LINIȘTEA DIN ÎNCĂPERI: Wisdom of the Rooms

.

MESAJ:

INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE
<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recunoaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne părăseşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – libertatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.
(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)

Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>

Twelve steps to freedom. Start with one.

luni, 11 iulie 2016

Wisdom of the Rooms - Pasul 3

“Diferenta intre Dumnezeu si mine este ca Dumnezeu nu vrea sa fie ca mine”

Nu va pot spune de cate ori am incercat sa imi aranjez viata ca sa se potriveasca nevoilor mele. Am facut planuri si scheme, am lucrat si am manipulate, am sperat si am visat, si iarasi am manipulate mai mult – toate in incercarea de a face lumea sa sa se comporte asa cum doream eu. Cand sponsorul meu mi-a spus ca incercam sa joc rolul lui Dumnezeu, am luat-o ca un compliment si am gandit in secret ca ma descurcam destul de bine in acest rol.
Cand am inceput sa lucrez programul, am inceput sa ma uit mai atent la comportamentul meu si la consecintele ambitiei si ego-ului meu necontrolate. Am ranit o multime de oameni, inclusiv pe mine, si am fost nevoit sa admit ca aceasta cale a mea nu era cea dreapta, pana la urma. Dupa ce am recunoscut asta, m-am reconsiderat si am inceput sa-L las las pe Dumnezeu sa Ȋsi asume rolul cuvenit in viata mea.
Astazi este o usurare ca nu mai trebuie sa joc rolul lui Dumnezeu. Este mult mai usor sa ma aranjez si sa ma prezint (sa fiu prezent), lasandu-l pe Dumnezeu sa faca cum e mai bine pentru toti cei implicati. Astazi ma rog sa fiu eliberat de sclavia ego-ului si stiu – cu cat ma tin laoparte din drum, cu atat poate Dumnezeu face mai mult in viata mea si prin viata mea.
Astazi diferenta intre Dumnezeu si mine este intr-adevar limpede.

Sursa: