Momentele de durere maxima au potentialul de a ne transforma profund. Pentru ca transformarea sa fie posibila, trebuie sa mergem insa pana la radacinile durerii noastre, experimentand-o asa cum este, fara invinovatire sau autocompatimire. Nu durerea ne face sa fim tristi. Putina lume intelege acest lucru... Scopul durerii este doar acela de a trezi.
Oamenii nu se trezesc decat atunci cand sageata le patrunde adanc in inima, ranindu-i. Altminteri, ei raman adormiti. Cand viata este usoara, confortabila, convenabila, cui ii mai pasa de efortul de a ramane lucid? Ce sens ar mai avea acesta? Daca iti moare un prieten, exista posibilitatea de a te trezi. La fel, daca te paraseste iubita si ramai fara ea, vine noaptea, te simti singur... Ai iubit-o atat de mult si, dintr-odata, ea a plecat. Aceste momente de singuratate permit de multe ori trezirea luciditatii. Sageata a intrat in inima, activand-o.
Scopul durerii nu este acela de a ne face sa suferim, ci acela de a ne trezi. Dupa trezire, durerea dispare.
Preluare de pe http://astrocafe.ro/articole/articole-20/articol-tristetea-2169
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu