A te simţi bine cu tine este o artă şi ca orice artă, se învaţă şi se cultivă prin exerciţiu şi practică zilnică, până când devine un obicei.
Imi suna atat de cunoscut urmatorul pasaj, faceam aproape zilnic lucrurile astea:
<<Tu ai lucruri mai importante de făcut, cum ar fi să stai să-ţi rumegi nefericirea sau să numeri încă o dată toate lucrurile pe care le-ai avut şi le-ai pierdut; sau poate mai bine te apuci să te gândeşti la alea pe care nu le-ai avut niciodată să fii sigur că îţi ajunge toată ziua, că sunt multe şi mărunte şi toţi le au numai tu nu. Şi tare mult ţi le-ai dorit dar universul ăsta nu a vrut nicicum să ţi le dea că are el ceva cu tine, te-a ţinut minte dintr-o altă viaţă iar acuma te-a prins la înghesuială iar tu n-ai ce să-i faci că doar n-o să te pui cu ditamai destinul. Asta-i viaţa ta fără noroc, lasă că au alţii mai mult decât le trebuie, iar tu, care eşti aşa bun la suflet şi generos şi deştept, nu ca ăia care-s proşti şi nenorociţi, tu, n-ai nimic din ce meriţi; pentru că meriţi fireşte şi ţi se cuvine aia şi aialaltă dar nu faci mai nimic să le ai că nu te lupţi tu degeaba cu soarta.>>
Este alegerea mea. Depinde de mine cum PERCEP aceasta dimineata.
Articolul complet aici: Să mă bucur oare?…mai bine nu…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu