Autoexaminarea începe cu Pasul 4, unde ne facem un „inventar moral amănunţit și fără teamă”. În timp ce sunt folosiți diferiți termeni pentru a desemna această deprindere (inclusiv auto-evaluare și auto-sondaj), „Cartea Mare” pune accentul pe „inventar” menit să evidențieze o abordare practică, nu fără sens, a acestei practici spirituale tradiționale. Inventarul nostru este o întreprindere „de constatare a faptelor și o confruntare cu ele”. Nu este un exercițiu de sondare psihanalitică a subconștientului nostru.
Juxtapunerea „moralei” cu „inventarul” subliniază și mai mult natura practică a întreprinderii noastre. Căci faptele pe care ne-am propus să le găsim și să le confruntăm sunt faptele despre felul în care am trăit și despre ce fel de om am devenit. Un inventar moral analizează caracterul nostru și modul în care defectele care l-au deformat ne-au deformat și emoțiile și conduita, determinându-ne să ne rănim pe noi înșine, precum și să le facem rău altora.
Practic și moral, inventarul nostru este fundamental spiritual. Este parte integrantă a trezirii spirituale prin care ne schimbăm. Acesta este conceput pentru a ne ajuta să scăpăm de acele lucruri care ne „împiedică” relaţia cu Dumnezeu și care ne feresc de libertatea și înflorirea pe care El a intenționat-o pentru noi. Prin urmare, practica inventarului nostru diferă, de asemenea, de practica tipului de inventar asociat cu abordările terapeutice seculare, care, în general, tind să nu sublinieze, dacă nu chiar să ignore complet natura morală și spirituală a problemelor noastre.
Deși este de obicei asociat doar cu pașii 4 și 10, 12&12 arată că autoexaminarea este un proces continuu care parcurge și pașii intermediari. La Pasul 4 facem o examinare preliminară a defectelor noastre de caracter și emoție. La Pasul 5 recunoaștem natura lor exactă, dar făcând acest lucru nu ne angajăm doar într-o recitare fără minte a greșelilor, ci le amintim cu sinceritate și onestitate. La fel şi pentru pașii 6 și 7. Trebuie să aruncăm o privire asupra acelor defecte încă o dată, dacă vrem să devenim în totalitate dispuși să le predăm și să cerem cu umilință lui Dumnezeu să le înlăture.
La Pasul 8 luăm din nou în considerare aceste defecte, dar de data aceasta pentru a lua în considerare modalitățile specifice în care, ca urmare a acestora, am rănit pe alții. Dacă trebuie să facem modificări sincere și semnificative pentru acele prejudicii din Pasul 9 și nu doar unele scuze goale, trebuie să ne întoarcem și să ne uităm la acele defecte din nou, luând în considerare nu numai ceea ce am greșit, ci și răul care ne-a infestat. În fiecare dintre acești pași ulteriori ne uităm la defectele noastre pentru un scop diferit, văzându-le dintr-un unghi diferit și într-o lumină diferită. În unele cazuri, acest lucru ne poate ajuta să vedem defecte pe care le-am ratat la pasul 4.
Pasul 10 repetă întregul proces din cei șase pași precedenți. Dar, spre deosebire de Pasul 4, care se concentrează în primul rând pe viața noastră trecută înainte de intrarea în abstinenţă (presupunând că s-a făcut la începutul abstinenţei așa cum se intenționează) și, prin urmare, este destul de cuprinzător, Pasul 10 evidențiază prezentul nostru și trecutul mai recent și, prin urmare, este mai concentrat și mai limitat . Acesta ia două forme principale: inventarul de verificare la fața locului pe care îl facem în mijlocul sau imediat după o dificultate și inventarul de noapte la sfârșitul fiecărei zile. Două forme suplimentare sunt inventarul periodic, în care examinăm ce am făcut de la ultimul inventar și inventarul specific pe problemă, în care ne concentrăm pe un anumit domeniu al vieții (cum ar fi munca, sexul sau finanțele) și examinăm ce defectele de caracter și emoție pot explica dificultățile noastre acolo.
Prin toți acești șapte pași, autoexaminarea funcționează împreună cu o serie de alte principii. Această interacțiune este ușor evidentă cu mărturisirea în Pasul 5, predarea în Pasul 6, rugăciunea în Pasul 7 și reparaţii în Pasul 9. Dar predarea și rugăciunea, de exemplu, pot fi necesare încă de la începutul procesului în Pasul 4, unde se pot conecta, de asemenea, cu o serie de principii care reprezintă trăsături de caracter. Astfel, este posibil să trebuiască să-I cerem lui Dumnezeu să ne ajute să renunțăm la frică, la lipsa de bunăvoință și la comoditatea care stau deseori în calea unui inventar cu adevărat amănunţit. Este posibil să trebuiască să cerem dorința de a începe, să fim oneşti cu noi înșine, să perseverăm în căutarea noastră în ciuda dificilității sarcinii și să acceptăm cu umilință constatările noastre.
Odată ce am lucrat cei 12 pași pentru prima dată, esența vieții noastre în creștere continuă în recuperare este autoexaminarea pe care o desfășurăm în fiecare zi ca parte a muncii noastre la Pasul 11. Este punctul în care autoexaminarea este combinată cu rugăciunea și meditația în timp ce căutăm voința lui Dumnezeu pentru noi și puterea de a o realiza. Când aceste trei „sunt legate în mod logic și întrețesute”, citim în 12&12, „rezultatul este un fundament de nezdruncinat pentru viață”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu