
Când am intrat în recuperarea de dupa detox, consilierii mi-au spus că pasii erau cheia pentru a rămâne în viață. M-am gândit că sunt nebuni. Am obiectat, în mod normal, în special la primii trei pași. Dar spre uimirea mea, am descoperit că ceea ce au spus despre pașii 1 și 2 mi s-au aplicat (deși pasul 3 a durat mult mai mult). Acest lucru m-a convins să nu mai lupt și să păstrez o minte deschisă. Consilierii mi-au spus că atitudinea mea era tipică noilor pacienți.
De asemenea, am învățat că pașii sunt concepuți a fi instrumente care pot ameliora furia, resentimentele, vinovăția, rușinea și alte sentimente negative care îl determină pe creierul dependent să strige dupa ajutor chimic. De vreme ce aceste emoții vin în mod constant, programul trebuie practicat zilnic, fiecare zi la timpul ei, chiar și pe ore sau minut-cu-minut, la începutul abstinentei. Aplicarea programului în fiecare zi este modul în care alcoolicii își transformă atitudinea, făcând trecerea enormă a psihicului de la falsa convingere că alcoolul este antidotul problemelor vieții la a recunoaște că abstinenta este remediul.
Pot vorbi despre îndoielile sau obiecțiunile față de programul in 12 pași pentru că le-am împărtășit. Aceste îndoieli nu trebuie să împiedice obținerea beneficiilor programului. Și nu trebuie să fie păstrate în secret. Am auzit oameni care exprimă tot timpul îndoieli similare la întâlnirile AA. Și mai degrabă decât să fie criticate sau ostracizate pentru exprimarea lor, membrii AA admira onestitatea și curajul de care este nevoie pentru a vorbi deschis despre ele.
Îi îndemn pe cei care se indoiesc să păstreze o minte deschisă, să elimine ideile preconcepute, să investigheze pe deplin programul in 12 pași și să ii dea o șansă sinceră înainte de a decide că nu este pentru ei.
Multumesc! Foarte interesant si instructiv pentru noul membru si nu numai!
RăspundețiȘtergereF.
Mulțumesc și eu!
RăspundețiȘtergere