"... aceste principii"
Deprinderile formează coloana vertebrală a celor 12 pasi.
În AA, acestea constau în predare, auto-examinare, confesiune, reparatii, rugăciune, meditație, serviciu.
Dintre acestea, predarea si acceptarea reprezinta deprinderea fundamentală. Acest lucru este posibil în două moduri.
În primul rând, este deprinderea de bază a primilor trei pași (adesea numiți "pașii de predare si acceptare"), care stau la baza celorlalti nouă.
În al doilea rând, este deprinderea care sta baza fiecărei alte deprinderi. Fără predare si acceptare, nici o altă deprindere nu poate fi practicată pe deplin și nici un pas nu este lucrat pe deplin. Suntem niste rebeli si lucrul acesta ne blochează la fiecare pas. Predarea este deprinderea spirituală necesară, deprinderea care deschide ușa unei relații corecte cu Dumnezeu, care la rândul ei face posibilă o relație corectă cu semenii.
Astfel, călătoria noastră prin Pași este un proces continuu și aprofundat al predării de sine.
Pasul 1 în predare este admiterea neputinței noastre de a controla băutul și de a ne gestiona viața.
La început această acceptare nu se ridică la nivelul unei deprinderi, avand in vedere ca deprinderea este pana la urma o alegere. În schimb, ne este forțata de circumstanțe. Dar, pe măsură ce continuăm să ne recuperăm, admiterea neputinței începe să depășească problema noastră cu alcoolul și astfel aplicam acceptarea in toate domeniile vietii noastre noastre. Atunci începem să practicăm predarea si acceptarea ca deprinderi, iar Pasul 1 devine în orice moment și în toate situațiile primul pas indispensabil.
În Pasul 2 continuăm sa cedam din dorinta de putere si control prin predarea necredinței care ne separă de o Putere superioara noua înșine ce ne poate readuce la sănătate.
În Pasul 3 luăm o decizie să predăm totul lui Dumnezeu, voința și viata.
Celelalte deprinderi cresc din acest proces de predare și devin operaționale printr-unul sau mai mulți pași specifici.
Autoexaminarea (autocunoasterea, autoevaluarea) este deprinderea pe care o practicăm atunci când facem un inventar personal în Pasul 4 și facem o listă de defecte de caracter și de persoane pe care le-am rănit;
Când, în Pasul 6, revizuim lista noastră de defecte și ne pregătim pentru a le îndeparta;
Și când, la Pasul 8, facem lista celor pe care i-am rănit și, în pregătirea pentru Pasul 9, luăm serios în considerare lucrurile despre noi care au provocat astfel de rău, repetând acest proces pe măsură ce continuăm să facem inventarul în Pasul 10.
Ne angajam în confesiune atunci când recunoaștem natura exactă a greșelilor noastre în Pasul 5, când recunoaștem altora la Pasul 9 daunele pe care le-am provocat atunci când am băut și când, după ce am recăzut din nou în greseli in abstinenta, recunoaștem cu promptitudine în Pasul 10, persoanei pe care am rănit-o, lui Dumnezeu și noua înșine. Mărturisirea pur și simplu înseamnă a admite și este sinonimă cu recunoașterea sau dezvăluirea greșelilor noastre. Nu are conotații religioase în AA.
Pe lângă mărturisire, Pașii 9 și 10 implică de asemenea deprinderea reparatiilor, astfel încât să căutăm nu numai să recunoaștem, ci și să indreptam, să dăm înapoi sau să restaurăm ceea ce am luat de la alții, lucrurile tangibile și intangibile și să ne reparăm relațiile cu ei printr-un act de reconciliere.
Rugăciunea ca deprindere este lucrarea din Pasul 3, unde ne oferim lui Dumnezeu; din Pasul 7, unde cerem sa fim eliberati de neajunsurile si slabiciunile noastre; si de la Pasul 11, unde cerem cunoașterea și puterea, pe măsură ce căutăm să facem voia lui Dumnezeu.
Dar putem lucra rugăciunea și în alti Pași. Vor fi momente când îl vom cere lui Dumnezeu să ne ajute să acceptăm neputința noastră în Pasul 1, să ne "ajute necredinței" noastre în Pasul 2 („Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!"), să ne ajute să devenim dispuși, sa avem bunavointa, la Pasul 3. Când rugăciunea ne îndrumă autoexaminarea la Pasul 4, este probabil să devenim mai amanuntiti și mai fara frica, pentru că este un contact conștient cu Dumnezeu, care face din inventar o practica spirituala și nu doar un exercițiu intelectual de autoanaliză sau o introspecție morbidă condusă de vinovăție.
Același lucru este valabil și pentru mărturisire în Pașii 5, 9 și 10, în care rugăciunea ne poate ajuta să eliberăm frica si sa fim absolut deschisi în recunoașterea greșelilor noastre.
În ceea ce privește reparatiile, făcându-ne obiceiul de a ne ruga - pentru noi înșine și pentru persoana fata de care vrem sa indreptam lucrurile - nu poate decât să ne ajute in eforturile noastre de vindecare a rănilor și a reapropierii.
Meditația, în timp ce apare pentru prima dată în Pasul 11, este un însoțitor al rugăciunii și, pe măsură ce creștem spiritual, învățăm să practicăm această deprindere în orice pas, ori de câte ori căutăm sfatul lui Dumnezeu. Ca și în cazul rugăciunii, contactul conștient prin reflecție, contemplare sau meditație ne poate ajuta să ajungem în cadrul spiritual adecvat, astfel încât să putem examina neajunsurile noastre, daunele pe care le-am făcut, si sa facem reparatiile de care avem nevoie pentru a ne elibera de frică, de furie, resentimente și alte obstacole emoționale care apar atunci când încercăm să actionam fără îndrumarea lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu