Primii cinci pași au furnizat fundaţia pentru recuperare. Următorii doi pași încep soluția activă, de zi cu zi, înlăturând ceea ce ne blochează de la utilitatea noastră pentru alți oameni și Puterea noastră superioara mai ales și în cele din urmă, ceea ce ne blochează pe noi înșine.
Există patru bariere / motive de bază pentru care nu vom fi „pe deplin pregătiți” să lucrăm Paşii 6 şi 7.
Prima este o decizie conștientă că nu vom renunța niciodată la un anume defect de caracter.
Apoi, dăm vina pe alții pentru defectele noastre: oameni, situații sau instituţii.
În al treilea rând, raționalizăm. Capacitatea noastră de a raționaliza este nelimitată. Inainte de recuperare am petrecut ani de zile pe aceasta - ridicând bariere împotriva realității neplăcute.
În cele din urmă, este negarea: suntem total inconștienți de propria noastră contribuție la problema noastră.
Ordinea celor Doisprezece Pași este aşa pentru un motiv. Nu prea folosește să facem reparaţii în pașii opt și nouă, dacă nu există niciun semn de bunăvoinţă din partea noastră de schimbare făcând pașii șase și șapte. De câte ori în alcoolismul activ nu am spus că ne pare rău fără nici cea mai mică intenție de a ne schimba comportamentul, astfel încât să nu mai trebuiască să spunem că ne pare rău din nou? Pașii Opt și Nouă de lucru sunt lipsiţi de conţinut dacă nu am început să lucrăm Pasul 6 cu umilința ca ghid. „Promisiunile” din Cartea Mare (paginile 83 și 84) vin după discuția Pașilor Opt și Nouă.
Să ne uităm la cuvintele lui Sam Shoemaker pentru a obține o oarecare claritate asupra a ceea ce Paşii 6 şi 7 ne cer. Sam era duhovnicul episcopal care a condus Calvary Church and Mission unde mai întâi Ebby T. și apoi Bill W. (cofondatorul și autorul principal al Cărții Mari) și-au început recuperarea. Bill W. l-a creditat pe Shoemaker, cu transmiterea către el şi primilor AA „cheile spirituale” care fac programul și cei doisprezece pași.
Shoemaker a scris despre necesitatea de a ne preda zilnic. Da, Pasul 6 este, de asemenea, despre predare, la fel ca al treilea. Dar Shoemaker a făcut un punct foarte clar: predăm atât de mult din noi înșine cât Dumnezeu este în înţelegerea noastră.
Cu alte cuvinte, progresul nostru spiritual se bazează direct proporțional pe renunţarea noastră la defecte şi comportamente vechi. Suntem foarte norocoși că toate defectele noastre nu ne sunt dezvăluite dintr-o dată. Recuperarea funcționează oferindu-ne o perspectivă zilnică asupra a ceea ce putem face pentru a elimina ceea ce ne blochează. Avem nevoie de conștientizarea zilnică că defectele noastre de caracter sunt opusul principiilor Programului nostru.
Lucrând Paşii 6 şi 7 este mai puțin probabil să rămânem în recuperare blocaţi în modele de comportament vechi, neproductive, negative. Câștigăm mai mult dacă înţelegem că toți pașii, deși ordonați dintr-un motiv, trebuie să fie lucrați împreună. Acest lucru ne împiedică să cădem în capcana înțelegerii doar atât din Program cât să nu ne mai simţim mizerabil și nu suficient pentru a ne face fericiți.
De exemplu, unii dintre noi ar putea cădea în capcana de a gândi că întrajutorarea din Comunitate (întâlnirile) este întregul Program de acțiune.
Acțiunea paşilor 6 şi 7 culminează cu renunţarea la bagajul negativ — toate tiparele care ne ţin în vechile modele de comportament, de gândire și sentimente care sunt dăunătoare pentru progresul nostru în recuperare.
Pentru o altă perspectivă, să revenim la Shoemaker, care credea progresul spiritual se bazează pe faptul că trebuie să privim în interior și în sus, nu în exterior și în jos.
Pasii 6 si 7: Lucrurile pe care le facem si nu ar trebui facute (Mințim, înșelăm, furăm sau devenim necinstiți, dacă asta am descoperit lista de la pasul 4) (vechile comportamente) și cele pe care nu le facem, dar trebuie făcute (comportamente noi).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu