Vom căuta progresul, nu perfecțiunea.
(12&12, pasul 10)
Pasul 10: progres, nu perfecțiune
În studiul nostru al celor 12 pași ai AA și al sensului mai profund al fiecărui pas, am descoperit cum fiecare dintre acești pași se construiește unul pe celălalt și ne conduc către o transformare totală a minții, corpului și sufletului în călătoria noastră de recuperare.
Pasul 10 este pasul prin care începem să trăim cu adevărat programul și să punem în mișcare tot ceea ce am învățat în procesul de recuperare și să începem să aplicam în toate treburile zilnice. Cu acest pas, începem faza de recuperare în care luam măsuri pentru a ne menține sobrietatea câștigată din greu prin continuarea inventarului personal pe care l-am început în pasul 4. Pasul 10 este despre întărirea responsabilității față de sine și față de ceilalți și este începutul stabilirii unei baze spirituale solide în care sobrietatea noastră va fi susținută.
Dacă aruncăm o privire mai atentă la Pasul 10, acesta poate fi văzut ca punctul culminant al finalizării cu succes al pașilor patru până la nouă. O descriere excelentă a celui de-al zecelea pas în ceea ce privește modul în care cei câțiva pași anteriori se potrivesc în el poate fi văzută în Marea Carte a Alcoolicilor Anonimi.
„Continuam să urmărim egoismul, necinstea, resentimentele și frica (pasul 4). Când acestea apar (pasul 6), Îi rugăm pe Dumnezeu să le îndepărteze imediat (pasul 7). Le discutăm cu cineva imediat (pasul 5) și facem reparații imediat (pasul 9) dacă am făcut rău cuiva (pasul 8). Apoi ne îndreptăm cu hotărâre gândurile către cineva pe care îl putem ajuta. iubirea și toleranța față de ceilalți sunt codul nostru.”
Dacă aruncăm o privire mai atentă la ceea ce ne spune Pasul 10, trebuie să încorporăm instrumente importante care au fost învățate în pașii anteriori în viața noastră de zi cu zi. Aceste instrumente includ efectuarea unui inventar personal zilnic, identificarea acelor defecte personale de caracter la care este nevoie să lucrăm și reparații pentru cei pe care i-am rănit sau față de care am greșit.
Progres, nu perfecțiune
Dacă ați fost în jurul meselor AA suficient de mult timp, știți că există o mulțime de cuvinte comune care sunt declarate într-o formă sau alta în timpul fiecărei întâlniri. Pasul 10 introduce filozofia încercată și adevărată a progresului, nu a perfecțiunii. Această zicală poate părea exagerată – și poate chiar un mic clișeu – dar este totuși o zicală importantă. Progresul, nu perfecțiunea poate fi văzut ca echivalentul în recuperare al practica face perfecțiunea prin faptul că trebuie să încercăm să ne lucrăm propriul program de recuperare în fața stresului vieții de zi cu zi, cât mai bine.
Când progresam în recuperarea noastră, ne facem un obiectiv să ne facem timp în fiecare zi pentru a ne întocmi inventarul personal (așa cum am învățat la pasul patru) pentru a ne da seama unde ne aflam exact, încotro mergem, încotro dorim să mergem și ce trebuie să facem pentru a depăși orice obstacole care ne-ar putea împiedica progresul.
Când reflectăm asupra inventarului nostru personal zilnic, trebuie să realizăm că nu suntem ființe perfecte și că vom face greșeli. Scopul nostru final este să facem tot ce putem cât de bine putem și problemele se vor rezolva de la sine.
Continuând să ne facem inventarul personal, ne amintim că trebuie să încercam să îndreptam lucrurile cu cei pe care am putea să-i rănim pe parcurs. Adevăratul progres poate fi măsurat dacă facem orice încercare de a remedia și a face reparații celor față de care am greșit. Dacă în mod obișnuit rănim oamenii și mergem mai departe fără a face aceste amendamente – nu progresam și ne sabotam efortul de a deveni sănătoși din punct de vedere spiritual.
La ce ajută în recuperarea noastră realizarea unui inventar personal zilnic și menținerea progresului spiritual în prim-plan? Când lucram Pasul 10 prevenim ca emoțiile și atitudinile toxice precum autocompătimirea, rușinea și fricile iraționale să apară în viața noastră și să facă ravagii în recuperarea noastră. Trebuie să fim sârguincioși în a lucra un program solid de recuperare și a practica principiile evidențiate în pași; nu avem timp să ne odihnim pe lauri sau să ne gândim că munca noastră de recuperare este gata.
Lucrul la programul individual de recuperare este un proces continuu care nu se termină niciodată.
Când efectuam în mod constant un inventar personal zilnic și lucram asupra noastră printr-o autoevaluare sinceră, nevoia de a ne repara greșelile față de ceilalți devine minimă. Când te concentrezi asupra ta, descoperim că conștiința ta morală devine mai puternică și devii mai în acord cu modul în care acțiunile și atitudinile tale afectează nu numai propriile vieți, ci și viața celor din jurul nostru. Repetarea acelorași greșeli de nenumărate ori fără a face corecturile potrivite (unde este cazul) nu va face altceva decât să ne țină blocati în recuperare.
Prin inventarele personale, putem învăța arta stăpânirii de sine (self-restraint) în procesul de recuperare. Cu stăpânire de sine, noi, ca persoane aflate în recuperare, vom învăța că este mai bine să răspundem gândit decât să reacționăm fără minte la situații și să regretăm acele reacții în viitor. Cel mai important, când lucrăm la pasul 10, ne dăm seama că trebuie să mergem cu fluxul a ceea ce ne aduce viața și să lucrăm la ceea ce putem face în acel moment pentru a face față. Asta înseamnă să trăim și să accepămi viața în condițiile vieții.