BLOGUL LUI

Stefan -

MINDFUL ADDICT

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


vineri, 16 iunie 2017

"Starea de prezenta"

Prea multe gânduri

"Înainte să fiu lipsit de putere asupra alcoolului și viața mea să devină imposibil de manageriat, eram neputincios în fața nefericirii și viața mea devenise de nesuportat. Am început să beau alcool după ce trecusem de 40 de ani, ca fiind drept cea mai bună variantă de ajutor pe care credeam că o pot găsi. De multe ori, nefericirea mea părea să se topească pe măsură ce beam. Dar băutura a devenit o soluție tot mai evazivă și greșită pentru nefericirea mea. A început să-și creeze propria nebunie. Nenorocirea mea era în cele din urmă mult mai mare decât ceea ce evitasem și nu rezolvasem în perioada de început a alcoolismului meu. Şi acum ce urma?
Poate cel mai bun mod de a exista a fost să fiu fericit. Cum a fost posibil?
Cu mult înainte de a începe să beau, am fost un gânditor. Aveam tendința să mă gândesc neîncetat, ca și cum ar fi fost o parte esențială a rămânerii în viață. Mintea mea nu avea un buton de "oprit", sau, când se întâmpla să se oprească, nu aveam idee unde se afla. În această stare constantă de gândire, puteam găsi tot felul de resentimente pe care să le rumeg, răzbunări pe care să te țin minte, victimizări la care să reflectez și dezastre la care să protestez. Viața era nedreaptă, oamenii erau cauza multor nedreptăți și nelegiuiri și găseam că era justificat să nu fiu de acord și să nu accept ceea ce era realitatea evidentă.
Eu creez gânduri. Pot să fac acest lucru ca rezultat al comportamentelor inconștiente (ceea ce am recunoscut de altfel ca "defect de caracter"), sau pot să aleg să creez gânduri conștiente. Conștientizarea pentru mine este să realizez care sunt și care nu sunt gândurile mele. Mai degrabă îmi observ gândurile, modul cum sunt create și conținutul lor. Dacă nu vreau să fiu condus de o gândire implicită, condiționată, atunci am descoperit că pot alege să observ și să creez o gândire constructivă.
Odată ce am învățat să meditez, așa cum am fost încurajat în Pasul Unsprezece, am reușit să găsesc comutatorul "oprit" la gândirea mea, atunci când gândirea nu-mi era necesară. Pot să folosesc gândul, mai degrabă decât să las gândul să mă folosească.
"Starea de prezență", cred, este cea mai accesibilă ușă spre ceea ce a fost denumită "creștere spirituală" de-a lungul vieții mele și în AA."

Ken T.
Ames, Iowa
(Emotional Sobriety, vol II)

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu