„Nebunia alcoolismului revine şi bem din nou.”
Amintește-ți că nebunia înseamnă să crezi o minciună. Mintea bătrână vrea să se simtă mai bine. Mintea începe să spună, știu ceva care ar face să ma simt mai bine. Dacă aș bea doar un pahar, ar fi în regulă.
Credem că putem bea, iar asta este o minciună. Dar luăm băutura și declanșăm alergia. Nu ne putem opri din băut. Vezi că un resentiment ne face să bem. Acesta este principalul lucru gresit cu el.
„Și pentru noi, a bea înseamnă a muri.
„Trebuia să ne eliberăm din mânie, dacă voiam să rămânem în viaţă. Nu ne mai puteam permite să purtăm pică nimănui, nici să trecem prin zguduiri sufleteşti. Astfel de emoţii pot fi luxul dubios al oamenilor normali, dar pentru alcoolici ele sunt otravă.
„Ne-am întors la listă...”
Acum vezi că de aceea trebuie să ai un inventar scris. Dacă nu ai avea un inventar scris, nu ai avea nicio listă la care să te întorci. L-ai fi pierdut deja din cap. Nu-l poți ține minte. Deci acum ne vom întoarce la listă,
„... căci deținea cheia viitorului”.
Lista pe care tocmai am făcut-o, deține cheia viitorului meu.
„Am fost pregătiți să o privim dintr-un unghi cu totul diferit”.
Întotdeauna înainte, m-am uitat la ea să văd unde ai greșit. Acum, când mă uit la ea, mă uit la ea să văd ce mă blochează de la lumina soarelui Duhului și mă va face să beau. Pentru mine să beau înseamnă să mor. Nu se mai pune problema dacă resentimentele sunt justificate sau nu. Nu se mai pune problema cine are dreptate și cine greșește. Singurul lucru în mintea mea astăzi referitor la resentiment este ceea ce îmi face. Dacă mă blochează de lumina soarelui a Spiritului și mă face să beau, o doamne, nu le mai vreau in capul meu. Fie că ai dreptate, fie că am dreptate, nu are rost. O să mă uit dintr-un unghi cu totul diferit.
„Am început să vedem că lumea și oamenii ei ne-au dominat cu adevărat”.
M-am oprit și m-am gândit la asta. M-am gândit, Doamne! Iată-mă, tipul care a fost întotdeauna mândru de faptul că stau pe propriile picioare. Îmi conduc propriul spectacol și nimeni nu-mi spune ce să fac. Mi-am dat deodată seama că alți oameni mi-au spus ce să fac toată viața prin resentimentele mele față de ei. Ei au determinat cum gândesc eu. Când au stabilit cum gândeam eu, ei determina care vor fi acțiunile mele. Ei mi-au determinat viața. Nu am avut niciodată controlul asupra lor. Mereu am crezut că am făcut-o. Alti oamenii au făcut-o, prin resentimentele mele față de ei.
Când mi-am dat seama, am spus, am terminat cu asta. Nu o să-i mai las pe acei oameni să trăiască în capul meu, fără chirie. Intentionez sa scap de acea muzică. Dacă nu scap de ea, mai mult ca sigur, Dumnezeu nu-mi poate direcționa gândirea. O vor regiza în continuare. Atâta timp cât mă supăr pe ei, ei au controlul asupra gândirii mele. Vreau ca Dumnezeu să-mi direcționeze gândirea, nu alți oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu