Alcoolismul a fost o problemă de singurătate, chiar şi atunci când eram înconjuraţi de oameni care ne iubeau.Atunci când voinţa noastră personală i-a alungat pe toţi şi izolarea a devenit completă, nu ne-a mai rămas decât să facem pe grozavii prin baruri ieftine.Eşuând chiar şi în asta, am luat drumul străzii contând pe mila trecătorilor.
Tot mai încercam, chiar şi acolo, să găsim siguranţă emoţională, dominându-i pe alţii sau depinzând de ei.Chiar şi atunci când avuturile noastre nu s-au subţiat până într-acolo, noi tot am ajuns să ne simţim singuri pe lume; tot încercam - în zadar- să ne simţim în siguranţă prin cine ştie ce metodă nesănătoasă, de dominare sau de dependenţă.
Pentru aceia dintre noi care am fost astfel, metoda AA a avut un sens cu totul special.În această comunitate, începem să învăţăm relaţionarea corectă cu oameni care ne înţeleg; nu mai avem de ce să fim singuri.
Doisprezece şi doisprezece.
Preluare de pe Prietenii lui Bill
Preluare de pe Prietenii lui Bill
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu