BLOGUL LUI

Stefan -

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


duminică, 10 iulie 2016

si ceilalti sunt bolnavi!


Fac terapie ca sa fac fata celor care ar trebui sa faca terapie.



<< Am înţeles că resentimentele trebuiau stăpânite, dar cum? Ca şi cu alcoolul, nu puteam scăpa de ele doar pentru că vream noi aşa.

Iată cum am procedat. Ne-am dat seama că se prea putea ca cei care ne prigoneau să fie bolnavi spiritual. Deşi simptomele şi efectele bolii lor asupra noastră ne zdruncinau echilibrul, erau şi ei, ca şi noi, suferinzi. I-am cerut lui Dumnezeu să ne ajute să manifestăm faţă de ei răbdare, milă şi toleranţă, ca faţă de nişte prieteni bolnavi. Când cineva ne irita, ne spuneam în sinea noastră: "Omul acesta este bolnav. Cum aş putea să-i fiu de ajutor? Doamne, apără-mă de mânie. Facă-se voia Ta".

Evităm răzbunările şi disputele, pentru că ele nu constituie o purtare adecvată faţă de bolnavi. Certurile şi răzbunările ne distrug şansa de a fi de ajutor. Nu-i putem ajuta pe toţi oamenii, dar cel puţin, Dumnezeu ne va arăta cum să-i privim cu blândeţe şi toleranţă pe fiecare în parte. >>



Big Book



Niciun comentariu: