BLOGUL LUI

Stefan -

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


joi, 7 ianuarie 2016

Una dupa alta! - Impartasiri


"Despre Pasul 10 în opinia mea...
Pasul 10 este ca un fel de Pas 4 mai mic , pe care îl fac în fiecare zi. Este un mod de a mă reponsabiliza, fără întârziere, astfel încât pe timpul nopții să mă pot duce la culcare liniștit știind că am avut grijă de abstinența mea în toate interacțiunile din ziua respectivă. Acest lucru a fost foarte greu pentru mine la începutul abstinenței. Am avut o grămadă de resentimente, m-am agățat strâns de ele. Aveam ceea ce credeam eu că e o furie justificată, și cele mai multe ori, nu am prea fost dornic să o las să se ducă. Mi-am recunoscut, uneori, greșeala, dar chiar și atunci când am făcut-o, nu am fost nici pe departe "operativ" în gestionarea resentimentelor. Pasul 10 m-a ajutat să nu mai evit asumarea responsabilității. Acum, cînd îmi revăd ziua care a trecut, și văd o situație pe care aș fi putut să o gestionez mai bine, sau văd pe cineva față de care am greșit, încerc să am grijă de ea imediat a doua zi, și indiferent de rezultat, mă simt întotdeauna mai bine după ce fac acest lucru. Există diferite moduri de a face acest pas. Fiecare își poate găsi felul potrivit pentru el. Dar cel mai bun mod pentru mine este de a mă întreba cu onestitate "cum a decurs ziua de azi ? Am cauzat fie și involuntar vreun rău? E necesar pentru liniștea mea să fac vreo reparație morală? "Atunci când răspund la aceste întrebări sincer, și iau măsurile necesare, atunci am lucrat la Pasul 10.
Câteodată reușesc, cîteodată nu reușesc să-mi repar greșelile, important pentru mine este că mi-am asumat cu onestitate greșeala și am avut bunăvoința de a face ceva pentru aceasta. Data viitoare va fi mai bine, e vorba de evoluție nu de perfecțiune.
Vă mulțumesc !"


***

"Poți spune dimensiunea Dumnezeului tău uitandu-te la mărimea listei grijilor tale. Cu cât mai lungă e lista ta, cu atât mai mic este Dumnezeul tău.
-autor necunoscut
Acum îmi place Pasul 11!
Când am intrat în AA, acest Pas a fost unul dintre cele mai descurajante pentru mine. M-am ”aricit ” de cînd am auzit că întrunirile grupului se țin la o biserică. Nu am avut vreodată o relație strânsă cu Dumnezeu, și nu știam cum aș fi putut avea una vreodată, și deși l-am căutat prin multe locuri numai langă mine nu m-am uitat. Niciodată nu m-am imaginat ca cineva care se ruga stăruitor. Nu credeam că aș putea să o fac.
Cu timpul am descoperit a fost că Pasul 11 nu e ceva care trebuie să fie făcut perfect de la început. Este un pas care evoluează în timp, care începe de la un singur lucru, și crește tot timpul. Rugăciunile mele au fost simple la început: " Doamne, Ajută-mă" și " Doamne, îți mulțumesc." Asta a fost tot ce puteam spune atunci. Dar a funcționat chiar și așa. Nu m-am mai simțit singur, nu mai m-am simțit ca și cum aș fi avut făcut totul singur, și m-am simțit recunoscător. Fiecare persoană trebuie să-și învețe propriile lecții, mi-am învățat-o și eu... suntem cu totii pe diferite locuri în recuperare noastră ... pe diferite niveluri și cu toate acestea, AVEM cu toții aceeași valoare ca și suflete umane cu inimi care au nevoie de a Iubi și a fi Iubite. Iar fără El pentru mine nu a funcționat.
Acum, un an jumate mai târziu, rugăciunile mele și relația mea cu Dumnezeu sunt pline și bogate. Vorbesc cu Dumnezeu în rugăciunile și în meditațiile mele , și îi mulțumesc pentru tot, pentru că știu că nu aș fi putut sta abstinent fără El.

Doamne, zi de zi, ajută-mă să fac ceea ce m-ai conceput să fac."

Fanel - Preluare de pe Prietenii lui Bill
 

Niciun comentariu: