Literatura privind sponsorizarea de grup a fost din punct de vedere istoric o parte vitală a Alcoolicilor Anonimi. Nu era neobișnuit ca primele grupuri AA să publice ghiduri sau pamflete. Astăzi este rar, dar încă se întâmplă. Dr. Bob a știut de la început că indicațiile din Cartea Mare ar putea fi greu de urmat pentru un nou venit, așa că a scris un pamflet de grup. Alte grupuri au urmat exemplul. Ei știau că fără direcții clare, sponsorizarea devine confuză. Pentru ei a fost important ca un mesaj clar și simplu să fie transmis de la sponsor la sponsor. Sponsorii erau de obicei oferiti unui nou venit. Nu se aștepta nimeni ca cineva să ceară unul. Bețivii noi au rareori idee cum să aleagă un sponsor; prieten de pahar? Sigur! Sponsor? Nu atat de mult. Așa că, în general, li s-a oferit un sponsor care avea experiență în parcurgerea pașilor.
Astăzi poate să nu este diferit de anii 40, dar pare clar că noii veniți sunt uneori neinformați sau descurajați în ceea ce privește complexitatea lucrului la paşi. Sunt lucruri inventate și transmise mai departe care nu au nicio legătură cu programul simplu pe care l-au descoperit fondatorii noștri. Uneori, noului venit îi este prezentată complexitatea lucrului la paşi ca și cum așa ar reieşi din Cartea Mare. Aceasta poate fi o problemă, deoarece alcoolicilor proaspăt abstinenţi le este adesea greu să simplifice lucrurile. Dacă li se prezintă un program care este deja prea complicat de către sponsorii lor, au mai puține șanse să devină abstinenţi. Și chiar mai rău ar putea concluziona „Dacă aceștia sunt pașii prevăzuți în Cartea Mare, atunci AA este prea complicat pentru mine. Nu pot să o fac”.
Iată simplificări chiar ale lui Dr. Bob şi Bill:
Reţeta Dr. Bob: Păstreză-l simplu!
Mesajul este simplu, dar alcoolicii au tendința de a complica lucrurile. A cincea tradiție lasă la latitudinea conștiinței grupului, nu membrilor individuali, să identifice aceste lucruri și să le abordeze atunci când afectează scopul principal al grupului respectiv. Dar cât de des se pune întrebarea cum treci pe cineva prin pași la întâlnirea grupului de acasă? Nu este aceasta întrebarea cea mai importantă pe care trebuie să o pună un grup???
¤¤¤
Rezumatul scris de mână al lui Bill Wilson ai „Pașilor originali AA”, aprilie 1953:
Observați cum Bill subliniază „DISPERARE” (sau FĂRĂ SPERANŢĂ, sau DEZNĂDEJDE - "HOPELESSNESS") la pasul unu. Acesta oferă contextul de ce neputința și lipsa de control (unmanageability - nu mai eram stăpâni pe viaţa nostră) sunt rareori menționate în Cartea Mare. „Fără speranţă” este menționat de zeci de ori, de la început până la sfârșit. Aceasta definește nebunia (sănătatea mentală) menționată la pasul 2. Nebunia „primei băuturi” (primului pahar) în ciuda faptului că ştie că este „fără speranță”.
¤¤¤
Pamfletele și ghidurile de grup sunt o modalitate importantă de transmitere a sponsorizării. Ajută la prevenirea modificării drastice, prea complicate sau interpretate greșit a programul transmis din gură în gură. Pionierii au fost protectori cu mesajul. Fiecare grup are un singur scop principal: să transmită mesajul alcoolicului care încă suferă. Această tradiție a evoluat din pasiunea intensă a grupurilor timpurii pentru a-i ajuta pe alcoolici. Recunoștința lor a devenit acțiune. Fondatorii au descoperit ceva uimitor. Un mod de a lucra cei 12 pași și de a avea o Experiență Spirituală care a învins alcoolismul! Grupurile au vrut să păstreze acest mod pentru generațiile viitoare. Casă curată. Încredere în Dumnezeu. Ajută pe alții. Simplu. Acum hai să-l dăm mai departe! Împreună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu