Serviciul este deprinderea pe care o practicăm în Pasul 12, unde ne dăruim ce am primit. Împărtășim mesajul de recuperare altor alcoolici și, prin comportamentul nostru în toate domeniile vieții noastre, mărturisim puterea iubirii lui Dumnezeu de a schimba viețile, ajutând să aducem tamaduire și speranță.
Un rol important aici este deprinderea de a fi in Comunitate, apartenenta. Practicăm aceasta deprindere când ne întâlnim ca un grup de împărtășire. Aceasta apartenență vizează mai mult decât să ne impartasim experienta sau să ne oferim voluntariatul. Obiectivul este acela de a contribui la construirea unei anumite relații între membrii grupului, o rudenie spirituală sau o prietenie chiar. În construirea acestei relații, o altă deprindere, deja legată de Pașii 5, 9 și 10, intră în joc, și aceasta este deprinderea confesiunii. Împărtășim slăbiciunile sau neajunsurile noastre și speranțele noastre pentru recuperare și creștere și, așa cum si ceilalti identifică și împărtășesc în același spirit, aparteneta noastră se adâncește. În aceste momente de mărturisire sinceră, adesea punctate de durere nedescărcată, mulți dintre noi simt prezența lui Dumnezeu în încăperile AA.
Așa cum este cu rugăciunea și meditația, vedem și cu serviciul și deprinderile asociate ale mărturisirii și apartenentei, că este caracteristic deprinderilor să interacționeze și să se construiască una pe alta pe parcursul Pașilor.
O mărturisire a naturii exacte a greselilor noastre poate fi la fel de importanta si amanuntita ca și auto-examinarea și inventarul pe care se bazează. Nu putem renunța la neajunsurile noastre în Pasul 7 dacă nu am pus bazele prin predare în Pașii anteriori și, venind la Pasul 6, am abandonat orice rezistență față de voința lui Dumnezeu. Și numai când suntem pe deplin pregătiți să ne predăm greșelile, suntem cu adevărat pregătiți să facem reparatiile pentru greșelile pe care le-am făcut, la Pasii 8, 9 și 10. La Pasul 12, toti Pașii și toate deprinderile dobandite se reunesc in cautarile noastre de a trai o viață de integritate spirituală și să practicăm principiile în tot ceea ce facem.
Aceste practici devenite deprinderi explică faptul că nici unul dintre Pașii AA nu este o propoziție care emite o idee unică, menită a fi luată o singură dată sau ocazională sau întâmplătoare. Deprinderile care se află în spatele lor sunt menite să fie practicate în mod regulat și aplicate tuturor aspectelor vieții noastre cu angajament si cu un scop. În acest proces, Pasii nu mai par a fi niste "comenzi de sus", iar în timp deprinderile devin obiceiuri spirituale, un mod natural de viață progresiv. Ne predăm și ne dăruim cu mai multă ușurință și mai multă grație. Ne examinăm conștiința zilnic și suntem imediat dispusi sa admitem greșelile și sa facem reparatii. Căutăm contactul conștient și voința lui Dumnezeu în mod constant, adoptam simbolul camilei in AA si ne asezam în genunchi dimineața și inainte de culcare seara în rugăciune și meditație și ne reconectam la intervale regulate în cursul zilei. Dăm mai departe gratis ce am primit și împărtășim liber. Ne angajăm cu ceilalți și participăm cu plăcere la lucrurile care ne aduc laolalta pentru binele comun.
VIRTUTILE
(calități spirituale)
Dar doar deprinderile, ele singure, nu vor realiza toate aceste lucruri. Ele sunt mijloace sau canale. Prin ele practicăm cel de-al doilea set de principii încorporate în Pași. Acestea sunt virtuțile (calitățile spirituale). La fel ca principiile și pașii, deprinderile și virtuțile sunt, de asemenea, uneori îmbinate în AA. Acest lucru rezultă în parte din faptul că practica unei virtuți necesită deprindere în sensul unui efort consistent și repetat. subtilitatea vine din faptul ca deprinderile și virtuțile sunt strâns legate și interdependente. Împărtășesc scopurile comune. Ambele sunt ordonate relației noastre cu Dumnezeu și cu semenii. Ambele încearcă să continue o transformare spirituală care aduce o schimbare în caracter și în altura emoționala și in modelele de comportament. Dar, în timp ce deprinderile urmăresc să efectueze această schimbare indirect, prin practicarea anumitor actiuni (auto-examinare, mărturisire, reparatii etc) care rămân externe pentru noi, virtuțile urmăresc să facă asta direct, prin practica anumitor acte care înrădăcinează in noi calități interioare specifice, corespunzator faptelor și manifestarilor exterioare. Autoxaminarea, acceptarea și indreptarea greselilor sunt activități care necesită anumite calități interioare, dacă vrem sa obtinem scopul scontat și efect maxim. Când este condusa de aceste calități, practica repetată a activităților are efectul de a grava adânc calitățile în noi, astfel încât, în timp, ele devin tipurile de obiceiuri interioare pe care le numim trăsături de caracter.
În timp ce sunt complementare, deprinderile și virtuțile nu sunt echivalente. Deprinderile sunt activități, virtuțile sunt trasaturile lor motivaționale. Deprinderile implică acte externe, virtuțile includ calitățile lor interne. Deprinderile sunt ceea ce facem, virtuțile sunt cum le facem. Virtuțile sunt obiceiuri interioare sau trăsături de caracter, iar în recuperare le dobândim în procesul de practicare a acestora în cadrul deprinderilor. Practicam virtuțile, care se pot înrădăcina în noi, devenind o parte integrantă a caracterului nostru, făcându-ne să gândim, să simțim și să acționăm în mod adecvat.
Pe masura ce se intâmpla asta, practica noastră în deprinderi devine progresiv mai bună și, în timp, virtuoasă, adică în deplină concordanță cu obiectivele lor și pe deplin capabile să le realizeze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu