Dacă toate ființele umane ar putea să practice aceste instincte la nivelul exact pe care a vrut Dumnezeu, ar exista o armonie completă în lumea de astăzi. Nu ar fi niciun conflict. Dar lăsați pe voință proprie, nu vom putea niciodată, niciodată să avem o asemenea armonie. Ni s-a spus deja că ori de câte ori suntem treji, suntem neliniștiți, iritabili și nemulțumiți. Suntem plini de rușine, frică, vinovăție și remușcări. Mintea începe să caute ușurare și ne duce înapoi la ideea de a bea ceva. Dacă nu mai vreau să beau, trebuie să găsesc un mod de a trăi, nu numai că pot fi treaz, dar pot avea fericire, pace și seninătate. Că pot fi liber de rușine, frică, vinovăție și remușcări. Dacă pot face asta, pot fi treaz și fericit în același timp.
Într-o viață bazată pe voință proprie, pur și simplu nu poate exista fericire pentru mine. De câte ori am încercat tu și cu mine să depășim voința proprie prin voință proprie? De câte ori am încercat să ne facem mai buni? De câte ori am spus că n-am de gând să mai fac asta și apoi ne-am întors la dreapta și am făcut totul din nou? Voința proprie nu poate învinge voința proprie. Voința proprie este un lucru dat de Dumnezeu și numai Dumnezeu are puterea de a birui ceea ce a făcut.
Deci, dacă vrem ca viața noastră să se îmbunătățească, se pare că va trebui să lăsăm altceva să ne dirijeze gândirea. Dacă altceva ne dirijează gândirea, atunci poate că deciziile noastre vor deveni mai bune și nu vom întreprinde acțiunile care ne pun în conflict cu oamenii, locurile și lucrurile. Și poate că putem trăi liniștiți, fericiți și senini și treji în același timp. Pentru prima dată în viața mea înțeleg de ce trebuie să iau această decizie. Lăsată în voia mea, viața nu va fi niciodată un succes pentru mine. Cu voia lui Dumnezeu, există șanse mari să fie așa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu