"... aceste principii" - partea a unsprezecea

"... aceste principii" 

Aruncam privire mai atentă la ceea ce înseamnă caracterul și moralitatea. Caracterul descrie modalitățile obișnuite de a fi ale unei persoane, prin care se distinge sau identifică acea persoană. 
Ca trăsătură de caracter, o virtute este o calitate gravată în sinele nostru, un semn distinctiv care este inscripționat în noi prin acțiunea repetată în situații date până când acțiunea devine obișnuită și se face spontan și automat ori de câte ori aceste situații apar. 
Ca trăsături morale, virtuțile privesc modul în care ne trăim viețile. Prin urmare, Pasul 4 solicită un inventar moral, o examinare a acelor calități din noi, care prin obiceiuri au guvernat modul în care am trăit atunci când am băut. Moralitatea este un cuvânt care pe alcoolic nu îl interesează în mod deosebit. De exemplu, tindem să o asociem cu interdicții asupra comportamentului sexual.

Când vorbim in AA despre a trăi o viață fara bautura, vorbim nu numai despre trăirea unei vieți eliberate de alcool sau despre faptul că putem avea succes in diferitele obiective demne, dar lumești pe care le putem stabili pentru noi înșine. Vorbim despre existența unei vieți morale, despre evitarea de a ne rani pe noi si pe ceilalti, despre a face bine și a evita răul, despre a urmări cele mai bune și cele mai înalte standarde în relațiile noastre și în tot ceea ce facem.

Noi, alcoolicii, știm mai bine decât majoritatea oamenilor că acesta este adevărul simplu și gol-golut. La urma urmei, am încercat calea noastră și nu a funcționat. Datorită abuzului de alcool, am insistat adesea asupra unui drept absolut de a determina ce e bine si ce e rău pentru noi înșine. Așa am jucat rolul lui Dumnezeu. 

Când recunoaștem că suntem neputincioși in fața alcoolului, facem primul pas spre a admite ceva infinit mai profund: că nu suntem noi Dumnezeu. Asta deschide calea catre a lua decizia finala pe care se bazează recuperarea noastră: să ne predam în totalitate. 

Din această predare crește dorința de a căuta și de a face voia lui Dumnezeu. Treptat, ajungem să recunoaștem că binele și răul nu sunt decizii ale voinței noastre individuale, ci a unui Dumnezeu care ne-a creat și care, prin urmare, știe ce funcționează și ce nu funcționează pentru noi ca ființe umane. Când ne rugăm pentru cunoașterea voinței lui Dumnezeu pentru noi, ne rugăm ca Dumnezeu să ne facă cunoscut în primul rând voia lui morală pentru noi, cum trebuie să ne comportăm, cum trebuie să trăim, dacă ne dorim să găsim fericirea. Și pentru că nu putem face voia Lui pe cont propriu, ne rugam sa ne dea puterea de a face acest lucru. 

Acesta este motivul pentru care, în AA, virtuțile, ca și deprinderile, sunt de natură spirituală în esență, la fel ca soluția pentru problema noastră de băut, precum și întregul program de recuperare. 

Virtuțile morale care animă Pașii sunt calități sau atribute care marchează caracterul uman, in conformitate cu voia lui Dumnezeu. A fi virtuos înseamnă a întrupa voia lui Dumnezeu în mine și a o trăi în comportamentul meu de zi cu zi. Pe măsură ce cresc în virtute, tot așa cresc în spirit, în caracter și în viața bună și fericită. Acest proces nu funcționează decât dacă particip cu bunavointa. 

Prin urmare, în AA nu ne referim la partea "ce trebuie", la ce "ar trebui" să facem și cum "trebuie" să trăim. Asta sună ca o predica și știm că invită la rebeliune. De aceea, AA se fereste de acest "trebuie". Ne concentrăm asupra a ceea ce funcționează, asupra a ceea ce ne permite să trăim bine în recuperare, după cum arată experiența extrasa din principii și evidentiata in incaperile de intalniri.


Caracterul nostru este rezultatul alegerilor noastre morale, al alegerilor sanatoase sau nesanatoase pe parcursul vieții: pe măsură ce acționăm din nou si din nou, așa vom deveni. Caracterul virtuos necesită alegeri virtuoase. Pentru a dobândi o virtute, am face bine să o practicăm, să o cultivăm și să o crestem. 
Putem efectua acte aleatoare de bunătate, pentru a obtine o virtute, fără a deveni oameni buni. Pentru a obține această virtute, faptele noastre de bunătate nu pot fi întâmplătoare sau ocazionale, ci urmărite în mod consecvent și persistent pe o perioadă susținută de timp. Bunatatea devine o virtute atunci când o practicăm în mod repetat până când devine parte din noi ca un obicei obișnuit, o parte fixă a caracterului nostru, o dispoziție stabilă. Apoi, suntem mai buni față de alții, chiar și atunci când circumstanțele pot să nu fie favorabile sau când alții sunt necuviincioși față de noi. 

Vorbim despre dobândirea unor obiceiuri bune sau sănătoase în AA în locul obiceiurilor proaste sau nesănătoase ale zilelor noastre de băut. Dar bun și sănătos poate insemna si perierea dinților și o baie în fiecare zi sau o mâncare adecvata, exercitii fizice regulate și somn suficient. Unii dintre noi nu au dobândit aceste obiceiuri simple până nu am ajuns la AA, dar absența lor când am băut a fost simptomatică stării noastre emoționale și spirituale. Această stare se obtine cu ajutorul principiilor programului. Este vorba de noi obiceiuri spirituale, morale și emoționale pe care le dezvoltăm, prin practicarea virtuților și a deprinderilor, care în cele din urmă produc o diferență de durată în viețile noastre, chiar și în aspectele sale prozaice. 

Pe măsură ce dobândim aceste obiceiuri morale numite virtuți și se integreaza în sinele nostru, ele se formează și schimbă cine suntem. Gândim, simțim și acționăm diferit. 

Formarea obiceiurilor necesita repetitie, dar insusirea unei virtuți necesită mai mult decât simpla repetare. În calitate de obiceiuri morale, virtuțile implică nu numai acte morale, ci și intenții corecte din punct de vedere moral. 

Virtutea este unitatea dintre act și scop. Un act virtuos este o reflectare exterioară a unei intenții virtuoase interioare. Dacă intenția nu este acolo, nici calitatea virtuoasa nu este. In AA se spune că este "o chestie interioara" (“it’s an inside job”).