.

MESAJ:

INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE
<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recunoaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne părăseşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – libertatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.
(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)

Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>

Twelve steps to freedom. Start with one.

vineri, 6 august 2021

Ce am învățat despre alcoolism

Primul lucru pe care l-am învățat despre alcoolism este că este una dintre cele mai vechi probleme din istorie. Abia recent am început să beneficiem de la noi abordări ale problemei. Medicii de astăzi, de exemplu, știu multe despre alcoolism faţă de predecesorii lor de acum doar două generații. Încep să definească problema și o studiază în detaliu.

În timp ce nu există o definiţie A.A. a alcoolismului, majoritatea dintre noi suntem de acord că, pentru noi, ar putea să fie descrisă ca o compulsie fizică, cuplată cu o obsesie mentală. Adică am avut o dorință fizică distinctă de a consuma alcool dincolo de capacitatea noastră de a o controla și în sfidare a tuturor regulilor de bun simț. Nu numai că am avut o poftă anormală de alcool, dar noi frecvent i-am cedat în cele mai rele momente posibile. Nu am ştiut când (sau cum) să ne oprim să bem. De multe ori, se pare că nu avem suficient de mult simţ pentru a ști când să nu începem.

Ca alcoolici, am învățat pe calea cea grea că acea putere de voință de una singură, oricât de puternică ar fi în alte privinţe, nu a fost suficientă pentru a ne ține abstinenţi. Am încercat concedierea să nu bem perioade de timp. Ne-am luat angajamente solemne. Am schimbat mărcile și tipurile debăuturi. Am încercat să bem numai între anumite ore. Dar niciunul dintre planurile noastre nu a funcţionat. Întotdeauna am sfârșit, mai devreme sau mai târziu, îmbătându-ne nu doar dorindu-ne să rămânem abstinenţi, dar şi având toate stimulentele raționale pentru a rămâne în abstinenţă.

Am trecut prin etape de disperare întunecată când am fost siguri că există ceva greșit cu noi din punct de vedere mental. Am ajuns să ne urâm pentru că am irosit talentele cu care noi fuseseră înzestrați și pentru necazurile pe care le provocam familiilor noastre și altora. De multe ori, ne-am complăcut în autocompătimire și am proclamat că nimic ne-ar putea ajuta vreodată.

Putem zâmbi la acele amintiri acum, dar la vremea lor au fost experiențe sumbre, neplăcute.

Extras din broşura