Am auzit de multe ori în ședințe oameni care își împărtășesc confuzia cu privire la „cum știu care este voia mea și care este voia lui Dumnezeu?”.
De-a lungul anilor, mi-am pus și eu de mai multe ori această întrebare.
Dar Cartea cea mare - foaia de parcurs pentru a trăi abstinent - o face simplă și clară pentru mine:
"... Este ușor să renunțăm la programul spiritual de acțiune și să ne odihnim pe laurii noștri. Ne îndreptăm spre probleme dacă o facem, căci alcoolul este un dușman subtil. Nu suntem vindecați de alcoolism. Ceea ce avem cu adevărat este o grațiere zilnică cu menținerea condiției noastre spirituale. Fiecare zi este o zi în care trebuie să ducem viziunea voinței lui Dumnezeu în toate activitățile noastre. „Cum pot să-ți slujesc cel mai bine voia Ta (nu a mea).” Acestea sunt gânduri care trebuie să meargă în permanență cu noi. Putem să ne exercităm puterea voinței de-a lungul acestei linii pe care o dorim. Este utilizarea corectă a voinței ... "(Cartea mare, Capitolul șase, pag. 85)
Harul este darul primit de alinare a alcoolismul meu - și în cele din urmă a obsesiei mele de sine - printr-o putere mai mare decât mine. Folosirea corectă a voinței mele, atunci când este aplicată harului lui Dumnezeu, este să-l valorific - în întregime: intuiția, gândurile mele, experiența mea, emoția mea - și să folosesc darul abstinenței mele și al acestui mod de viață pentru a fi de folos pentru alții.
Nu doar la întâlniri. În fiecare domeniu al vieții mele.
Pentru a reintegra în lume nu pe copilul bolnav și răsfățat, care pot fi uneori, nici bețivul activ, nici bețivul uscat ... ci omul abstinent, cu o abstinență senină, pentru ca abstinența este pentru mine astăzi mai mult decât abstinența fizică. (Cu siguranță, totul începe cu abstinența fizică. Toate celelalte sunt inutile fără ea. Dar eu aspir să trăiesc aceste principii dincolo de a mă lăsa doar de băut - ironia, desigur, este faptul că trăind aceste principii este tocmai ceea ce mă ajută să nu beau. Pare să fie o aspirație înaltă - și la prima vedere poate este - dar este și modul în care un bețiv menține echilibrul și creează ziduri împotriva atragerii gândirii auto-obsesive - care se află atât de des la baza justificării să bem din nou.)
În altă parte, se spune, referindu-se la cei 12 pași, "... ce pretenții! Nu pot face asta!"
Încercând să trăiesc pe deplin aceste principii în viața mea, îmi amintesc ce spune cartea cea mare chiar după aceea: „... Nu te descuraja. Nimeni dintre noi nu a reușit să respecte perfect aceste principii. Nu suntem sfinți. Ideea este că suntem dispuși să creștem pe linii spirituale. Principiile pe care le-am stabilit sunt ghiduri spre progres. vorbim despre progres spiritual mai degrabă decât despre perfecțiune spirituală." (Cartea mare, capitolul cinci, „Cum funcționează”, pag. 60)
Ceea ce se traduce pentru mine: „Sunt dispus să cresc pe linii spirituale” înseamnă că voi încerca să fac lucrurile diferit. Voi încerca să fac lucruri așa cum sugerează AA, în locul vechilor moduri bazate pe frică în care obișnuiam să mă comport. Nu „voi încerca să gândesc altfel”. Nu. Așa cum s-a spus în multe întâlniri - și care mi-au zguduit mintea când am auzit-o prima dată: nu pot să-mi schimb modul de gîndire către acțiuni diferite (corecte), trebuie să acționez diferit (corect) pentru a-mi schimba modul de gândire.
În multe privințe, transformarea pe care o experimentez prin harul divin (orice înseamnă această frază pentru tine) îmi oferă o nouă voință. Una prin care experimentez adevărata bucurie de a fi util altora.
Și după cum am mai spus - poate de multe ori până acum - și o voi spune probabil mereu:
Această transformare este disponibilă gratuit, oricui dorește - oricui este dispuis să o primească - prin cei 12 Pași.
Poate că nu este singura cale, dar este cu siguranță calea care a funcționat pentru mine.
Traducere:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu