o ființă umană decentă

Rezistența la predare se poate datora faptului că conceptul despre sine este că personalitatea este defectele de caracter. 

A crede (believe) că există ceva mai mult și mai bun este esența credinței (faith); este a avea încredere că Dumnezeu mă va remodela în ceea ce am fost menit să fiu de la bun început - o ființă umană decentă.

Trebuie să ne regândim natura eului nostru adevărat, autentic și cine am deveni, bunăvoinţa noastră de a merge până în pânzele albe pentru recuperare. Este o alegere și trebuie să fim dispuţi să ne asumăm responsabilitatea pentru această alegere. Pașii șase şi şapte nu sunt despre ce devenim, ci despre ce nu vrem să fim. Este foarte amenințător pentru ideile pe care le-am avut despre noi înșine când trebuie să alegem cine vom deveni. Defectele noastre, de multe ori, sunt cei mai buni prieteni ai noștri. Dacă devin (aleg să fiu) „în întregime pregătit” și defectele mele de caracter se diminuează sau dispar, cine voi fi?

Așa cum se spune în 12&12, nu defectele de caracter în mod flagrant evidente sunt  cele cu care avem probleme să renunțăm, ci cele pe care le practicăm „cu măsură” sau doar ocazional sunt cel mai dificil de renunţat. Ceea ce par a fi impulsuri instinctuale naturale devin dușmanii noștri când începem să contemplăm și ne pregătim să lucrăm Pasul șase. În a deveni complet pregătiţi - în a decide să să fim dispuși să ne predăm - trebuie să ne examinăm inimile și să lucrăm cu rugăciune și meditație pentru a lăsa deoparte imaginea de sine și a ne muta în constiinta de sine.