Dumnezeu stie!

<< Trăia odată într-un sat un bătrân foarte sărac. Dar chiar și regii îl invidiau pentru că avea ceea ce nu poseda nimeni din împrejurimea sa: un cal alb, atât de frumos încât ți se tăia respirația când îl zăreai. Mulți doreau să-l cumpere, dar bătrânul refuza spunând:
– Pentru mine acest cal nu este un simplu cal. E mai mult ca un prieten. Cum pot să-l vând?
Dar într-una din zilele următoare, când s-a îndreptat spre grajd, bătrânul a vazut că i-a dispărut calul. Toți sătenii s-au adunat și au început să-l condamne:
– Ți-am spus noi! Trebuia să vinzi calul regelui. Lăcomia te-a lăsat cu un nimic, până ți-au furat și calul. Ce ghinion!
– – Dumnezeu stie! – a rostit bătrânul.
Toți au început să râdă de el, pentru că știau cât de straniu uneori părea.  Dar după 15 zile, calul s-a întors, și nu singur, dar cu 4 mânzi. Iarăși s-au adunat sătenii și i-au spus:
– Ai avut dreptate, bătrânule, – strigau ei. Ce mai noroc!
S-a întâmplat așa că într-o zi fiul bătrânului și-a rupt piciorul când încerca să dreseze unul dintre cai.
– Ce ghinion măi Doamne!, – strigau într-o gură sătenii. – Ce ai să te faci fără sprijinul odraslei tale? Acum că ești în pragul sărăciei?
– Dumnezeu stie! - a răspuns bătrânul.
După ceva vreme de la tragicul accident, toți flăcăii din sat erau obligați să meargă la front din cauza războiului izbucnit. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului rupt.
– Ce noroc pe tine!, – strigau din nou vecinii. – Toți copiii noștri au fost duși la război, doar tu ai avut șansa să-l păstrezi lângă tine. Al tău e cel puțin vătămat dar e viu, iar noi nu ne vom vedea băieții niciodată..
– – Dumnezeu stie! – a glăsuit bătrânul.

Puterea Superioara stie mai bine ce este bine si ce nu pentru mine!