Am căutat prin
rugăciune şi meditaţie să ne întărim contactul conştient cu Dumnezeu, aşa cum
şi-L închipuie, fiecare dintre noi, cerându-i doar să ne arate voia Lui în ceea
ce ne priveşte şi să ne dea puterea s-o împlinim.
Acest pas poate fi împărţit în trei părţi.
Să ne gândim în primul rând la prima parte, care recomandă nevoia de rugăciune
şi meditaţie pentru a îmbunătăţi înţelegerea noastră faţă de Dumnezeu,
contactul nostru cu El.
O rugăciune pentru îmbunătăţirea
contactului cu Dumnezeu, pentru cunoaşterea voinţei Sale şi pentru atingerea
energiei spirituale, psihice şi mentale, cere efortul coordonat a tuturor
facultăţilor noastre.
Cunoaşterea nevoii referitoare la acest
pas se bazează pe experienţa din trecut a membrilor A.A., a acelora cărora li
s-a demonstrat capacitatea de a uita de faptul că Nu S-au Vindecat de
Alcoolism. Ei au ratat recuperarea prin tratament, astfel încât după câteva
luni de abstinenţă au considerat inutilă practicarea filozofiei A.A. Au trecut
cu vederea peste faptul că mintea omenească nu a fost făcută pentru a-şi aminti
durerea şi suferinţa pricinuite de boală. Ei şi-au însuşit personalităţile
schimbate Mai Mult Pe Gratis, crezând câ odată dobândite vor rămâne cu acestea
pentru totdeauna.
A fost nevoie de ajutorul lui Dumnezeu
doar atunci când au avut o urgenţă, dar acum s-a rezolvat. Ei spun „Nu vom mai
bea niciodată, nici măcar nu ne vom mai gândi la acest lucru." Îşi lasă
garda jos şi slăbesc contactele spirituale şi serviciul pus în slujba altora.
Se recomandă o atitudine pozitivă faţă de
o abstinenţa permanentă . Este atitudinea pe care toţi membrii ar trebui să o
adopte.
Faptul că nu mai avem dorinţa sau intenţia
sa bem niciodată reprezintă un cadru mental bun de menţinut pentru noul membru.
Reprezintă ambiţtia noastră, o stare mentală pentru care suntem recunoscători,
Dar Una Care Favorizează Prea Des Mulţumirea De Sine Ce Ne Poate Conduce către
Necazuri Daca Dumnezeu Nu Ne Oferă Întregul Ajutor Ca Să Ne Bucurăm de
Abstinenţă.
Atunci când mulţumirea de sine se dezvoltă
suntem capabili să uitam rolul pe care Dumnezeu L-a jucat în reabilitarea
noastră. Omitem faptul că sistemul nostru nervos este încă acela al unui
alcoolic. Se pare că uităm că suntem susceptibili, ca alcoolici, la stări şi
emoţii pe care în trecut le-am domolit cu alcool. Mulţumirea de sine ascunde
cunoaşterea faptului că recuperarea noastră din braţele alcoolismului a fost
permisă de O Putere Superioară nouă înşine, ca fără contactul cu Dumnezeu este posibilă revenirea
noastră la niveluri spirituale şi fizice scăzute.
Colaborârea cu o Putere Superioară nouă
însine ne-a îndepărtat din calea alcoolului. Pasul Unsprezece este un pas de
menţinere conceput pentru a ne păzi şi a ne face să stam liniştiţi.
Ne menţine activi din punct de vedere
spiritual şi în concordanţă cu Dumnezeu. Ne asigură împotriva pierderii
inspiraţiei, pe măsură ce se diminuează problemele alcoolice proprii.
Înţelegerea acestei situaţii şi
cunoaşterea faptului că, din când în când membrii îşi fac inventarul din punct
de vedere spiritual, reprezintă prima noastră linie de apărare. Întărim această
apărare, menţinând în cel mai înalt grad în mintea noastră faptul că „În
realitate ne aflăm într-o Păsuire Zilnică, că amânările noastre Depind de
Starea Noastra Spirituală."*
Experienţele amare ale membrilor care au
insistat să afle calea dificilă - vicioşii reîntorşi la băutură - stau mărturie
a adevărului acestei declaraţii.
Invariabil, problema lor Porneşte în
Primul Rând de la Neglijarea Rugăciunii şi atinge apogeul atunci când
abandonează complet contactul cu Dumnezeu şi ajutorarea celorlalţi.
Realizarea ajutorului din trecut a lui
Dumnezeu ne impresionează prin faptul că
acesta poate fi folosit chiar mai
bine în viitor. O cale sigură de
creştere a acestui ajutor şi de realizarea contactului nostru cu Dumnezeu este
posibilă prin rugăciuni simple de apreciere sinceră. Meditaţi asupra asupra
ajutorului pe care ni L-a dăruit, recunoaşteţi sursa lui, şi fiţi sinceri în
mulţumirile pentru înţelegerea Sa a problemelor noastre alcoolice şi pentru
puterea pe care El ne-a oferit-o pentru a le depăşi.
El a relevat un miracol în vieţile
noastre, astfel încât problema noastră nu mai este în întregime una de realizare.
Am dobândit abstinenţa şi ne bucurăm de beneficiile acesteia. Prin intermediul
ei ne-am recâştigat sănătatea şi normalitatea mentală şi am căştigat respectul
de sine, al celor de acasă şi al prietenilor nostri. Este privilegiul şi
datoria noastră să păzim şi să protejăm acest miracol. El a fost dobândit prin
umilinţă, încredere şi rugăciune, pe măsură ce am încercat în mod activ să-L
înţelegem şi să-I îndeplinim voinţa.
*
Citiţi pagina 85 din cartea Alcoolicii Anonimi
Rugăciunile de apreciere nu reprezintă tot
ceea ce putem face, dar ele sunt lipsite de egoism şi reprezintă cele mai
rapide mijloace pentru noi de a ajunge în prezenţa Lui. Legătura cu Dumnezeu
prin mulţumiri şi apreciere vă aduce rapid inspiraţia care merge mână în mână
cu imbunătăţirea înţelegerii noastre şi apropierii faţă de El. Astfel de
contacte ne reînnoiesc credinţa şi ne
ţin activi.
Fiecare membru va avea, în mod natural,
propria tehnică de imbunătăţire a contactului cu Dumnezeu, dar dacă rugăciunile de apreciere lipsesc acum,
tehnica ar trebui dezvoltată astfel încât să le cuprinda. Este mai practic să
te rogi pentru o anumită imprejurare
după ce ai fost recunoscător şi ţi-ai exprimat mulţumirile pentru
primirea uneia anterioare.
Rugăciunea şi meditaţia pentru
imbunătăţirea contactului conşstient cu Dumnzeu pare cel mai uşor de realizat
când suntem relaxaţi şi liniştiţi, când neînţelegerea, frica şi resentimentul
sunt lăsate deoparte şi când ne aflam în armonie cu cei din jurul nostru. Din
acest motiv este recomandabil să vă gândiţi la importanţa calmului mental şi
relaxării fizice înainte să vă preocupe rugăciunea şi să le priviţi în
continuare ca pe stabilizatori ai firii neliniştite a alcoolicului.
Faptul care trebuie reţinut este că cei
Doisprezece Paşi vor călăuzi pe mulţi dintre noi înspre recunoaşterea
nevoii de ajutor spiritual, dar nu se
preocupă de faptul că am putea să abuzăm de sursa noastră de energie mentală şi
fizică.
Relaxarea minţii şi a trupului şi
supunerea voinţei noastre către Dumnezeu sunt necesare, fără îndoiala, înainte de a începe o rugăciune
satisfăcătoare şi meditaţia.
Îi datoram lui Dumnezeu atât umilinţa, cât
şi respectul; I-L arătam prin eliberarea noastră, pe moment, de considerente
materiale, de autocompătimire, frică sau anxietate şi dăruindu-I întreaga
noastră atenţie.
Este în avantajul nostru să înţelegem
valoarea menţinerii trupurilor noastre într-o stare sănătoasă, să ţinem
post şi să menţinem pacea sufletească.
Alcoolicul este capabil să aibă o
dispoziţie neliniştită care îl conduce către supra-activitate. Nu numai că
practică acest lucru prin intermediul consumului de băutură necontrolat, dar
face dovada neliniştii sale în multe alte moduri. De aceea, recomandăm
relaxarea drept ajutor pentru rugăciune şi sugerăm faptul că un moment de
linişte, însoţit de rugăciune, va fi benefic pentru toţi alcoolicii.*
Obiceiul relaxării, practicat de-a lungul
momentelor zilnice de linişte, la anumite intervale, este exact ceea ce ne
trebuie. Autorităţi medicale de prestigiu au fost permanent de acord în această
privinţă.
Intervalele vor fi hotărâte de atitudinile
şi stările noastre mentale, de răspunsul nostru la frică, furie, extenuare,
stres emoţional, sau ori de câte ori simtim presiune sau o tensiune nervoasă
mare.
Efectele dăunatoare ale acestor lucruri
asupra stării mentale a alcoolicului afectează în mod decisiv comportamentul
acestuia. Ele constituie un pericol care pune în primejdie şansele de
recuperare.
Acestea sunt lucrurile de care scăpa
altădată cu ajutorul băuturii. Nu poate să le ignore acum şi să se aştepte să
funcţioneze normal sau să obţina acel grad de eficienţă mentală sau spirituală
*Citiţi
paginile 87 şi 88 din cartea, Alcoolicii Anonimi
pe care i le-ar aduce
liniştea sufletească.
Cum realizăm acest lucru? Încercăm să
suspendăm pe moment toate activităţile mentale şi fizice. Încercăm să ne
relaxăm întregul corp, apoi ne închidem mintea grijilor şi neliniştilor în ceea
ce ne priveşte.
La ce ne gândim? La nimic. Lăsaţi să
treacă totul, odihniţi-vă doar şi învăţaţi „Să O Luaţi Încet."
Cât de mult timp continuăm aşa? Hotărâţi
dumneavoastră. Poate fi o chestiune de minute, dacă este necesar. Ştim, totuşi,
din experienţă, că şi Treizeci de Secunde de Relaxare Completă a minţii şi a
trupului poate realiza trucul. Este simplu. Încercaţi.
Ţi-o datorezi ţie însuţi şi oamenilor din
jurul tău. Contactul tău conştient cu Dumnezeu este cu greu complet fără acest lucru.
Partea a doua a acestui pas se ocupă cu
Rugăciunea pentru Cunoaşterea Voinţei Sale. Această cunoaştere va duce la
folosirea potrivită a voinţei noastre, care pare împărţită între autonegare şi
dorinţa de a-i servi pe ceilalţt.
Întrebarea cu care s-au confruntat în mod
repetat membrii este - Care este Voinţa lui Dumnezeu? - Cum Pot să O Deosebesc
de Voinţa Proprie?
Nu încercăm să răspundem direct la această
întrebare. Nu intră în responsabilitatea noastră. Este datoria bisericii şi a
religiei organizate de a interpreta voinţa lui Dumnezeu.
Ca membrii ai asociaţiei Alcoolicii
Anonimi ne putem folosi inteligenţa pe care ne-a dat-o El, totuşi, ajungem şi
prin deducţie la înţelegerea proprie a voinţei Sale în ceea ceea ce ne
priveşte, în cadrul asociatiei A.A. Meditând asupra problemei respective, vă
oferim următoarea explicaţie:
Voinţa Domnului n-ar fi fost dificil de
executat dacă n-ar fi existat nimeni în aceasta lume la care să te gândeşti, în
afară de tine însuţi.
Nu te-ai minţi pe tine, aşa cum o faci în
împrejurările actuale; trădarea n-ar fi numai inutilă, ar fi imposibilă. Nu ai
putea să comiţi adulter şi n-ar exista
nici scuza sau ocazia de a trăi o viaţă dublă.
Beţia în aceste circumstanţe nu va dăuna
nimănui decât ţie însuţi. Valorile morale ar fi cu totul schimbate, comiterea
unui păcat ar fi imposibilă dacă nu îl negi complet pe Dumnezeu. Natura
rugăciunilor noastre s-ar asemăna prea puţin cu rugăciunile pe care le rostim
acum. Nevoia principală pe care am fi
avut-o via-a-vis de Dumnezeu ar fi fost atunci aceea de contact personal pentru
alungarea singuratăţii, pentru înlăturarea pericolului, pentru vindecarea bolii
şi pentru asigurarea securităţii în viaţa de apoi.
O astfel de existenţă autocentrată s-ar
transforma în curând în plictiseală, mai presus de credinţă. Am fi tânjit după
tovărăşie omenească. După cineva cu care să ne împărţim vieţile, care să ne
audă povestirile despre suferinţa şi pe care să le ajutăm. Succesul nostru şi
insuccesele ar însemna puţin dacă nu
le-am putea împărţi. Natura omului constă în aceea că este cel mai fericit atunci când se asociază
cu cineva şi îşi împarte soarta cu ceilalţi. Aşa l-a creat Dumnezeu şi nu îşi
poate împlini destinul în alt mod. Din fericire, nu suntem singuri în acest
univers, dar suntem unul dintre milioanele care sunt dependenţi în întregime
unul de celălalt pentru necesităţile vieţii şi pacea minţii care fac să merite
existenţa.
De
aceea, deducem că propria înţelegere a Voinţei Divine Trebuie Regăsita în
Atitudinea Faţă de Concetăţenii Noştri şi în Tratamentul pe care Îl Acordăm
Acestora. „Nu putem trăi Singuri cu noi înşine."
Experienţa spirituală valoroasă pe care am avut-o cu toţii vine
într-adevăr după ce am renunţat la egoism, ne-am recunoscut greşelile, am făcut
corecţii sau am făcut fapte caritabile ce au fost în beneficiul altora, pentru
care ne-am cheltuit timp şi bani. Am simţit uşor prezenţa lui Dumnezeu şi ne-am
apropiat de voinţa Lui numai atunci când ne-am angajat în gând şi acţiune de
aceast tip. Răspunsul la rugăciunea noastră referitoare la aceasta înţelegere
vine fără cel mai mic efort atunci când
ne ocupăm timpul cu misiuni spirituale de ajutorare şi servire a familiilor
noastre şi a prietenilor sau atunci când lucram cu noii membri. Eforturile
noastre în aceasta direcţie, ajutate de credinţa şi rugăciune pentru îndrumare,
ne-au adus aproape de Dumnezeu.
Practicarea zilnică a programului
Alcoolicilor Anonimi ne apropie de nevoile psihice şi spirituale ale
umanităţii. Sunt multe de făcut pentru reabilitarea sa; pe măsură ce ne
interesăm de acest lucru şi îl aducem la îndeplinire Mulţumită Celor Mai Bune
Abilităţi şi a
Cunoştiinţelor Noastre Câştigăm O Înţelegere a Voinţei lui Dumnezeu
datorită Ajutorului pe Care Îl Oferim Celorlalţi .
Membrul
activ care încearcă să aducă zilnic în viaţa sa voinţa Domnului, n-ar trebui să
se descurajeze atunci când este criticat acasă sau de către ceilalţi membri din
organizaţie, atâta timp cât motivele sale sunt sincere şi constructive. Dacă
greşeşte, o recunoaşte şi caută în continuare înţelegere de la Dumnezeu.
Continuă să încerce. Trebuie să-şi
păstreze credinţa în munca sa şi în rugăciune.
Aprecierea acestei situaţii este necesară
pentru toţi membrii. Nici unul dintre noi nu ar trebui să pună la îndoială
munca altora până când nu cunoaştem dacă motivul aflat în spatele acestora este
străin de voinţa lui Dumnezeu.
Critica,
chiar atunci când este necesară, trebuie să fie de natura constructivă. În
momentul în care o faceţi, ar trebui facută cu intenţia de cooperare şi nu ca
rezultat al resentimentului sau al invidiei.
Membrii mai vechi se mişcă sau pledează
pentru metode care sunt în general logice şi raţionale, pentru că se bazează pe
înţelegerea experientelor din trecut. Un novice le-ar putea pune sub semnul
întrebării şi, din lipsă de înţelegere, ar putea căpăta o fixaţie impotriva
adoptării lor.
De aceea, suntem precauţi să punem la
îndoială faptele oricărui membru, până când nu îi cunoaştem motivele sau
până când nu ştim dacă greşeşte. Dacă
are dreptate putem să apelăm cu uşurinţă la voinţa Domnului. Scopul nostru este
de a ne conforma acesteia, Niciodată Să Nu Ne Opunem Acesteia.
A treia parte a acestui pas se referă la
rugăciune pentru puterea de a Duce la Îndeplinire Voinţa Domnului. Aceasta
rugăciune este pentru Eficienţă Mentală, pentru Putere Spirituală şi pentru
Rezistenţă Fizică.
Trebuie să merităm puterea pe care o cerem
în primul rând prin îmbunătăţirea eficienţei noastre. Energia mentală, puterea
spirituală şi rezistenţa fizică nu ne sunt acordate până nu suntem calificaţi
pentru ele. Ne putem ruga pentru ele şi ar trebui să o facem, dar ele nu pot fi
obţinute doar rugându-ne. Trebuie câştigate printr-un efort sincer.
Puterea se dezvoltă pe măsură ce renunţăm
la egoism şi prin consideraţie, prin toleranţă şi umilinţă preluăm
supravegherea problemelor altei persoane.
Nu
îi putem trăi viaţa, dar o putem ajuta să se ajute singură. Interesul nostru cu
privire la progresul său ne va îmbogăţi propria ingeniozitate pe măsură ce
schiţăm căi şi mijloace pentru recuperarea lui. Pe măsură ce o ajutăm să-şi
dezvolte puterea, vom câştiga noi înşine, în mod inconştient, putere şi tărie.
Nu este înţelept să te rogi pentru putere
în mod egoist sau cu resentiment, invidie sau autocompătimire în suflet.
Aceasta rugăciune nu este permisă niciodată. Filozofia A.A. nu este construită
pe astfel de căi. Nu aşteptăm niciodată rezultate, până când nu ne depăşim
defectele şi până când nu ţinem lucrurile sub control. Atunci când se realizează acest lucru ne rugăm nu numai pentru rezultate bune, ci
credem cu tărie ca ne vor fi acordate.
Din
când în când părem să ne uităm „modul de viaţă" şi încercăm să forţăm rezultatele. Confundăm
propria dorinţă cu Voinţa Divină si, prin devierea puterii de voinţă îndeplinim
anumite obiective. Sursa adevărată a unei astfel de puteri devine în curând
evidentă. Ne descoperim în dezacord faţă de ceilalţi membri. Nu simţim acel
sentiment de satisfacţie. Ne lipseşte inspiraţia potrivită. Suntem neapreciaţi
şi neînţeleşi. Realizăm lucruri din care nu derivă nici o plăcere şi care nu
sunt prea folositoare celorlalţi. când se întamplă acest lucru putem fi siguri
că puterea pe care o generăm nu are nici o legătură cu Puterea Superioară nouă
înşine.
Este bine să folosim această comparaţie ca
etalon pentru a cântări sursa şi calitatea puterii noastre.
Dacă
nu primiţi inspiraţie sau fericire din eforturile voastre, cu siguranţă nu
aveţi atitudinea potrivită faţă de cei din jurul vostru. Corectaţi acest lucru
discutând cu alţi membri, apoi concentraţi-vă atenţia şi energia asupra unei
fapte care nu va fi în beneficiul vostru, ci va ajuta pe altcineva. Acest lucru
deschide calea către voinţa lui Dumnezeu şi eliberează puterea Lui în
interiorul tău. Nu poţi da greş în scopul tău daca porţi cu tine conştiinţa lui
Dumnezeu.
Trebuie luate în
considerare emoţiile în relaţie cu dorinţa noastră pentru puterea de a duce la
îndeplinire voinţa lui Dumnezeu.
În mod paradoxal, emoţiile unui alcoolic
ori îl ajută, ori îl doboară. Pare necesar să învăţăm cum să le folosim în mod
constructiv.
Exista o soluţie practică la problemele
noastre emoţionale, un procedeu care răspunde unei aplicaţii inteligente a
datelor pe care le-a furnizat ştiinţa.
Cunoaştem din experienţă că frica şi
supărarea au mult de-a face cu dobândirea şi menţinerea unei stări alcoolice.
Suntem de acord, în general, că sentimentul de ură, critică, resentiment,
autocompătimire, gelozie, intoleranţă şi alte astfel de manifestări ale
emoţiilor sau sentimentelor prelungesc şi agravează condiţia noastră alcoolică.
Psihologia ne învaţă că Emoţiile şi
Sentimentele Sunt Surse de Energie. Exemple ale acestei energii se regăsesc în
emoţiile pricinuite de SEX, FRICĂ, FURIE şi DRAGOSTE. Am fost învăţaţi apoi că
Omul trebuie să posede aceasta energie emoţionala pentru a funcţiona din punct
de vedere mental şi fizic. fără acestea
el ar fi anormal.
Suntem informaţi, de asemenea, că
fără imboldul energiei emoţionale, omul
ar fi o creatură neajutorată, ţintuită la pat. I-ar lipsi capacitatea de a se
angaja în rutina zilnică a vieţii. Nu s-ar gândi şi nu s-ar mişca. Ar fi
practic imobil. Ar reţine doar propriile acţiuni reflexe, nimic altceva.
Deducţiile simple din aceste date sunt
acelea ca alcoolicul a trecut cu vederea peste valoarea fructificării propice a
energiei emoţionale. El a folosit energia puterii negative pentru risipirea
puterii pozitive.
Evident, imboldul pentru sex, fricaă şi
furie a fost angajat instictiv. În mod ironic, ne-am concentrat asupra puterii
acestor forţe în detrimentul propriei bunăstări. N-am găsit destul timp ca să
vizualizăm incapacitatea noastră de a ne opune cerinţelor unei astfel de
energii concentrate.
Am omis o sursă mai mare de energie, pe care suntem capabili
să o generăm: DRAGOSTEA.
Atunci când mintea şi trupul sunt activate
de aceasta emoţie deplină, energia umană se află la limitele sale maxime şi
este cea mai constructivă.
Este bine să credem, totuşi că Puterea de
A îndeplini Voinţa lui Dumnezeu Trebuie Să Vină Din Inspiraţia şi Energia Care
Se Găsesc în Emoţia - DRAGOSTE. Dragostea faţă
de Dumnezeu. Dragostea Faţă De Semenii Noştri. Recunoaşterea şi
Aprecierea Amândurora.
SUMAR: Am pus la punct
o anumită disciplină pentru 24 de ore pentru supravegherea noastră emoţională.
Începem în fiecare zi cu un moment matinal de rugăciune, rugându-ne pentru
eliberarea de egoism, teamă şi minciună. Plănuindu-ne ziua, ne rugăm pentru
cunoaşterea voinţei lui Dumnezeu; pentru îndrumare Divină şi pentru luarea unor
decizii potrivite. Rugăciunile noastre ar trebui să fie neegoiste şi folositoare
celorlalţi.
Acest pas recomandă să ne relaxam şi să
încetăm cu pierderea prostească de energie. Să stabilim o perioadă zilnică
pentru citirea cărţii Alcoolicii Anonimi; să citim literatură spirituală; să ne
golim minţile de motive greşite; să învăţăm să traim şi să-i lăsăm pe ceilalţi
să trăiască.
În fiecare noapte ne inventariem
activităţile zilei respective. Recunoaştem greşeala pe care am comis-o. Cerem
iertare Domnului şi Îl consultăm cu privire la corecţiile pe care trebuie să le
facem, încheind ziua cu o rugăciune de apreciere pentru ajutorul Său; pentru
abstinenţa noastră.
*Acest
sumar se găseşte în paginile 86-88 din cartea Alcoolicii Anonimi. Studiaţi-le
şi apoi stabiliţi-vă propriul program de 24 ore de existenţă A.A.
Material preluat de pe Prietenii lui Bill (F., Voluntari)