Înainte de a fi în AA, am petrecut cea mai mare
parte a timpului gândindu-mă la cât de proastă a fost viața mea, din
toate punctele de vedere, dând vina pe soartă și pe alții, dar niciodată
pe mine, de aceea am fost mereu trist și abătut, dar mai ales singur(nu
vorbesc de prietenii de cârciumă). Nu am crezut niciodată că voi putea
primi ajutor de undeva, am avut prea multe dezamăgiri. Speram totuși că
cineva mă va ajuta, că va face un serviciu pentru mine.
În AA
am văzut că, împreună cu ceilalți putem face servicii pentru noi.
Înainte credeam că cel care se oferă să facă unele servicii pentru
cineva, o face pentru a fi remarcat sau de a primi onoruri. La grup,
împreună cu ceilalți membrii am pus de cafea, am așezat scaunele, am
primit un nou venit. La început am crezut cu toții că sunt niște
obligații, pe parcurs ne-am dat seama că ne făcea plăcere, că ne ajuta
în abstinență. Ce am realizat atunci? Că întotdeauna am râvnit să fiu o
parte din ceva, și aici eram.
Prima dată când m-am îmbătat a fost pe
la 10-11 ani, am vrut să fiu cu băieții mai mari, așa că am făcut rost
de băutură și am băut cu ei, m-am îmbătat, mi-a fost rău și m-am jurat
că nu o să mai beau niciodată. Nu stările creeate de alcool m-au atras
spre el, ci dorința de a fi cu băieții mari, de a fi și eu cineva. Am
observat că în startea euforică în care eram m-am simțit mai
comfortabil, mai îndrazneț, chiar să depășesc anumite limite, eram
grozav. Asta este ce m-a făcut să beau mereu și mereu. Stările euforice
în care mă simșeam bine sau tot diminuat până au dispărut, lăsând în loc
acea stare de beție în care nu mai simțeam nimic.
Pe măsură ce
participam la grup veneam mai devreme (fiind fondatorul) pentru a pregăti
sala, a face cafeaua, și a pregăti puțina literatură pe care o aveam
atunci. Îmi făcea plăcere să o fac, am cunoscut alți oameni care își
doreau recuperarea și toate acestea au făcut să mă gândesc la băut din
ce în ce mai rar.
Am făcut servicii pentru grup (și fac), am făcut și
fac servicii pentru comunitatea AA, dar ceea ce mă face să fiu fericit
este faptul că mă simt util, că mă simt conectat cu alții gândindu-mă
mai puțin la mine.
Un prieten din grup care a murit acu câțiva
ani (Costică) îmi spunea că serviciile sunt tot ceea ce putem face pentru
a ajuta un nou venit, și că prin asta ne ajutăm pe noi, eram de acord
cu el pentru că serviciile îmi dădeau tot ceea ce mi-am dorit mereu, să
fiu util, mai puțin egoist și mai mult altruist.
Au existat mai
multe studii care au demonstrat că mersul la întâlnirile grupului și de a
face serviciile necesare, mărește șansa unei persoane de a rămâne
treaz, din punctul meu de vedere pot confirma că este așa.
Ceea ce
este frumos în a face servicii în AA, este că nu sunt necesare
cunoștințe, abilități sau talente speciale. Este necesară doar dorința
de a te opri din băut.
Constantin - Suceava
Preluare de pe Prietenii lui Bill
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu