DESPRE ACCEPTARE

 

 Cum poate durerea sa conduca la trezire spirituala si eliberare? 
Prin ACCEPTARE!

Cele 5 stagii ale durerii:
1. Negarea 
Prima reactie: negam realitatea. Este in esenta un mecanism de aparare pentru a face fata socului de moment. Este un raspuns temporar care ajuta la trecerea prin acest prim val al durerii.
2. Furia
Toata durerea iese la suprafata sub forma de furie. La nivel rational intelegem. La nivel emotional nu putem controla acele resentimente orientate catre cel care ne-a facut sa suferim. Ne simtim vinovati pentru ca suntem furiosi, iar aceasta vina ne face si mai maniosi.
3. Tocmeala
O alta reactie normala in fata acestor sentimente de neajutorare si vulnerabilitate este de a incerca din nou sa preiei controlul asupra situatiei:
– Daca am fi facut altfel ...
– Daca ne-am fi comportat mai bine…
4. Depresia
Transpusa in tristete si regret.
5. Acceptarea
A ajunge la acest pas este un dar pe care nu toti il primesc. 
Unele persoane pot ramane blocate in etapa de furie sau negare. 
Etapa de acceptare este una de retragere si calm.
Maniera in care facem fata acestei etape de durere este insa pana la urma una personala. Nimeni nu poate sa inteleaga in totalitate sentimentele pe care le incercam. 
Ce putem face noi este sa ne permitem sa simtim durerea. Rezistand in fata ei nu facem decat sa intarziem procesul natural de vindecare.

ILUMINAREA PRIN SUFERINŢĂ

(selecţie din cartea "Ieşirea din întuneric - cum să te vindeci de traume cu ajutorul puterii interioare", de Steve Taylor)

Imaginaţi-vă că ajungeţi la un punct în care aţi pierdut totul, poate ca urmare a unei boli grave, a unei depresii sau dependenţe. V-aţi pierdut cariera, partenerul sau familia, speranţele de viitor şi respectul de sine şi sunteţi atât de disperaţi, încât simţiţi că nu puteţi să mergeţi mai departe. Tot ce v-a adus fericire pare să vă fi fost luat. Tot ce aţi muncit din greu să construiţi şi tot ce v-aţi imaginat că va fi viitorul vostru se dizolvă şi se transformă în nimic. În faţa voastră pare să nu fie nimic în afară de durere, pierdere şi moarte. Şi atunci, în voi are loc o transformare. Sinele vechi moare şi se naşte unul nou. Dintr-odată, aveţi un sentiment de uşurinţă şi de libertate, ca şi cum ar fi fost tăiate legăturile şi ridicate greutăţile. Lumea pare a fi un alt loc, cu un sens nou şi un ţel nou, cu o armonie nouă şi frumuseţe. Trecutul şi viitorul nu mai au nicio semnificaţie, iar grijile care vă umpleau mintea înainte nu mai contează. Tot ce contează e "existenţa" strălucitoare pe care poţi să o vezi în jur şi prezentul glorios pe care îl trăieşti.

(din Introducere)

Acceptarea

Dacă ruperea ataşamentelor psihologice este în mod normal un proces dureros, atunci când - şi cum - are loc trecerea la o stare de eliberare şi transformare?

   Conceptul important, în acest caz, este acceptarea. Detaşarea devine o stare pozitivă şi transformatoare atunci când este acceptată. Dacă i te împotriveşti, dacă te lupţi cu ea şi încerci să o îndepărtezi, atunci o să începi să simţi durerea ataşamentelor tale psihologice care s-au rupt. Dar în cele din urmă, poţi să ajungi la un punct în care eşti prea obosit să mai lupţi, sau în care îţi dai seama că împotrivirea e oricum futilă, sau în care pur şi simplu îţi accepţi situaţia ca soartă sau ca voia lui Dumnezeu - şi ăsta este punctul în care are loc transformarea.

   Dacă această transformare este văzută ca o "alchimie spirituală", atunci acceptarea este agentul chimic care o generează. După cum formulează Eckhart Tolle:

   Ori de câte ori are loc un dezastru sau când se întâmplă ceva foarte "greşit" - boală, dizabilitate, pierderea casei sau a averii sau a unei identităţi definite social, ruperea unei relaţii apropiate, moartea sau suferinţa unei persoane dragi sau propria noastră moarte iminentă — să ştiţi că există şi partea cealaltă, că vă aflaţi la numai un pas de ceva incredibil: o transformare alchimică deplină a metalului de bază al durerii şi suferinţei în aur. Acest pas se numeşte abandon.

[…]