Când aveam vreo trei ani de recuperare, am avut o reală criză a credinței. Nu am simțit că cresc și mă schimb suficient în Program și nu eram încrezătoare că oamenii care spuneau să nu ne facem griji că vom deveni „Gaura de la covrig”*** aveau suficient din ceea ce m-ar fi făcut să îi consider demni de incredere. Am ieșit în afara programului pentru ajutor făcând terapie și am ajuns față în față cu un consilier care a spus că trebuia să-mi refac al treilea pas. Acesta era ultimul lucru pe care voiam să-l aud.
De asemenea, m-a făcut să mă gândesc la pașii șase și șapte. Mi-a fost frică să nu pierd acele lucruri care m-au făcut să fiu eu însămi. Să renunț la intensitatea și agresivitatea mea? Să pierd avantajele? Să devin „spirituală” și asemănătoare călugărilor? Cum să-mi duc viața fără unele dintre cele mai importante pieseale sale? Mi-a cauzat un mare disconfort și, ocazional, o anumită teamă.
Lucrând câteva dintre aceste probleme cu sponsorul meu și vorbind despre ele în cadrul întâlnirilor, am început să realizez că lucrurile care mă fac cine sunt nu sunt definite de acțiunile mele. Nu mai participam la întâlniri ca să evit să fac ceea ce trebuia să fac în afara întâlnirilor. Toate defectele mele devin evidente prin intermediul acțiunilor mele . . . dar asta nu mă definește ca persoană. Pot acționa prost ocazional. Asta nu mă face o persoană rea.
Am început să lucrez la renunțarea și eliberarea acelor părți din mine - acele obiceiuri de acțiune - care erau defecte și distrugătoare. În cele din urmă, am lucrat la Pașii în afara întâlnirilor în loc doar să vorbesc despre ei la întâlniri. Am văzut defectele mele de caracter ca erori care trebuie corectate mai degrabă decât laturi ale personalităţii mele. Pe măsură ce am învățat să mă predau și să mă eliberez, cum mă defineam pe mine început să se schimbe de asemenea. Acum, caut ocazii de a privi defectele și de a le da drumul. Ceva nou și mai bun pare întotdeauna disponibil pentru a le lua locul. De-a lungul anilor în recuperare, am dezvoltat încet-încet o profundă credință că pot rezolva problema și pot găsi bunăvoinţa de a face acest lucru.
*** Ce înseamnă „Gaura de la covrig” (hole in the donut) în AA:
Dacă continui să-mi întorc viața și voința spre grija a Ceva sau Altcuiva, ce voi deveni? Voi arăta ca „Gaura de la covrig”. Acesta este, desigur, procesul prin care instinctul și logica caută întotdeauna să susțină egoismul și astfel frustrează dezvoltarea spirituală.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
Devine evident în povestea lui Pat, și multora asemeni ei, că frica numită „gaura de la covrig” este un boxer din umbră. Ne poate provoca alarmă, dar dacă facem munca și mergem înainte, ea dispare treptat. Dispare proporțional cu înțelegerea despre cine este puterea noastră superioară și cum Dumnezeu, aşa cum îl înţelegem, lucrează în viața noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu