<< Pasul I: Nu mă pregătesc pentru eşec
Pentru mulţi ani nu am crezut că ar exista ceva asupra căruia să fiu neputincioasă în mica mea lume. Credeam că nu trebuia decât să mă străduiesc mai mult sau să mă organizez mai bine pentru a controla orice s-ar ivi.
În viaţa mea alături de alcoolici, am încercat multe tehnici noi pentru a-i ţine sub control. Scopul meu era acela de a păstra ordinea- sau cel puţin să pară ordonat, logic şi responsabil. Am devenit foarte eficientă.
Înainte de a descoperi Al-anon, trecuseră mai mulţi ani în care observasem cât de lipsite de roade sunt eforturile mele; am simţit asta ca un eşec foarte mare. Acum îmi dau seama că am fost pregătită să primesc mesajul recuperării atunci când am putut în sfârşit să îmi recunosc eşecul- lipsa mea de putere asupra celorlalţi şi asupra bolii alcoolismului.
Cand am ajuns în program viaţa mea nu părea ieşită de sub control deoarece eu eram aceea care ţinea familia unită, căreia îi păsa de toată lume şi care păstra imaginea unei uniri fericite. Dar atunci când am reuşit să recunosc cât de lipsită de control devenise viaţa mea, am devenit mai deschisă în a-mi privi propria viaţa şi propria persoană într-un mod diferit.
Am învăţat că noi toţi suntem aici pentru că am eşuat în încercarea de a ne controla vieţile. Şi pentru mine a fost o uşurare foarte mare aceea că nu trebuia să contolez viaţa nimănui. În schimb trebuia să mă concentrez în a-mi coordona propria viaţă.
Este încă o încercare pentru mine să îi las pe ceilalţi să se ocupe singuri de propriile vieţi.>>
Text tradus din revista „The Forum” (revista oficiala a grupurilor Al-Anon SUA).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu